Studenție

am trecut pe la o florăreasă,

nu avea ce voiam să-ți dăruiesc.

nicio floare oricât de frumoasă

nu ar fi spus cât de mult te iubesc.

nu am timp să scriu o poezie stufoasă;

in brațele tale doresc să mă trezesc.

copleșită de durere sufletească 

plâng in timp ce piatra ți-o privesc.

am trecut pe la o florareasa,

nu avea ce voiam să-ți dăruiesc.

nicio floare oricât de frumoasă

nu ar fi împlinit ce imi doresc.

la cimitir, în rochie de mireasă,

nu floare, ci spinele-am adus,

cu gândul la povestea noastră 

în dreptul inimii l-am pus.

am trecut pe la o florăreasă,

nu avea ce voiam să-ți dăruiesc.

i-am spus că o să fiu mireasă;

să fiu a ta e tot ce îmi doresc.

cu tălpile înfundate în nisip,

cu respirația întretăiată,

într-o oază găsită văd un chip

pe care nu l-am mai văzut niciodată.

privirea din ochi lipsită de viață

străpuns de vise neîndeplinite - cedează;

cuprins de o neîncetată arșiță

doare si corpul incet il trădează.

brusc, ma trezesc la pământ

în nisip și nisipul căzând peste mine.

nu mai e fin, e aspru, vrea să mă vadă înfrânt

prins într-un vârtej de culoare arămie.

soarele arde și nu mai văd nimic;

nisipul continuă să cadă.

pe interior ceva începe să mă roadă 

și în minte-mi apare acel chip. 

în propria-mi poveste sunt zeu..

mă mint într-un mod capricios;

am uitat adevărul înecăcios,

am uitat că acel chip sunt eu.

arșița adevărului îmi cere socoteală,

nisipul continuă să curgă-n clepsidră.

captiv în sticla care mă înconjoară 

realizez a mea tristă greșeală.

mintea mea a devenit personaj negativ,

nu sunt zeu, nu sunt pe vreun hieroglif,

n-o să fiu tratat niciodată diferit,

la fel ca toți sunt în cușca timpului captiv.

un om simplu nu poate opri riduri.

între mine și lumea reală am creat ziduri.

geamul începe să crape treptat,

încet, încet, mă simt eliberat.

sunt încă în clepsidră, cu nisipul curgând,

dar cerul e senin, mă uit la el râzând.

timpul încă curge, însă am acceptat:

furtuna de nisip a încetat.

Ce n-ai fi dat ca lumea să fie
note perfecte ca într-o simfonie
în momentul în care ți s-a rupt prima coardă
iar portativul a încetat a fi doar o prelată.

Era prelata care te despărțea de agonie,
înainte sa te rupi de sine.
Pe când sângele iti curgea in vine,
înainte sa te lași cuprins de mânie.

Un ultim sonet de aș fi ascultat
înainte ca zidul dintre noi sa se fi dărâmat,
Înainte să descoperi durerea,
Înainte de a-ți fi alungat plăcerea.

De-aș fi știut ca oferă alinare
notele cântate cu disperare,
Ți-aș fi dat un ultim moment de veselie
înainte de a-ți fi ruinat ultima melodie.

Îmi pare rău că mă prefac a fi poet
pe când sunt doar o traumă pe suflet
și-mi pare rău că nu am realizat
că tu ești chitara la care aș fi cântat.

La un magazin de haine second-hand,

Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,

O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,

Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,

O vede că tot stă și moșmondește,

Parcă nimic nu-i mai tihnește,

Trece pe lângă rafturile cu bluze,

Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,

Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,

Nu prea pare că se grăbește,

Mișcările sunt lente,

Nu cedează sub privirile atente

Ale șefei magazinului,

Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,

Bătrânica noastră hoață,

Nu are absolut nicio greață,

Pentru că pofta inimii o răsfață,

S-a produs o boroboață,

La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,

,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"

Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză, 

Bătrâna chiar pare confuză,

Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,

Și toate cele șapte broșe,

Care din magazin erau luate,

De bătrânică erau de mult uitate,

,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"

,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."

,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"

,,Am vrut să văd ceva frumos?

,, Mă mințiți frumos?"

,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"

,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"

,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"

,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"

,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"

,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."

Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..

Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,

Că este o greșeală morală destul de mare.

Die alte Diebin

In einem Gebrauchtwarenladen,

Genommen, gesammelt, durchsucht von jeder Marke,

Eine alte Frau, die ihre besten Jahre hinter sich hat, denn sie war etwa 70 Jahre alt, blickt auf die Bustiers,

Cecilias ältere Schwester, die Ladenbesitzerin, blickt die Frau mit unhöflichen Gesten an,

Er sieht sie immer noch da sitzen und schmollen,

Es ist, als könnte ihn nichts beruhigen,

Gehen Sie an den Blusenständern vorbei,

Er wählt nur die mit Quallen-Aufdruck,

Stecke, stecke, stopfe alles ins Netz, was er findet,

Er scheint es nicht eilig zu haben,

Bewegungen sind langsam,

Unter den wachsamen Augen gibt es nicht nach

Vom Filialleiter,

Was hustet der Esel, das Bild des Bulletins bewundernd,

Unser alter Dieb,

Er hat absolut keine Übelkeit,

Weil der Herzenswunsch ihm nachgibt,

Es gab einen Aufruhr,

Irgendwann fragt der Ladenleiter sie:

„Du hast schwere Taschen, ich vermute, du warst auch in anderen Geschäften?“, aber die lustige alte Dame antwortet: „Schau mal, mach deinen Job!“

Für sie ist es unmöglich, eine solche Gefühllosigkeit zu akzeptieren, sie nimmt sie gelassen hin, Bluse für Bluse,

Die alte Dame sieht wirklich verwirrt aus,

Er erzählt ihr nett, dass er viele, viele davon geschenkt bekommen hat, dass vor kurzem ihr Namenstag war und sie deshalb mit diesen Taschen beladen ist,

Und alle sieben Broschen,

Die aus dem Laden genommen wurden,

Als alte Frau waren sie lange vergessen,

„Haben Sie eine Erklärung für all die Produkte, die Sie von Ort zu Ort mit sich führen?“

„Ich weiß es nicht, ich weiß nicht einmal, wie mein Bett aussieht.“

„Warum bist du dann zum Einkaufen gekommen?“

„Wollte ich etwas Schönes sehen?

„Lügst du mich nett an?“

„Was heißt eigentlich schön?“

„Lass mich mit diesem Vorwand, denn ich kann mich alleine erwischen“

„Ich vergesse es, ja, aber ich habe für alles bezahlt, was ich mitnehmen musste, ich bin nicht der Typ, der stiehlt.“

„Wenn du dich nicht an sieben Broschen erinnerst, nimmst du trotzdem den ganzen Laden und weißt nicht, dass du sie genommen hast.“

"Wie ist es möglich? Zweifeln Sie an meiner Moral?“

„Was ist moralisch an der Welt, die vergessen hat, moralisch zu sein?“

Bei dieser Frage bleibend, beginnt die alte Frau, alles, was sie mitgenommen und nicht bezahlt hat, aus ihrer Handtasche, aus ihrem Rock, aus ihren Ärmeln, hinter ihren Ohrringen, unter ihrem Hut zu entfernen.

Okay, wir hoffen, dass du das nächste Mal nicht stiehlst,

Dass es ein ziemlich großer moralischer Fehler ist.

(rezolvare imaginară unei probleme care ar fi existat)

Imaginează-ți că deși te-ai străduit, ceva tot te trage în jos,

Imaginează-ți că acel ceva ar fi media la matematică,

Imaginează-ți că doar ea ,,readuce la viață" carnetul tău de note,

Imaginează-ți că rudele de gradul nu mai știu care o să comenteze,

Imaginează-ți că nu pentru rude ai învățat, dacă ai fi învățat...

Imaginează-ți că nici pentru vecina de la etaj,

Imaginează-ți că ți s-a răspuns întrebărilor,

Imaginează-ți că ai aflat, într-un sfârșit, cât de mult îi pasă profului care te-a încheiat cu media respectivă,

Imaginează-ți că ți-e teamă să o arăți și altora,

Imaginează-ți că va veni și acea clipă la un moment dat,

Imaginează-ți că, totuși nicio vânzătoare nu te poate înșela, cu toate că tu ai acea medie,

Imaginează-ți că va fi mai lejer cu orele, că vine vacanța și nu știu ce,

Imaginează-ți că diriginta vrea să facă o ieșire în oraș,

Imaginează-ți că este de acord cu tine și că veți vizita fabrica de pâine,

Imaginează-ți că sunteți deja acolo,

Imaginează-ți că o doamnă drăguță vă explică procesul de fabricație,

Imaginează-ți că, profitând de o clipă de neatenție din partea tuturor, iei și arunci carnetul de note în malaxor,

Imaginează-ți că acum se va afla aleatoriu ce medie ai avut la matematică,

Imaginează-ți că, în rândul cetățenilor și cetațenelor iubitoare de pâine, sigur se va găsi cineva să găsească, în pâinea achiziționată, o bucățică de hârtie, ca un răvaș, pe care scrie ,,4 (patru)".

Ce obiect are patru laturi,

Formă de patrat,

Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,

Are mai multe întrebuințări:

Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.

De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.

Obiectul descris nu ar putea fi decât:

Răspuns: रूमाल

Hva kan det være?

Hvilken gjenstand har fire sider,

firkantet form,

Vi kan ikke si at den er ganske tredimensjonal, men den brettes ganske bra på hvilken som helst overflate,

Den har flere bruksområder:

Med denne gjenstanden kan vi tørke støvet, vi kan tørke det svette ansiktet vårt, vi kan hoste inn i det, vi kan blåse nesen, når vi gråter og prøver å komme oss etter depresjonen, når vi føler behov for å nyse inn i noe og vi ikke ikke ønsker å sprute den fra topp til tå føtter på personen ved siden av oss, den kan også settes på drakten ved spesielle anledninger, eller vi kan sette den ved siden av en vase med blomster, for å sette farge på bordet der den sitter.

En viktig ting å si vil også være det faktum at det kommer i en rekke design, farger, design, utskrifter, noen har til og med tekst skrevet på dem. Men verden som fortsatt foretrekker den klassiske, vintage-stilen og alle synonymene til sjangeren, har den oftest i en nyanse av vasket blått, det samme er forvaskede jeans, med alle slags mindre firkanter, noen ganger i mørkere blått, når neon gul.

Det beskrevne objektet kan bare være:

Svar: रूमाल

A

Ilt

Nun

Koron

Builto

Alid o

Sa un fi

Soriol on

Qoe benios

Uilai bi spek aielb

Saat o ri mes elb

Wolk zo swet stu pori daw

Sal kar mesij tar holi waw

Fros the In s-daid out

On ho o lee Gahn yus on mout

Asko tollow jus ka ron makdli just her num

Skolonome de therio de nam estori

Juklam na dirto namewast gurfat ngarsori

Korinto jokolpo tiumnater nitusmakus

Tos dam te ha i difas derilibus

SzukDaPere julkonmao abto tir matodicus

Alakossad eskor terma seu Trompeztio

Con loko suk desio pouelo ot Bellio Colentone Baba

Surpal 9000 er man so theriuodsando

AeunMortisKolor der szuparkolor de infarnmtol der kolip.

Supercalifragilisticexpialidociousmagnificussuperbusmaximus.

Extremusmegasupercalifragilisticexpialidocioussuperbusmaximusincredibilushiperperfectus.

Superbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteel.

Celmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteel.

Supermegacelmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteelcucelmaiinteresantussupercalifragilisticexpialidocious.

Alupigusmaximussupermegacelmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteelcucelmaiinteresantussupercalifragilisticexpialidocious.

Alupigusmaximusclashroyalussupermegacelmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteelcucelmaiinteresantussupercalifragilisticexpialidocious.

Ce poate fi mai rău în lumea asta,

Vreun cutremur, sau altă tragedie?

Nu e un tip ce ți-a furat nevasta,

E un poet, ce nici gramatică nu știe. 

El scrie poezii, pentru că doar asta-i place,

Nu ține cont de reguli, de parcă nu-l privește.

Mai prinde-o rimă, neștiind nici cum o face,

Dar uite că încet-încet i se primește. 

Gânduri clare, sau sens în poezie?

Nu, de asta el nu a auzit.

E bucuros că s-a învățat a scrie,

Dar și acel scris al lui e cam urât. 

Să se mențină ritmul de silabe,

Sau să țină cont de vre-o structură.

Măcar talent să aibă, dar șanse slabe,

Având în el doar o imaginație nebună. 

Mare păcătos e omul ăsta,

Cum poate el să se numească scriitor.

Nici poezii nu scrie, doar joacă festa,

Vorbesc de al acestei opere-autor.

- O scipire și un dor

și un nor rătăcitor, 

hai în câmpul de mohor 

ca să-ți spun cât de ador!

- Stai, iubite, stai un pic,

fusta să mi-o mai ridic,

să pun melodia-n stick

și să scap de ăla mic!

- Hai, drăguță, repejor,

ca să te sărut ușor!

să-mpletim iar un fuior

de minciună în amor!

- Iubi al meu, iubirea mea, 

Îți dau toată dragostea!

acuș ia și-un ban de colea,

ca să nu rânjești fasolea!

- Iubi a mea, iubită floare,

mulțumesc cu-ndatorare!

Tu ești iubirea cea mare

care n-are-asemănare!