Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 9 februarie 2023
Vizualizări: 702
Poezii din aceiaşi categorie
Înțelege că mi-e dor
Înțelege că mi-e dor
Înțelege că mi-e greu
Astă seară vreau sa mor
Beau și plâng mereu...mereu
.......
Că mi-e dor , n-ai înțeles
Nici de greul care îl trag
Dă-mi te rog ceva de-ales
Măcar spune-mi ce sa fac
Beau și plâng de șase zile
Că-i plecat de langa mine
Ai crezut că asa-i mai bine
Vei vedea.. când răul vine
Altă zi ,și alta sticlă
Altă zi ,și altă sticlă
De tărie sau de vin
Mă cuprinde așa o frica
In loc de sânge,am venin...
Sunt așa de bipolar
Sau poate doar nebun
Zâmbesc din ce in ce mai rar
Of.. Cate as vrea sa spun
Mi-ai zis , dacă mai știi
"Nu acum,ciai târziu
Lângă tine am sa fiu
De nimica no m mai știi "
Sa nu crezi că nu te-astept
Ca să vii la mine iar
Haide,vin o la al meu piept
Altfel...totu-i in zadar
Neclintire
țărâna prin care-ai călcat s-a-ntărit ca un cadavru
locul de-acolo e mort
nici firul de iarbă nu mai răzbește prin crusta aceea violacee
spre negru
a pământului
așezată ca o platoșă la capul soldatului necunoscut
nici oamenii nu mai trec
copacii și-au asmuțit și ei crengile uscate spre cer
precum niște morți îngopați în picioare
calotele glaciare dinăuntru-mi
alunecă-ncet-încet înspre maluri
aud pașii albi ai iernii arctice călcând peste nisipurile portocalii ale sufletului
aripile bufnițelor rașchetând norii
deșertul timpului se contopește cu linia orizontului infinit
țurțuri imenși îmi atârnă de inimă
așteptând…
Mirări
să vezi două pietre sărutându-se
îţi dă de gândit
cineva spunea că eternitatea
este o noţiune abstractă
Brâncuşi a surprins-o
într-un sărut
altcineva spunea la fel despre suflet
greşit
sărutul e chiar sufletul
răstignit
la Stonehenge pietrele
şi-au înghiţit sufletele
n-au mai rămas decât niște capete uriașe
fără inimi
sărutul lui Iuda nu mai stârnește patimi
nu mai surpinde
pare o îmbrățișare nefirească
dintre o piatră și o inimă
da
le spusese Isus
„unul din voi mă va vinde!”
Copilărie
Draga mea copilărie,
Îți scriu ,iar o poezie.
Dintr-o veche librărie
Pe un colț de hârtie
Plecata-i tu departe
De păcate, tot și toate
Ai fost fragilă, delicată
Dar n-aș fi vrut să pleci niciodată .
Adultul din mine
Ce încă nu a uitat de tine
Care a devenit treptat
Un om tot mai asumat
Acum are responsabilități
Cu tot cu greutăți
Are casă, familie și copii
Ce se joacă iar cu jucării
Pun întrebări și tu nu ști
Ca îmi tot amintesc
Cat de mult voiam să cresc
Pe nimeni să nu dezamăgesc
De ar fi să mă răzgândesc
Să te-ntorci e tot ce-mi doresc
Capu’ sus
Capu’ sus, mai sunt multe de dus,
Drumul vieții nu-i apus.
Chiar de-i greu și ești obosit,
Luptă-ntruna, căci nu e sfârșit.
Capu’ sus, norii negri se duc,
După ploaie e soare-n amurg.
Fiecare pas mic e un dar,
Și din luptă răsare un har.
Capu’ sus, ai putere în tine,
Tot ce-i greu se va duce cu bine.
Nu te teme, căci mâine-i un vis,
Ce te-așteaptă mai sus, spre un pisc.
Capu’ sus, calea-i lungă, dar dreaptă,
Chiar și stelele cad și se-așteaptă.
Tu ridică-te, crede și-ai să vezi,
Că din umbre răsar iar livezi.
Înțelege că mi-e dor
Înțelege că mi-e dor
Înțelege că mi-e greu
Astă seară vreau sa mor
Beau și plâng mereu...mereu
.......
Că mi-e dor , n-ai înțeles
Nici de greul care îl trag
Dă-mi te rog ceva de-ales
Măcar spune-mi ce sa fac
Beau și plâng de șase zile
Că-i plecat de langa mine
Ai crezut că asa-i mai bine
Vei vedea.. când răul vine
Altă zi ,și alta sticlă
Altă zi ,și altă sticlă
De tărie sau de vin
Mă cuprinde așa o frica
In loc de sânge,am venin...
Sunt așa de bipolar
Sau poate doar nebun
Zâmbesc din ce in ce mai rar
Of.. Cate as vrea sa spun
Mi-ai zis , dacă mai știi
"Nu acum,ciai târziu
Lângă tine am sa fiu
De nimica no m mai știi "
Sa nu crezi că nu te-astept
Ca să vii la mine iar
Haide,vin o la al meu piept
Altfel...totu-i in zadar
Neclintire
țărâna prin care-ai călcat s-a-ntărit ca un cadavru
locul de-acolo e mort
nici firul de iarbă nu mai răzbește prin crusta aceea violacee
spre negru
a pământului
așezată ca o platoșă la capul soldatului necunoscut
nici oamenii nu mai trec
copacii și-au asmuțit și ei crengile uscate spre cer
precum niște morți îngopați în picioare
calotele glaciare dinăuntru-mi
alunecă-ncet-încet înspre maluri
aud pașii albi ai iernii arctice călcând peste nisipurile portocalii ale sufletului
aripile bufnițelor rașchetând norii
deșertul timpului se contopește cu linia orizontului infinit
țurțuri imenși îmi atârnă de inimă
așteptând…
Mirări
să vezi două pietre sărutându-se
îţi dă de gândit
cineva spunea că eternitatea
este o noţiune abstractă
Brâncuşi a surprins-o
într-un sărut
altcineva spunea la fel despre suflet
greşit
sărutul e chiar sufletul
răstignit
la Stonehenge pietrele
şi-au înghiţit sufletele
n-au mai rămas decât niște capete uriașe
fără inimi
sărutul lui Iuda nu mai stârnește patimi
nu mai surpinde
pare o îmbrățișare nefirească
dintre o piatră și o inimă
da
le spusese Isus
„unul din voi mă va vinde!”
Copilărie
Draga mea copilărie,
Îți scriu ,iar o poezie.
Dintr-o veche librărie
Pe un colț de hârtie
Plecata-i tu departe
De păcate, tot și toate
Ai fost fragilă, delicată
Dar n-aș fi vrut să pleci niciodată .
Adultul din mine
Ce încă nu a uitat de tine
Care a devenit treptat
Un om tot mai asumat
Acum are responsabilități
Cu tot cu greutăți
Are casă, familie și copii
Ce se joacă iar cu jucării
Pun întrebări și tu nu ști
Ca îmi tot amintesc
Cat de mult voiam să cresc
Pe nimeni să nu dezamăgesc
De ar fi să mă răzgândesc
Să te-ntorci e tot ce-mi doresc
Capu’ sus
Capu’ sus, mai sunt multe de dus,
Drumul vieții nu-i apus.
Chiar de-i greu și ești obosit,
Luptă-ntruna, căci nu e sfârșit.
Capu’ sus, norii negri se duc,
După ploaie e soare-n amurg.
Fiecare pas mic e un dar,
Și din luptă răsare un har.
Capu’ sus, ai putere în tine,
Tot ce-i greu se va duce cu bine.
Nu te teme, căci mâine-i un vis,
Ce te-așteaptă mai sus, spre un pisc.
Capu’ sus, calea-i lungă, dar dreaptă,
Chiar și stelele cad și se-așteaptă.
Tu ridică-te, crede și-ai să vezi,
Că din umbre răsar iar livezi.
Alte poezii ale autorului
disensiuni/8
evadând
din cercul lucrurilor reale,
băiatul cu rucsac,
probabil,
are la pălărie
flori de piatră.
÷
e posibil, ca
libelula- pripășită
pe frigul ăsta, în grădină,
să nu fie o dronă.
transfigurare 1/1
privind apusul
prin prisma rațiunii:
neprietenoase sunt păsările;
ofilite-s florile;
oamenii,
din ce în ce mai distanțați,
nu se mai recunosc....
și
umbra poetului
trecând agale
printre stele...
amintiri /4
revolte de stradă,
unele-mbrăcate -n
portocaliu,
altele-n rubiniu
ne- aduc-aminte că
" revoluția
nu e o cina sociala,
un eleniment literar,
un desen
sau o broderie."
de multe ori,
revoltele
au purtat amprenta prigoanei demonice
împotriva sentimentului religios.
revoluțiile au făcut un pas de schimbare a gărzii,
trecând cu tancurile
peste manifestanții civili.
lupta a rămas aceeași....
transfigurare 1/2
cu cât ne depărtăm-
spre stânga,
de centrul creației divine,
valorile umane-și schimbă structura,
modificând genomul,
inversând sensul
forțelor de progres spiritual.
un copil.
mi-a spus că numerele negative
nu-s simpatice.
flux de poeme naani /56
vântul tăios
spulberă nisipul-
sufletele rătăcitoare
duse aiurea
crochiu liric/5
crepusculul, pe dealuri,
a aprins scoarțele
cu râuri și cu flori.
un țipăt scurt,
aripa unui sticlete speriat,
m-a atins .
disensiuni/8
evadând
din cercul lucrurilor reale,
băiatul cu rucsac,
probabil,
are la pălărie
flori de piatră.
÷
e posibil, ca
libelula- pripășită
pe frigul ăsta, în grădină,
să nu fie o dronă.
transfigurare 1/1
privind apusul
prin prisma rațiunii:
neprietenoase sunt păsările;
ofilite-s florile;
oamenii,
din ce în ce mai distanțați,
nu se mai recunosc....
și
umbra poetului
trecând agale
printre stele...
amintiri /4
revolte de stradă,
unele-mbrăcate -n
portocaliu,
altele-n rubiniu
ne- aduc-aminte că
" revoluția
nu e o cina sociala,
un eleniment literar,
un desen
sau o broderie."
de multe ori,
revoltele
au purtat amprenta prigoanei demonice
împotriva sentimentului religios.
revoluțiile au făcut un pas de schimbare a gărzii,
trecând cu tancurile
peste manifestanții civili.
lupta a rămas aceeași....
transfigurare 1/2
cu cât ne depărtăm-
spre stânga,
de centrul creației divine,
valorile umane-și schimbă structura,
modificând genomul,
inversând sensul
forțelor de progres spiritual.
un copil.
mi-a spus că numerele negative
nu-s simpatice.
flux de poeme naani /56
vântul tăios
spulberă nisipul-
sufletele rătăcitoare
duse aiurea
crochiu liric/5
crepusculul, pe dealuri,
a aprins scoarțele
cu râuri și cu flori.
un țipăt scurt,
aripa unui sticlete speriat,
m-a atins .