O dorința, o suferință
Vânt pustiu peste suflet suflă încet,
Mă simt doar un schelet,
Fără viață, fără sens, incomplet,
Cu o sincopă, dar și-un vis secret.
Un zâmbet blajin să mai înflorească,
În văzduhuri nesfârșite să mai rătăcească,
Viața vreau s-o deslușesc,
Cu un surâs copilăresc.
Tot ce simt, în caiet să povestesc,
Să desenez, iar versurile ți le șoptesc,
Poate-ai să vezi că lipsesc,
Poate-ai să-nțelegi ce năzuiesc.
Iar de nu, poate cândva,
Peste caietul vechi, prăfuit,
O adiere ușoară va trece-așa,
Deschizându-l iar...
A mea dorință, a mea suferință...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Antidot
Poem: Apa
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: Dorință interioară
Poem: Lacrimi, la apusul vieții
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Poem: Văd
Poem: Strainul
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?