Primăvara
Firav și gingaș ghiocel ,
Cu tine începe primăvara.
Mireasma ta ce mă îmbie
Să zburd de bucurie .
E vremea aceea
Când natura renaște
Și păsările încep să cânte.
La fel și sufletul, ca primăvara,
Renaște și înflorește,
Iubește nebunește
Și se bucură ca un copil
De tot ce îl înconjoară
Și fericirea pe care o simte
Pentru clipele ce le trăiește.
🦋 S. ALY 🦋
Category: Spring poems
All author's poems: Senzaconi Alexandra
Date of posting: 3 марта 2024
Views: 520
Poems in the same category
Dar e primăvară!
E-o primăvară
Parcă mai goală
Ca după boală,
La noi în țară,
Decât oricând!
...
Trage să moară
Totul în țară
Și timpul zboară
Și dă să dispară
Țara, curând!
...
Dar e primăvară!
Un spectacol de gală
De verdeață-i afară,
Imperială
Natură-nflorind!
...
Și-n primăvară,
Ne înconjoară
O catedrală
Monumentală,
De viață mustind!
E lună Martie, a primăverii lună,
E luna Martie, a primăverii lună,
E luna, în care păsările încep să vină.
Şi florile în grădină, să înflorească,
Şi dragostea, curată ea să dăinuiască.
E luna când, se dăruieşte în dar o floare,
Pentru femei, această lună îi sărbătoare.
Bărbaţii toţi la doamne, fac cadou o floare,
Şi ca un semn al dragostei, oferă mărtişoare.
La doamne, domnişoare, mame şi surori,
Bărbaţii şi copii, toţi oferă un buchet de flori.
Ca semn al dragostei, nemărginite pentru ele,
El este un buchet, de trandafiri şi de lalele!
Mirosul fericirii
Miroase a primăvară?
Sau...poate a vanilie?
Dar nu! E dragostea de mamă,
Miroase a fericire!
Parfumul ei puternic,
Frumos și îmbătător,
Parfumul ei prosperic
Ce te înalță-n zbor.
Și acea clipă a trăirii,
N-o vei uita nicicînd.
Din fructul fericirii,
Zâmbeai încet gustând.
Strigi cu inima deschisă:
-Vai, atât este de dulce!
Iar tristețea-n tine închisă,
Pleacă, în infern se duce.
Ca un fluture albastru
Printre nori catifelați,
Ești tu fericit maestru
Al iubirii dintre frați.
Fericirea-nu-s cuvinte,
Ci o comoară cu iubire.
Ai încredere și simte,
Cum miroase a fericire!
Gingășia primăverii
În ghiveciul din verandă
Șade-un mic boboc de floare
Ce să fie oare,
Un bujor sau o garoafă?
Ce să vezi, e-o lăcrămioară
Este mică,delicată
Și de-un alb imaculat
Se confundă cu o comoară.
Are formă ușor ovală
Chiar globulară
Gingașă și elegantă
Dă apă la moară.
Se prinde de o tulpină
Alături de alți boboci
Așteptând să înflorească
În clopoțeii parfumați.
Frunzele verzi și alungite
Oferă un contrast frumos
Cu albul pur dăruit bobocului
Dă un aer norocos.
Floare de nufăr
Ţi-ai pus petale în clipire
când zorii zilei îi supui,
cu roua vieţii în privire
eşti vis hoinar al orişicui.
De sunt bolnav de-a ta fiinţă,
în trupul tău aș vrea să pier,
din cupa ta să iau căinţă,
prin albul pur să par mister.
Când vântul frânge o dorinţă
din gânduri vechi prin care zbor,
din şir de lacrimi dă-mi sentinţă
să-ți fac din vorbe un covor.
E somnul zilei prins în ceaţă,
pe lacul tău mă simt stingher,
iubesc un nufăr plin de viaţă,
iubesc al florilor mister.
În umbre vin spre maluri urme
de flori întinse peste lac
sclipiri de cer iubiri să scurme
prin dorul meu mereu sărac.
De la Claude Monet - Metropolitan Museum of Art, CC BY-SA 2.5, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=8947762
Meditație de primăvară
M-am îmbătat de tine, din tine am sorbit
Am râs pe săturate, am plâns și am cântat,
Azi ca un pusnic sunt, flămând și rătăcit
Fiind că prea departe de mine ai plecat.
Întoarce-m-aș pe drumuri și-n crânguri cunoscute
Să te aștept cu flori, cu zumzet de albine,
Să îți aștern iubirea imensă cât un munte
Și fericit de viață să mă desprind de mine...
Parfum de viorele adun în pieptul meu
Și le cuprind cu lacrimi de dor nepovestit.
Oare se duce omul, dacă e omul tău?
Oare se duce omul cel care te-a iubit?
Dar e primăvară!
E-o primăvară
Parcă mai goală
Ca după boală,
La noi în țară,
Decât oricând!
...
Trage să moară
Totul în țară
Și timpul zboară
Și dă să dispară
Țara, curând!
...
Dar e primăvară!
Un spectacol de gală
De verdeață-i afară,
Imperială
Natură-nflorind!
...
Și-n primăvară,
Ne înconjoară
O catedrală
Monumentală,
De viață mustind!
E lună Martie, a primăverii lună,
E luna Martie, a primăverii lună,
E luna, în care păsările încep să vină.
Şi florile în grădină, să înflorească,
Şi dragostea, curată ea să dăinuiască.
E luna când, se dăruieşte în dar o floare,
Pentru femei, această lună îi sărbătoare.
Bărbaţii toţi la doamne, fac cadou o floare,
Şi ca un semn al dragostei, oferă mărtişoare.
La doamne, domnişoare, mame şi surori,
Bărbaţii şi copii, toţi oferă un buchet de flori.
Ca semn al dragostei, nemărginite pentru ele,
El este un buchet, de trandafiri şi de lalele!
Mirosul fericirii
Miroase a primăvară?
Sau...poate a vanilie?
Dar nu! E dragostea de mamă,
Miroase a fericire!
Parfumul ei puternic,
Frumos și îmbătător,
Parfumul ei prosperic
Ce te înalță-n zbor.
Și acea clipă a trăirii,
N-o vei uita nicicînd.
Din fructul fericirii,
Zâmbeai încet gustând.
Strigi cu inima deschisă:
-Vai, atât este de dulce!
Iar tristețea-n tine închisă,
Pleacă, în infern se duce.
Ca un fluture albastru
Printre nori catifelați,
Ești tu fericit maestru
Al iubirii dintre frați.
Fericirea-nu-s cuvinte,
Ci o comoară cu iubire.
Ai încredere și simte,
Cum miroase a fericire!
Gingășia primăverii
În ghiveciul din verandă
Șade-un mic boboc de floare
Ce să fie oare,
Un bujor sau o garoafă?
Ce să vezi, e-o lăcrămioară
Este mică,delicată
Și de-un alb imaculat
Se confundă cu o comoară.
Are formă ușor ovală
Chiar globulară
Gingașă și elegantă
Dă apă la moară.
Se prinde de o tulpină
Alături de alți boboci
Așteptând să înflorească
În clopoțeii parfumați.
Frunzele verzi și alungite
Oferă un contrast frumos
Cu albul pur dăruit bobocului
Dă un aer norocos.
Floare de nufăr
Ţi-ai pus petale în clipire
când zorii zilei îi supui,
cu roua vieţii în privire
eşti vis hoinar al orişicui.
De sunt bolnav de-a ta fiinţă,
în trupul tău aș vrea să pier,
din cupa ta să iau căinţă,
prin albul pur să par mister.
Când vântul frânge o dorinţă
din gânduri vechi prin care zbor,
din şir de lacrimi dă-mi sentinţă
să-ți fac din vorbe un covor.
E somnul zilei prins în ceaţă,
pe lacul tău mă simt stingher,
iubesc un nufăr plin de viaţă,
iubesc al florilor mister.
În umbre vin spre maluri urme
de flori întinse peste lac
sclipiri de cer iubiri să scurme
prin dorul meu mereu sărac.
De la Claude Monet - Metropolitan Museum of Art, CC BY-SA 2.5, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=8947762
Meditație de primăvară
M-am îmbătat de tine, din tine am sorbit
Am râs pe săturate, am plâns și am cântat,
Azi ca un pusnic sunt, flămând și rătăcit
Fiind că prea departe de mine ai plecat.
Întoarce-m-aș pe drumuri și-n crânguri cunoscute
Să te aștept cu flori, cu zumzet de albine,
Să îți aștern iubirea imensă cât un munte
Și fericit de viață să mă desprind de mine...
Parfum de viorele adun în pieptul meu
Și le cuprind cu lacrimi de dor nepovestit.
Oare se duce omul, dacă e omul tău?
Oare se duce omul cel care te-a iubit?
Other poems by the author
Timpul
Pe ale timpului aripi se duc anii în zbor
Și amintiri lăsăm în urmă,
Iar în suflet , păstrăm tot ce ne-a fost drag .
Pășim grăbiți către nicăieri ,
Uitând să ne bucurăm de ce e azi,
Nu de ce a fost ieri.
Trăiește, iubește și iartă,
Bucură-te de viață și de tot ce te-nconjoară.
Zâmbește mereu și profită de fiecare clipă,
Nu lăsa timpul să fie o risipă.
🦋 S. ALY🦋
Mama
E un înger pe pământ,
Îți dă viață,
Te învață,
Te îndrumă...
Te răsfață.
Te mai ceartă,
Te și iartă,
Te iubește,
Nu rănește,
Numai binele-ți dorește.
Fără ea totu-i pustiu,
Lângă ea totul e viu.
E o rază de lumină,
E o ființă ce te-alină.
Lângă ea, totu-i ușor,
Îți dă aripi ca să zbori,
Te învață să visezi,
Drumul vieții să-l urmezi.
E o zână din povești,
E măicuța ce-o iubești.
🦋 S. ALY 🦋
Timpul
Pe ale timpului aripi se duc anii în zbor
Și amintiri lăsăm în urmă,
Iar în suflet , păstrăm tot ce ne-a fost drag .
Pășim grăbiți către nicăieri ,
Uitând să ne bucurăm de ce e azi,
Nu de ce a fost ieri.
Trăiește, iubește și iartă,
Bucură-te de viață și de tot ce te-nconjoară.
Zâmbește mereu și profită de fiecare clipă,
Nu lăsa timpul să fie o risipă.
🦋 S. ALY🦋
Mama
E un înger pe pământ,
Îți dă viață,
Te învață,
Te îndrumă...
Te răsfață.
Te mai ceartă,
Te și iartă,
Te iubește,
Nu rănește,
Numai binele-ți dorește.
Fără ea totu-i pustiu,
Lângă ea totul e viu.
E o rază de lumină,
E o ființă ce te-alină.
Lângă ea, totu-i ușor,
Îți dă aripi ca să zbori,
Te învață să visezi,
Drumul vieții să-l urmezi.
E o zână din povești,
E măicuța ce-o iubești.
🦋 S. ALY 🦋
Timpul
Pe ale timpului aripi se duc anii în zbor
Și amintiri lăsăm în urmă,
Iar în suflet , păstrăm tot ce ne-a fost drag .
Pășim grăbiți către nicăieri ,
Uitând să ne bucurăm de ce e azi,
Nu de ce a fost ieri.
Trăiește, iubește și iartă,
Bucură-te de viață și de tot ce te-nconjoară.
Zâmbește mereu și profită de fiecare clipă,
Nu lăsa timpul să fie o risipă.
🦋 S. ALY🦋
Mama
E un înger pe pământ,
Îți dă viață,
Te învață,
Te îndrumă...
Te răsfață.
Te mai ceartă,
Te și iartă,
Te iubește,
Nu rănește,
Numai binele-ți dorește.
Fără ea totu-i pustiu,
Lângă ea totul e viu.
E o rază de lumină,
E o ființă ce te-alină.
Lângă ea, totu-i ușor,
Îți dă aripi ca să zbori,
Te învață să visezi,
Drumul vieții să-l urmezi.
E o zână din povești,
E măicuța ce-o iubești.
🦋 S. ALY 🦋
Timpul
Pe ale timpului aripi se duc anii în zbor
Și amintiri lăsăm în urmă,
Iar în suflet , păstrăm tot ce ne-a fost drag .
Pășim grăbiți către nicăieri ,
Uitând să ne bucurăm de ce e azi,
Nu de ce a fost ieri.
Trăiește, iubește și iartă,
Bucură-te de viață și de tot ce te-nconjoară.
Zâmbește mereu și profită de fiecare clipă,
Nu lăsa timpul să fie o risipă.
🦋 S. ALY🦋
Mama
E un înger pe pământ,
Îți dă viață,
Te învață,
Te îndrumă...
Te răsfață.
Te mai ceartă,
Te și iartă,
Te iubește,
Nu rănește,
Numai binele-ți dorește.
Fără ea totu-i pustiu,
Lângă ea totul e viu.
E o rază de lumină,
E o ființă ce te-alină.
Lângă ea, totu-i ușor,
Îți dă aripi ca să zbori,
Te învață să visezi,
Drumul vieții să-l urmezi.
E o zână din povești,
E măicuța ce-o iubești.
🦋 S. ALY 🦋