Poems in the same category
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.
De-aş putea
De-aş putea vâltoarea nopţii
s-o hrănesc cu mintea mea,
împotriva chiar a sorţii
din trecut eu te-aş crea.
În grădina casei tale
sunt un dor pe-un val de vânt,
tu de vii să-mi ieşi în cale,
eu m-aş naşte din pământ.
Din priviri aş ţese-o vrajă
să-ţi aprindă gând de dor,
peste buze-aş pune strajă,
un sărut să-ţi fie zbor.
Din noianul de cuvinte
răsfirate-n patru zări,
aş culege să te-alinte
doar mugitul unei mări.
Tu mai ţii în ochi ascunse
două lacrimi ce-am iubit,
eu mă-ntreb de ce-s ajunse
ploi de toamnă-n asfinţit.
De-aş putea vâltoarea nopţii
s-o înfrâng cu-o nouă zi
aş întoarce voia sorţii,
flori din lacrimi aş urzi.
Culoarea nopții
Culoarea nopții fără tine
E palidă și mult prea rece
Si nici cu timpul nu-mi va trece
Culoarea nopții, fără tine.
Eu cu tine
Tu, pansament ce-mi stă pe piele,
Eu, viciu ce-ți intră la cord.
Vindeci subit rănile mele,
Eu vindec tot ce-i dezacord.
Tu, puls ce-mi stă în circulații,
Eu tot ce ține de artere.
Nu simt nici goluri și nici spații,
Iar tu nu simți pic de durere.
Tu, aer, sentiment și stare,
Eu, amintiri, povești, momente.
Tu îmi ești barcă de salvare,
Eu îți sunt visuri permanente.
Tu îmi ești scut, îmi ești și armă,
Să duc războaie eu cu mine.
Ești viitorul scris în palmă,
Și tot ce-nseamnă ,,bun" și ,,bine".
Eu sunt și îți voi fi mereu,
Impuls ce-ți dă doar stări de bine.
Căci sună prea puțin un ,,eu",
Și prea perfect un ,,eu cu tine".
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Somn agitat
Trezită dintr-un somn agitat,
De vântul sălbatic ce bate în geam,
Și de un aspru gând înfiripat
În spinul din inimă ce îl smulgeam.
Deschid fereastra razei de lună,
Și-ncerc să-mi liniștesc simțurile,
Îndrăznind să-nlătur norii de furtună
Ca stele din noapte s-aline gândurile.
Mă retrag în mirajul unei cărți,
Spre a îndepărta sentimentul
De a nu răscoli amintirile unei vieți
Ce frumos mi-au însoțit argumentul.
Citind, timpul s-a scurs jumătate.
Pe pleoape o liniște s-a așternut.
Ușor punând semnul în carte,
Un nou vis în somn am străbătut.
Ca un regizor, subconștientul crează.
Sperând ca acel gând mult dorit
Ce-n inimă calea o luminează
Să se scalde în al stelelor licărit.
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.
De-aş putea
De-aş putea vâltoarea nopţii
s-o hrănesc cu mintea mea,
împotriva chiar a sorţii
din trecut eu te-aş crea.
În grădina casei tale
sunt un dor pe-un val de vânt,
tu de vii să-mi ieşi în cale,
eu m-aş naşte din pământ.
Din priviri aş ţese-o vrajă
să-ţi aprindă gând de dor,
peste buze-aş pune strajă,
un sărut să-ţi fie zbor.
Din noianul de cuvinte
răsfirate-n patru zări,
aş culege să te-alinte
doar mugitul unei mări.
Tu mai ţii în ochi ascunse
două lacrimi ce-am iubit,
eu mă-ntreb de ce-s ajunse
ploi de toamnă-n asfinţit.
De-aş putea vâltoarea nopţii
s-o înfrâng cu-o nouă zi
aş întoarce voia sorţii,
flori din lacrimi aş urzi.
Culoarea nopții
Culoarea nopții fără tine
E palidă și mult prea rece
Si nici cu timpul nu-mi va trece
Culoarea nopții, fără tine.
Eu cu tine
Tu, pansament ce-mi stă pe piele,
Eu, viciu ce-ți intră la cord.
Vindeci subit rănile mele,
Eu vindec tot ce-i dezacord.
Tu, puls ce-mi stă în circulații,
Eu tot ce ține de artere.
Nu simt nici goluri și nici spații,
Iar tu nu simți pic de durere.
Tu, aer, sentiment și stare,
Eu, amintiri, povești, momente.
Tu îmi ești barcă de salvare,
Eu îți sunt visuri permanente.
Tu îmi ești scut, îmi ești și armă,
Să duc războaie eu cu mine.
Ești viitorul scris în palmă,
Și tot ce-nseamnă ,,bun" și ,,bine".
Eu sunt și îți voi fi mereu,
Impuls ce-ți dă doar stări de bine.
Căci sună prea puțin un ,,eu",
Și prea perfect un ,,eu cu tine".
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Somn agitat
Trezită dintr-un somn agitat,
De vântul sălbatic ce bate în geam,
Și de un aspru gând înfiripat
În spinul din inimă ce îl smulgeam.
Deschid fereastra razei de lună,
Și-ncerc să-mi liniștesc simțurile,
Îndrăznind să-nlătur norii de furtună
Ca stele din noapte s-aline gândurile.
Mă retrag în mirajul unei cărți,
Spre a îndepărta sentimentul
De a nu răscoli amintirile unei vieți
Ce frumos mi-au însoțit argumentul.
Citind, timpul s-a scurs jumătate.
Pe pleoape o liniște s-a așternut.
Ușor punând semnul în carte,
Un nou vis în somn am străbătut.
Ca un regizor, subconștientul crează.
Sperând ca acel gând mult dorit
Ce-n inimă calea o luminează
Să se scalde în al stelelor licărit.
Other poems by the author
Contrast
O pată de negru,
Pe un perete alb,
Cu inima goală
În iarnă pe ger.
Cu ochii deschiși,
Visez și nu-mi dau seama.
Cu ochii închiși,
Nu pot să dorm seara.
Descend înăuntru,
Căzând adânc.
A doua zi, dar,
La loc în rând.
Privesc în pământ,
Ca bufonul roșu,
Petrecerea merge
În spatele nostru.
Contrast
O pată de negru,
Pe un perete alb,
Cu inima goală
În iarnă pe ger.
Cu ochii deschiși,
Visez și nu-mi dau seama.
Cu ochii închiși,
Nu pot să dorm seara.
Descend înăuntru,
Căzând adânc.
A doua zi, dar,
La loc în rând.
Privesc în pământ,
Ca bufonul roșu,
Petrecerea merge
În spatele nostru.
Contrast
O pată de negru,
Pe un perete alb,
Cu inima goală
În iarnă pe ger.
Cu ochii deschiși,
Visez și nu-mi dau seama.
Cu ochii închiși,
Nu pot să dorm seara.
Descend înăuntru,
Căzând adânc.
A doua zi, dar,
La loc în rând.
Privesc în pământ,
Ca bufonul roșu,
Petrecerea merge
În spatele nostru.