Anecdote!

Ieri am fost un pic, cam prost,

Cand am prins, un peste mare,

Dar pe mal, eu nu l-am scos,

Ca n-avea....bunastare!

 

Stau la casa-n intr-un oras,

Si cresc porci, in batatura,

Vreau sa-i vand, eu, mintenas,

Ca n-am bani de...beutura!

 

As veni si azi, la lucru,

Sa castig un ban, in plus,

Dar am fost la bar, cu socru,

Si sunt, cred, un pic...cam dus!

 

Am vazut pe strada-o fata,

Si i-am zambit, pe deplin,

S-a uitat, prelung, la mine,

Si m-antrebat...de buletin!

 

Suntem, amandoi de-o seama,

Si-o iubesc pe-a mea, Marie,

Dar cand fac, vreo nebunie,

Imi sopteste...vei da sama!

 

Am, cea mai buna sotie,

Ma iubeste cu ardoare,

Dar cand am gesit, mai tare,

Nimeni, nu poate...s-o tie!

 

Azi am fost la Mall, mai frate,

Sa mancam, tot ce se poate,

Marce m-a trimis, la casa,

Nu stia, c-am cardu' acasa!

 

Mi-am luat masina buna,

Si mananca motorina,

Cand la pompa, alimentez,

Eu tot cardul...lichidez!

 

Stau la masa, totu-i gol,

Marce, e la shopping-n mall,

As manca ceva mai vere,

Dar n-am bani, nici de o bere!

 

Nu am fost atent, la scara,

Si mi-am fracturat, piciorul,

Totul s-antamplat, aseara,

Cand beam vinul...cu ulciorul!

 

 

Sunt veterinar, cu diploma,

Si tratez, tot ce gasesc,

Dar, nu animal in coma,

Frica-mi e...sa nu platesc!

 

Fac control, la alimente,

Calculez, valoarea nutritiva,

Chiar gramajul...condimente,

Instrument...papila gustativa!

 

S-a intrat de ieri, in postul mare,

Gata cu mancarurile-nfruptate,

Am acasa, o oala cu sarmale,

As manca, dar...nu se poate!

 

Cresc la tara, niste porci,

Si i-as vinde, azi, pe toti,

Dar, sunt negri, slabi, parosi,

Si n-au carne si doar...colti!


Categoria: Gânduri

Toate poeziile autorului: Zugun poezii.online Anecdote!

Data postării: 23 ianuarie

Vizualizări: 67

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Relativitate

nu știu dacă aveam neapărată nevoie de o lege a relativității

 

alăturarea cuvântelor „lege” și  „relativitate”

 

îmi apare ca o contradicție în termeni

toate legile sunt

după câte știm

absolute

ceva „relativ” exprimă o incertitudine

(poate fi pus sub un semn de-ntrebare!)

Einstein profețise că nu există viteza mai mare decât cea a luminii

în mecanica Marelui Univers

mai târziu aflăm că neutrinii se pot  mișcă mai repede decât lumina

mult mai repede

ba chiar pot face drumul înapoi

pot reveni

și termina cursa pe locul întâi

ei sunt efectul care precede cauza

un fel de mașină a timpului

tot Einstein afirmase că energia este egală cu masa

proporțional cu viteza luminii în vid

E = mc2

posibil

eu însă constat că raportul acesta se schimbă

direct proporțional cu avansarea în vârstă

la o masă mai mare nu-mi mai ajunge aceeași putere

să țin pasul cu lumina

încă un mit spulberat

la fel de bizară mi se pare problema cu spațiu

și timpul

privite ca un tot unitar

savanții ne spun că spațiul ne este accesibil

prin cele trei elemente alle unui romb

înălțime

lățime și lungime

numai că retina noastră reține doar două dintre ele

ignorând

în plus

adâncimea

care ar fi timpul

ceea ce ar explica o limită inadmisibilă a ființei umane

eu îmi reprezint timpul ca un vagon de tren

în care încap zece oameni

la prima stație urcă încă o sută

dar nu mai sunt locuri

spațiu

oricât s-ar îngrămădi cei o sută de oameni

în timp ce trenul se deplasează cu 100 km la oră

spre infinit

vagonul nu se curbează

ca în celebra teorie a relativității

aici lucrurile sunt mult mai clare

spațiul acesta e doar pentru zece oameni

și nu are nicio legătură cu timpul…

Mai mult...

Avant garde

îmi place Omul Underground

acel boy band teribil al nopților dintre blocuri

cu piercinguri in nas

în buză

ras în cap

îmi plac piesele lui muzicale de tip hip-hop

vorbite

în do major

desenele lui rupestre-n graffiti

din ganguri

amintind de Cabala

n-are cum să nu-ți placă acest om al cavernelor

în variantă modernă

acultural

apolitic

areligios

aproape tragic

dezvoltând toate nevrozele obsesionale

cunoscute de Freud

în procesele sale de conștiință

încheiate mereu înaintea judecății de fond

cu moartea părților...

Mai mult...

transfigurare 1/8

disproporționate amurguri

aduc-

prin arhetipurile așteptării,

semințele osificate-ale eroilor...

plantându-le,

într-un iureș de tobe,

pe aleea principală

devastatâ de umbre.

 

Mai mult...

Spre ce vioi etern?

Spre care vioi etern mi-te-ndrepți?
Oare, spre-o soartă ceva mai bună?
Uite, eu pe asta nu o prea cred,
Căci tot ce veșnic pare ți se poate
Duce maxim într-o lună.
 
Spre care vioi etern te îndrepți?
Oare mergi tu spre a tinereților privighetoare?
Iată, eu pe asta nu prea ți-o cred,
Și cioara poate, crede-mă, să fie cântătoare.
 
Spre ce vioi etern te îndrepți?
Spre tot ce ar putea o lume să-și dorească?
Ei, uite, eu, pentru asta, te compătimesc,
Fiindcă din solul lumesc al dorniciei
Floarea eternității tale n-are cum să crească.
Mai mult...

regula iubirii

Cine te iubeste adevarat

                   nu te schimba ,

                           nu te minte ,

                                 nu te foloseste ,

                                       nu iti provoca durei

                                            si nu te lasa la greu.

Mai mult...

Insomnii

firava flacără gălbuie arde-n cadelă vioi, ca fânul,

ai zice că Măicuța Domnului e vie,

că pruncul suge laptele ceresc și mușcă sânul,

în timp ce îngerii foșnesc în juru-i ca niște fulgi de păpădie.

 

privesc tavanul tremurând într-o nuanță galben-albăstruie,

ai zice că Maria mea pierdută printre vise-i sfântă,

nu are niciun Crist la sânu-i mic și ferm ca o gutuie,

nici sfinți, alături, pe clavirul care nu mai cântă.

 

umbre prelungi sluțesc pereții negrii ai speluncii

pulsând într-o tăcere mistică, sarcedotală,

ai zice că toți diavolii se dau pe tobogan ca pruncii,

iar casa mea a căpătat dimensiuni de catedrală.

 

într-un tărziu firava flacără se stinge ostenită

și noaptea-și pune părul negru ciufulit pe moațe,

Maria mea scâncește-n somn ca o femeie-ndrăgostită

visând, pe jumătate trează, cum o iau în brațe.

Mai mult...