Category: Poems about nature
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 10 июля 2023
Views: 295
Poems in the same category
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în olandeză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Ik hou van regen
Ik hou van de gekke regen die het wil
Om te vallen, pijn te doen, om alleen haar te zijn
Aan de tafel van dezelfde roestige hal,
Als niemand om het ontvangen antwoord vraagt,
Ik wil dat ze blijft!
Het is een obsessieve oproep om behoeften te delen
Laat het vooral op ons regenen,
Wanneer de zware hagelslag op een dwaalspoor raakt
Ze zweven in de lucht en vallen stijf
Gek en naakt!
Het is de regen die schril op de ramen valt,
Ik zit alleen aan het raam en toch afwezig
Als niemand de blik om een referentie vraagt,
Ik vertel niemand, zelfs mezelf niet, dat ik hoop
Een aanwezige zon!
Grote trouwdruppels strooien hard
Shirt van de bruidegom, Aardekoning
Ga alleen aan tafel zitten, trouw en vertrek,
Tomnatisch en zwaar, meegevoerd door de wind,
Kussen smeden!
Zelfs als het regent, is het glad
Met de koude druppels roept het mij op om te komen,
Bovenal, om mij te vertellen wat hij wil,
Ik hou van de gekke regen zoals hij is
Om in het lot te geloven!
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în italiană
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
Emozione d'autunno
É arrivato l’autunno, coprimi il cuore con qualcosa,
con l’ombra di un albero o meglio con l’ombra tua.
A volte ho paura che non ti vedrò mai più,
che mi crescano ali acute fino alle nuvole,
che tu ti possa nascondere in un occhio straniero
e che questo si chiuda con una foglia di assenzio.
E allora mi avvicino alle pietre e taccio,
prendo le parole e le annego nel mare.
Sibilo alla luna e la sollevo e la trasformo
in un grande amore.
Iarna de Stela Enache în portugheză
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Inverno
--- 1 ---
Do ar o terrível inverno peneira as nuvens de neve,
Troianos de longa viagem reuniram-se no céu;
Flocos voam, flutuam no ar como um enxame de borboletas brancas,
Espalhando arrepios nos ombros pálidos do país.
Neva durante o dia, neva à noite, neva novamente pela manhã!
Com uma corrente de prata os orgulhosos vestidos campestres;
O sol redondo e pálido está previsto entre as nuvens
Como um sonho de juventude com o passar dos anos.
--- R ---
É tudo branco nos campos, nas colinas, ao redor, ao longe,
Como fantasmas brancos, os choupos enfiados perdem-se na manteiga,
E no trecho desolado, sem trilhas, sem estrada,
Você pode ver as aldeias perdidas sob as nuvens brancas de fumaça.
--- 2 ---
Mas a neve pára, as nuvens fogem, o sol desejado
Ela brilha e dissipa o oceano de neve.
Aqui está um trenó leve que percorre os vales…
O tilintar dos chocalhos ecoou no ar alegre.
--- R ---
É tudo branco nos campos, nas colinas, ao redor, ao longe,
Como fantasmas brancos, os choupos enfiados perdem-se na manteiga,
E no trecho desolado, sem trilhas, sem estrada,
Você pode ver as aldeias perdidas sob as nuvens brancas de fumaça.
Eternitatea
Asa cum stelele sclipesc, sa sti ca te iubesc.
Asa cum luna sta ascunsa, și spera ca si soarele
Sa fie a ei muza, și sa cânte vioarele.
Muzica sufletului gol, se da dea dura rostogol
Și în inima vibrează, sperând ca nu visează.
Când a ei speranța moare, frumusețea și răsare.
Când dispari încetișor, sa sti ca mi este dor.
Fără tine nu exist, nimeni nu ma mai observa.
În eternitate eu sunt trist, sunt doar o simpla rezerva.
O reflexie a ta, sunt si voi fi mereu.
Nu voi sta în calea ta, când ajungi la apogeu.
Asa cum stelele sclipesc, sa ști ca te iubesc.
Asa cum soarele lucește, sa sti ca te iubește
Nervi de toamnă de George Bacovia în italiană
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Nervi autunnali
È autunno, è fruscio, è sonno...
Gli alberi, sulla strada, sospirano;
Tossisce, piange, è vuoto...
E fa freddo e c'è nebbia.
Amanti, più malati, più tristi,
Per le strade fanno strani gesti -
E se ne va, dal sonno eterno,
Cadono pesanti, bagnati.
Resto, e vado, e torno,
E gli amanti mi rattristano profondamente -
Mi viene da ridere senza senso
E fa freddo e c'è nebbia.
Iarna de Stela Enache în franceză
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Hiver
--- 1 ---
Du haut des airs, le terrible hiver tamise les nuages de neige,
Les chevaux de Troie qui voyageaient depuis longtemps se rassemblaient en tas dans le ciel ;
Les flocons volent, flottent dans les airs comme un essaim de papillons blancs,
Répandre des frissons sur les épaules pâles du pays.
Il neige le jour, il neige la nuit, il neige encore le matin !
Avec une chaîne d'argent, le fier pays s'habille ;
Le soleil rond et pâle est annoncé parmi les nuages
Comme un rêve de jeunesse parmi les années qui passent.
--- R ---
C'est tout blanc dans les champs, sur les collines, autour, au loin,
Comme des fantômes blancs, les peupliers enfilés se perdent dans le beurre,
Et sur le tronçon désolé, sans pistes, sans route,
On aperçoit les villages perdus sous les nuages blancs de fumée.
--- 2 ---
Mais la neige s'arrête, les nuages fuient, le soleil désiré
Il brille et dissipe l'océan de neige.
Voici un traîneau léger qui sillonne les vallées…
Le tintement des hochets résonnait dans l’air joyeux.
--- R ---
C'est tout blanc dans les champs, sur les collines, autour, au loin,
Comme des fantômes blancs, les peupliers enfilés se perdent dans le beurre,
Et sur le tronçon désolé, sans pistes, sans route,
On aperçoit les villages perdus sous les nuages blancs de fumée.
Other poems by the author
transfigurări
privind apusul prin prisma rațiunii: neprietenoase sunt păsările; ofilite-s florile; oamenii, din ce în ce mai distanțați, nu se mai recunosc.... și umbra poetului trecând agale printre stele...
cu cât ne depărtăm- spre stânga, de centrul creației divine, valorile umane-și schimbă structura, modifică genomul, inversând sensul forțelor de progres spiritual.
un copil mi-a spus că numerele negative nu-s simpatice.
este adevărat că numerele negative nu-s arătoase, totuși, ele-s necesare-n rostuirea vieții.
lupta pentru a câștiga un loc pe zid, lupta pentru un scor de credit social mare, rupe aripile, dizolvă nemulțumirile.
la toaleta publică, aparatul distribuie hârtie după merit.
neliniști- sculpturi de vânt, vârtejuri rotite de brațele de oțel ale unei caracatițe solare- oglindesc în oglinda brixel, siluete feminine temătoare.
netulburat de sunetul sirenei, vânzătorul de-nghețată, proptit în picioru-i de lemn, privește îndepărtatul zbor al pescărușilor.
aripile se ating, nelăsând loc întristărilor.
muțenia- unei foi albe de hârtie, poate trezi din adâncuri lumini nebănuite de iubire.
muțenia unei foi imaculate înspăimântă tiranul.
disproporționate amurguri aduc- prin arhetipurile așteptării, semințele osificate-ale eroilor... plantându-le, într-un vuiet de tobe, pe aleea principală devastatâ de umbre.
deja ninge... licori amăgitoare pansează vechile răni. până la prima stație,
viespea de mare-i blocată-ntre uși.
mirosim adevătul din toate părțiile...
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei strălucesc în noapte.....
vremea-i cam aspră, cercurile , din cubul lui metratron, se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i de vânzare pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată, luna-și ascunde amărăciunea printre tufele de coral roșu.
compromisuri pe genunchi, semne zodiacale aruncate-n fumul spiralat de salvie-albastră, gesturi obscene pictate pe treptele parlamentelor, toate aceste indicii-dintr-un scenariu de excape room, intensifică întunericul.
bietul om, împovărat de griji, făcându-și cruce, aprinde candela.
flux de poeme naani /55
umbra castanulul
s-a retras în bulbii tăcerii-
valuri de grauri
aduc răcoarea
stări/2
soarele
țese vârgi de lumină;
de-aici de la masa de scris,
privind pe fereastră,
pescărușii se desprind
din papirusul cerului,
dănd adăncime gândului.
prins într-un gol de vedere,
un vers
sparge coaja
tristeții.
flux de poeme naani /48
la amurg
nori albi plutesc
în tăcere peste valuri-
imparțiale corăbiile
metamorfozele unui gând/10
bare peste tot,
fiara și-a instalat puii la intrări;
omu-i din start bandit.
tiparele-s rupte.
în funcție de scor, poți să-ți cumperi
un codru de pâine.
în vreamea minciunii de sine-stătătoare,
câinele-i pisică;
pisica, șoarece;
șoarecele, libelulă.
bărbatul poate fi orice,
numai bărbat n-are voie
să fie.
transfigurare 1/10
adevărul-ca o pradă,
îl mirosim din toate
direcțiile.
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei
strălucesc
în noapte.....