Timpul

Timpule te rog sa nu mai treci
Te grabesti sa pleci pe veci
Nu stiu ce-am facut cu tine,
Te-am pierdut si nu mi-e bine
Tot incerc sa te opresc
(Sa te fac sa intelegi)
Ca enorm eu imi doresc
Sa te-n part cu ce iubesc

Nu te scurge iar din mine
Nu te pierde in multime
Lasi in loc dureri absurde
Stingi un foc cu ganduri sumbre
In miracole si vise
Iara bat la porti inchise
Si tinand la piept destinul
Hai te rog sa-mi stingi suspinul

Category: Thoughts

All author's poems: ANONIM

Date of posting: 6 February 2025

Timp de citire: ~1 min.

Views: 839

Other poems by the author

Gând, Iubire, Legătură și o Flacără

Am un gând ce nu-mi dă pace

Și oricât aș încerca,

Nu mi-l pot scoate din mintea mea…

Nu știu dacă e cel mai potrivit

Nici nu știu cum am ajuns, în această situație..

Iubirea, e un sentiment atât de complex

Încât…nu știu dacă o să-l înțeleg vreodată…

Nici nu știu dacă mai vreau, sa-l descopăr

Sau…să mai înțeleg…

Iubire, sau cum se spune?

Devine un cuvânt atât de neînțeles..

Cel puțin pentru mine..

Iubirea…

Are o conotație atât de complicată

Atât de adâncă

Ce nu o pot exprima în cuvinte;

Nici nu pot descrie, ce se întâmpla cu mine

Este ceva ce vine…de la sine…

Și…nu-mi dă pace..

Mereu este în minte, orice as face..

Gânduri, amintiri, atenții si întrebări

Pe Toate le aseamăn ca o furtuna-n mine

As vrea un semn

Nimic mai mult…

O năzuință, o ținta clară și concisă

Cu ce ar trebui sa fac de-acum.

Nu am mai simțit asta până acum…

Atât de puternic, atât de aprins

Ca flacăra ce s-a aprins

Încet, apoi tot mai tare

Fără încetare …

Iar flacăra stă aprinsă

Chiar de as vrea să o sting

Aceasta nu se stinge….

Ci se luptă, pana ce devine si mai aprinsă

Spune-mi! Ce sa fac?

Cum sa sting?

Cum să sting? focul ce s-a aprins..

Atât de puternic la mine în abis…

Nu văd vreo rezolvare…

Din muntele acesta de surpare

Unde marea lovește cumplit

Învăluindu-mă pe deplin

Cuvintele le pot așterne aici…

E singura scăpare

In care ma pot desprinde de-a mea legare

Asta fac…

Nimic mai mult…

Cu gând de libertate…

More ...

O sa ma uiti

O să mă uiti ....O să mă uiti

Cum spui că ai uitat pe mulți

Dar nu mă supăr

Că și uitarea-i scrisă de legile omenești

Sau poate ochii tăi o să-și urmeze o cale

Topindu-se ca un ecou în zare

Și poate o să-ți cadă două-trei lacrimi reci de călătoare

Deci nu-ți cer jurăminte , soptite printre sărutări

Nu cer să-mi spui nimic din ce ai spus și la alții

Nu-ți cer iubire pătimașă

Jurată noaptea cu lacrimi stivite pe cămașă

Nu vreau un pat pătat de margarete sau esență grea de brad

Dar care mai incă poartă mirosul unui alt bărbat

Eu vreau să imi spui , ce altora nu ai spus nicicând

Mai vreau in gând si-n suflet sa-mpletești

Din vorbe și-amăgiri și din greșeli

Șirul iubirilor ce poate nu pier

Să-mi scrii în suflet

Iubirea ta la care încă sper.

More ...

Apartamentul

Stau în apartament,

Așteptând sa am un angajament,

Am nevoie de un medicament,

Am un comportament violent,

Aparent sunt inocent,

Nu mai gândesc coerent.

More ...

Poezia 1

Nici un avort să nu mai fie

Peste întreaga Românie!

Gata minuni rătăcitoare

Căci nu au Numele cel Tare

Puii de mâță și de câine

Trăiască: ieri și azi și mâine!

Și mielul oii care paște

Fie lăsat pentru-a se naște!

Să nu mai tremure vreun pește

Că cineva îl dezosește;

Fără fluturi prinși în insectar,

Fără porc pârlit cu un focar.

Să nu mai fiarbă "n"minute

Cărnița puilor din curte.

Nici vreo țestoasă descărnată

Să n mai fie niciodată!

"Feriți-vă de dobitoace

Asfixiate"!Nu se face...

"Milă voiesc,nu sacrificiu"

Și să dispară orice viciu.

Sfârșiți cu duminicarismul

Și luați în brațe adventismul!

Și Biblia să se răspândească

Și toată țara să trăiască!

More ...

camy

Fulgii de nea cad pe pământ

Eu susțin la tine gândind,

Fulgii aduc clipele reci

Eu încă sper că mă iubești

Speranța moare încet, încet

Gândul meu rece la tine mi-l trec

Zăpada de tine îmi aminte

Unde ești tu dragostea mea?

More ...

SPLENDOARE

Privind la cer, zâmbesc mereu

și inima-mi surâde;

Căci Creator e Dumnezeu

și Ziditor a toate.

Căci El m-a izbăvit din greu

M-a ajutat întruna,

Mi-a fost alăturea mereu

Când grea mi-era povara.

More ...

Poems in the same category

Am fost copil!

Am fost și eu copil cândva

Într-un sătuc pe mal de râu,

Cu oameni iuți și gospodari

Ce cultivau cartof, porumb și grâu

De mic am fost trimis cu vaca

Și-a trebuit să dau cu sapa,

Iar mama tot mereu mi-a spus

Doar cine-nvață poartă mapa

Abecedarul l-am citit cu mama

La flacăra plăpândă de la lampă,

Și niciodată nu treceam de nouă

Gazul fiind o sursă foarte scumpă

Abia când am ajuns în clasa-patra

Noi am avut curentul tras în casă,

Și învățam cu mama pân' la zece

Apoi ea la război mergea să țeasă

Așa am învățat eu a citi și scrie

Cu multe greutăți și neajunsuri,

Și-n minte am o mie de întrebări

La care din pacate..nu am răspunsuri!

More ...

Doar o întrebare ?

Sunt o mamă fericită, copii mi-au făcut viața frumoasă,

Puii, sunt lângă mine, dimineața la cafea, o urare în cor

bună dimineața-ce-mi încălzește sufletul și inima.
chiar de ziua nu-i așa, bucuria este a mea.
că am avut o șansă, cui să mulțumesc?
n-am reproșuri că n-am lăsat avere, cum de obicei se cere,
eu am primit de la voi, dragii mei, pare firesc,
omenia,bunul simț, iubirea, chiar că nu piere.
am primit un dar, de unde nu pot spune,
cei ce-mi sunt foarte dragi au trecut prin furcile caudine
și au rămas fără leziuni...asta nu-i o minune?
într-o lume în care nimic nu este în ordine?

More ...

Dictatura magistratilor

În săli reci, cu legi în mână,

Magistrați își scriu destinul,

Salarii mari, pensii de-o seamă,

Puterea-n mână, fără milă.

Sentințe grele, fără de rost,

Justiția-i oarbă, fără de glas,

Dictatură tăcută, fără de seamă,

Într-o lume unde dreptatea-i moartă.

Poporul tace, supus și trist,

În fața legilor nedrepte,

Magistrații-și joacă rolul,

Într-un teatru al absurdului.

More ...

vers

a venit toamna, acoperă-mi sufletul cu ceva

More ...

Șase decenii-n urmă

Șase decenii-n urmă, un vis, un început,

Un fir de iarbă verde, în viață sărutat.

Ani ce-au trecut ca fulgere, prin zări și prin dealuri,

Lăsând în urmă urme, ca râurile-n văi.

Acum, la șaizeci de ani, privesc în urmă-n timp,

La bucurii, la lacrimi, la cântec și la strig.

Am iubit, am pierdut, am visat și am zburdat,

Am plantat și-am cules, am râs și-am plâns, am creat.

În suflet am o carte, cu pagini scrise-n aur,

Cu amintiri de-o viață, ca un tezaur.

Aici sunt cei dragi mie, clipe de fericire,

Și lecții de viață, ce-mi dau putere și încredere.

La șaizeci de ani, simt că viața-i un dar,

Un dar pe care-l prețuiesc, din tot ce am.

Am înțeles că timpul nu se-ntoarce înapoi,

Dar în suflet am mereu, un tânăr și-un dor.

Așa că voi merge înainte, cu capul sus și-n pace,

Cu inima deschisă, spre orice nouă cale.

Și voi mulțumi vieții, pentru tot ce mi-a dat,

Și pentru anii care vin, pe care-i aștept.

More ...

Teamă

Crescănd și dăndu-ți seamă,

Uimești făcând minuni,

Visând și învingând teamă,

Trec nenumărate luni.

Când în sfârșit ai învins teamă,

Te apucă o forță nemărginită,

Urlând dobori ce se destramă,

Te simți având putere infinită.

Învins-ai teamă nespus de ușor,

Și parcă te-ai îmbrăcat într-o putere,

Spre sfârșitul vieții tale î-ți iei zborul,

Și simți o mare durere.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.