Proiecție

Din mocnita-mi flamă am încropit un cer
Și am îngăduit meteoriților să îl ningă,
Ca așa, din omătul magmelor de viscol apter,
Să emeargă spicele, să nu se stingă.
 
Iar din izvorârea augustelor mele deziluzii
Am smuls, cu greu, un crâmpei de speranță,
Că, până unde cugetul meu îi dă aripi și-o înalță,
Ploaia de meteori și comete va dăinui-n somn de iluzii.
 
oooo…
dar…
 
Spre alte zări ați vrea să-mi mergeți voi împrăștiate,
Spre alt soare, unul de care să fiți mai fermecate,
Să vă-mbrățișeze cald în auriile-i raze, celea adevărate,
Spre alt idol, spre-o galaxie cu zăpezile forfecate,
 
Pe care, pe toate, de umezeală pline,
Bătrâne, solitare, le mai țin în mine…

 


Category: Thoughts

All author's poems: Rarés Girea poezii.online Proiecție

Date of posting: 20 января

Views: 23

Log in and comment!

Poems in the same category

Orgolii nemăsurate

Când spui „eu”

 

minți
e tautologic
nu ești niciodată doar „tu”
cu tine există alte milioane de ființe
(bacterii prietenoase în slujba vieții
ciuperci microscopice
paraziți
virusuri criminale în slujba morții!)
dacă te uiți la tine la microscop
descoperi o lume incredibilă
o luptă disperată pe viață și moarte
unde tu ești spectator
(omul  de pe margine, cel care se uită la sine
fără apărare!)
cum mai poți fi tu însuți
când nu mai ești stăpânul propriei vieți
când alții iau decizii în locul tău
din interiorul și din afara propriei ființe
când alții te aduc pe lume sau te aruncă în neant
este jenant să repeti mereu „eu”
vorbind despre tine
X-ul

 

din această ecuație complicată a vieții

.
cu atâtea necunoscute ...

More ...

Zidul

Piatră peste piatră am pus,

Ani și ani,

Si-apoi am cântat

Nemurirea zidului,

Izbânda perseverenței,

Si-am fost fericit...

Dar timpul a râs în hohote,

Si mi-a șters zidul,

Ca marea,

Urmele pașilor de pe nisip...

More ...

S-a despicat (Pentru Copila batuta la Ciocana)

Ma intrebati in liniste dece?
Ca ati lovit de repetate ori cu insistenta.
Dar eu ma scufundam tot mai adinc,
Si de la asta rautatea voastra creste.

Voi numai eri erati un simplu bebelus,
Un copilas ce dragalas zimbeste,
Dar azi deja sunteti un monstru lung
Ce calca in Picioare ce traeste.

Ati despicat o inima de om
Ce bate in acelasi timp cu a voastra
Dar fapta va ramine ca un pom
Ce va aduce dupa sine roade.

More ...

indiferență

de obicei, trăiesc fără ochii pe ceas

mă mulțumesc să privesc din când în când Soarele

am împărțit cerul în două

încercând să despart diminețile de amezi și de nopți

de constelații

să-mi fac o idee despre timp

în rest n-am nicio legătură cu acesta

el își vede de drumul său fără întoarcere

eu de al meu

cu suișuri și coborâșuri

sunt prea ocupat să-mi aliniez inima după Steaua Polară

sau după ceasul astronomic de la Strasbourg

mi-e greu să mă alinniez și cu mine însumi uneori

cu piramida lui Keops și Eversetul

care-și bat joc în neclintirea lor milenară

de timp

de ce mi-ar păsa mie

oglinda așezată între mine și lume

e spartă demult

atunci am abolit pentru totdeauna dictatura odioasă a ochiului

îmbrățișând democrația inimii

care mă ajută să-mi simt viața

nu s-o măsor

să-mi păstrez nealterat curajul de a trăi

până la capăt

ca un fluture care își trăiește fericit viața

într-o singură zi…

More ...

Viata adevărată

Of,Elif Elif

Toti tânjesc dupa tine

Dar niciunul nu iti stie de bine

Asa cum altii știu de tine

 

Toti te vor,dar putini te au

Dar ei nu stiu

Ca tu esti cea care a dat naștere clasei

 

Și-n versul meu ce va trăi

Sigur ma voi iubi

Pentru ca stiu

Ce va fi

(Viata adevărată, de însuși Pavel Eminescu)

More ...

De toate cuprins

De toate mă simt cuprins în nepacea mea
(ca de o lacrimă ceroasă, plânsă de o
lumânare), de întuneric, de umbre, dar și de
lumină, de tot ce lumea ceasta are; vecinic
întreg în gândul meu suspină, iar eu încerc
în cuvinte să îl pun, dintre care, adesea,
nu știu câte suntu-mi mie, câte ale vreunui zmeu,
ale unui duh ori vreunei vestiri nemaiauzite
până acum. Nimic nu mă-ndură și nu m-alină,
nimic din ce-oi mai fi văzut —
parcă mereu caut ceva necunoscut...
More ...