Mă mir
Mi-e dor, mi-e dor;
Mă mir, ce trist.
Mi-e dor de a ta voce,
Mi-e dor de al tau vis.
Mi-e dor să mă cufund în gânduri,
Mi-e dor de viața noastră,
Mi-e dor de moartea care vine,
Mi-e dor de pacea noastră.
Şi când mi-e dor, mă mir
Cum am putut să te pierd,
Cum viața asta şi-a permis,
Mă mir de acest abis.
Category: Parting poems
All author's poems: ANONIM
#poezie #despărțire #ea
Date of posting: 8 апреля
Views: 123
Poems in the same category
Amor de plâns
Versuri de plâns sunt în poezia mea,
Inimi rănite, de unde strânge curge.
Emoțiile și sentimentele au luat
un foc fierbinte.
O mică greșeală a distrus iubirea,
amorul frumos.
Ea.Își cere iertare în genunchi,
El nu o aude,
O rănește în continuare
Sentimentele ei pentru el,
Sunt doar o jucărie.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 24.08.2024
Dragostea mea
dragostea mea s-a risipit
pentru că nu ne-am potrivit,
iar acum nu mai simt nimic
în corpul meu mic.
te-am iubit o vară întreagă,
sperând să îți fiu dragă.
am așteptat iubirea ta
însă ea nu se arăta.
sper ca într-o altă viață
iubirea mea să nu se agațe de un fir de ață,
tu să mă iubești
și să nu te oprești.
Necuvinte
Ce șanse aveam să te revăd
Întâmplător, în trafic, pe stradă
A fost lăsat de Univers, cred..
Căci ochii mi-au zâmbit sa te revadă
Inima nu mi-a zâmbit la fel
Si-a amintit momentele trăite
De data asta a fost altfel
Emotii ciudate, de lacrimi însotite.
Mintea nu vrea să creadă că e imposibil
Și inima mai speră un final fericit,
Se încăpățânează să creadă că-i posibil
C-o sa revii de-un vin și-o-mbratisare de sfârșit.
Sunt multe de scris și totuşi mai nimic
Incerc ades să uit totul, să nu mă mai complic
Dar cum să renunț dacă tot ce voiam
Sa-ti privesc ochii ce-odata la mine zâmbeau.
Te las a nu știu câta oară...te las să fii
Rămâne o-ntrebare random "oare mai vii?"
Nu plec, nici nu rămân, dar simt că-s pierdută
Intr-un vis frumos, intr-o poveste nesfârșită
Căci atât cât mai există suflet, dor si versul meu
Prin tot ce simt și scriu îmi vei trăi mereu...
Te iert
Te iert ca m-ai lasat in agonie
Cand cu tacerea m-ai crucificat de-atatea ori
Te iert ca m-ai scaldat în ură și manie
Te iert cu inima curata... de-o 1000 de ori.
Iti iert nepăsarea cu care m-ai îngenunchiat
Cand imi doream o ultima imbratisare
Te iert ca in graba m-ai judecat
Lasand în urma atâta disperare.
Te iert pentru ce ai greșit odată
Trădarea m-o las sa-mi tulbure gandul
Te iert... caci viata sa ne-mpace nu mai poate
Te iert si-astept sa ne împace pamantul...
AI PLECAT...
Ai plecat…
Ai plecat ca o boare de vânt,
Ca un șopot de gând,
Ai plecat ca și când
Nici n-ai fost pe Pământ!
Ai plecat și din gând
Și din fapt, din cuvânt…
Ai plecat și-ai lăsat
Numai doruri…
Și dureri și izvoruri
De nori și de vânt!
De ți-am greșit,
Rogu-te, mă iartă!
Nimic cu voie n-am făcut
Ca să te supăr,
Sau să te înfrunt!
De mi-ai greșit,
Te iert!
Nu am venit să judec
Și nici să schimb prea multe…
Atâta pot să-ți spun:
Din tot ce s-a-ntâmplat
Am tras învățăminte!
Amor de plâns
Versuri de plâns sunt în poezia mea,
Inimi rănite, de unde strânge curge.
Emoțiile și sentimentele au luat
un foc fierbinte.
O mică greșeală a distrus iubirea,
amorul frumos.
Ea.Își cere iertare în genunchi,
El nu o aude,
O rănește în continuare
Sentimentele ei pentru el,
Sunt doar o jucărie.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 24.08.2024
Dragostea mea
dragostea mea s-a risipit
pentru că nu ne-am potrivit,
iar acum nu mai simt nimic
în corpul meu mic.
te-am iubit o vară întreagă,
sperând să îți fiu dragă.
am așteptat iubirea ta
însă ea nu se arăta.
sper ca într-o altă viață
iubirea mea să nu se agațe de un fir de ață,
tu să mă iubești
și să nu te oprești.
Necuvinte
Ce șanse aveam să te revăd
Întâmplător, în trafic, pe stradă
A fost lăsat de Univers, cred..
Căci ochii mi-au zâmbit sa te revadă
Inima nu mi-a zâmbit la fel
Si-a amintit momentele trăite
De data asta a fost altfel
Emotii ciudate, de lacrimi însotite.
Mintea nu vrea să creadă că e imposibil
Și inima mai speră un final fericit,
Se încăpățânează să creadă că-i posibil
C-o sa revii de-un vin și-o-mbratisare de sfârșit.
Sunt multe de scris și totuşi mai nimic
Incerc ades să uit totul, să nu mă mai complic
Dar cum să renunț dacă tot ce voiam
Sa-ti privesc ochii ce-odata la mine zâmbeau.
Te las a nu știu câta oară...te las să fii
Rămâne o-ntrebare random "oare mai vii?"
Nu plec, nici nu rămân, dar simt că-s pierdută
Intr-un vis frumos, intr-o poveste nesfârșită
Căci atât cât mai există suflet, dor si versul meu
Prin tot ce simt și scriu îmi vei trăi mereu...
Te iert
Te iert ca m-ai lasat in agonie
Cand cu tacerea m-ai crucificat de-atatea ori
Te iert ca m-ai scaldat în ură și manie
Te iert cu inima curata... de-o 1000 de ori.
Iti iert nepăsarea cu care m-ai îngenunchiat
Cand imi doream o ultima imbratisare
Te iert ca in graba m-ai judecat
Lasand în urma atâta disperare.
Te iert pentru ce ai greșit odată
Trădarea m-o las sa-mi tulbure gandul
Te iert... caci viata sa ne-mpace nu mai poate
Te iert si-astept sa ne împace pamantul...
AI PLECAT...
Ai plecat…
Ai plecat ca o boare de vânt,
Ca un șopot de gând,
Ai plecat ca și când
Nici n-ai fost pe Pământ!
Ai plecat și din gând
Și din fapt, din cuvânt…
Ai plecat și-ai lăsat
Numai doruri…
Și dureri și izvoruri
De nori și de vânt!
De ți-am greșit,
Rogu-te, mă iartă!
Nimic cu voie n-am făcut
Ca să te supăr,
Sau să te înfrunt!
De mi-ai greșit,
Te iert!
Nu am venit să judec
Și nici să schimb prea multe…
Atâta pot să-ți spun:
Din tot ce s-a-ntâmplat
Am tras învățăminte!
Other poems by the author
Îndrăgostit
•Sunt un mic copil,
•Îndrăgostit de cineva cu stil
•Cu ochii căprui,
•Poate fura inima oricui ,
•Când mă gândesc la el
•Parcă sunt într-un univers paralel
•Doar pe el îi iau drept model.
Lorena
Dragostea ta
Poți să spui că mi-a fost dor în partea stângă
Că-mi apăreai ca un nebun pe stradă
Mă simțeam bipolară fară tine
Al meu psihopat , cu ochi plini de ceață
Psihiatrie suflet pentru mine
Unde scriam cu linii pe pereți
Și mă rugam sa te-ntâlnessc pe tine
Iar după ce am făcut am înțeles
Calvar din coșmarul ,sufletului meu
Cu răni , pustii , și venele tăiate
Nu știam că ochii tăi omor
Omoruri , la-nceput de noapte
Demon adânc,profund , și slujitor
Cu chip de om , și corpul tău de piatra
Cu capul gol , și inima-n ceață
Dragostea ta, otr
ava pentru mine
Otrava fără antidot
În interiorul meu persista o otrava
O otrava care care se răspândește,
se răspândește și înghite tot,
toate sentimentele,
toate gandurile.
Oare sa fie pusă de tine ?
De tine care m ai lăsat sa zac la pământ,
cu ochii roși înecați cu prea multe lacrimii,
gândindu-ma de ce ai făcut o
Sau de ei?
Persoanele care mi au dat viața,
iar apoi mi au spus cât de tare regreta.
Sau de ei și ele cu care am împărțit atâtea,
ganduri, sentimente, lacrimii,
Iar apoi trecând pe lângă mine cu nepăsare,
uitandu ne unii la alții ca niște necunoscutii
Sau de acel el?
acela care m a făcut sa cred ca are antidotul
cand el era otrava in sine
Cred ca toți a ți lăsat aceasta otrava in mine
Aceasta otrava care ma macină,
si ma roade și ma doare nu mă lasă
Candva o sa existe un antidot
Însa otrava o sa persiste
Iar sentimente nu or sa mai existe
Si Amtidotul nu își v-a mai avea rostul
Piatra albastra
Piatra albastra in cer cazut
Te-ai inorat pe dedesupt
Si ai maturat in anii grei
Frunze, oameni, zei.
Ai rasfatat in oglindire
Senzatii dintr-o privire
Catre launtrul redescifrat
Piatra cu praf cald
Picturi insangerate-n nori
Impletituri de ploi si flori
Rupturi de spirit, dedublari
O ruga catre mari si tari
Din piatra albastra s-a nascut
Fara concret, stele si lut
Crezand ca poate s-a pierdut
De piatra calda de mormant
Ce a maturat in anii grei
Frunze, oameni, zei.
Zilele...
Zilele mele treceau
Iar de tine ,mi-aminteau
Amintirile cu dor
Astăzi,ele,mă răscol
Rascolirea,tare doare
Doare al naiba de rău
Ce sa fac? Sa fiu alt om?
Nu se poate , sunt prea blând
Eu mă năpustesc plângând
Suferința , îmi e leac
Ăsta mi-e singurul veac
Veacul ce astăzi îmi pleacă
Ia și zilele
Nu răbda...
Îndrăgostit
•Sunt un mic copil,
•Îndrăgostit de cineva cu stil
•Cu ochii căprui,
•Poate fura inima oricui ,
•Când mă gândesc la el
•Parcă sunt într-un univers paralel
•Doar pe el îi iau drept model.
Lorena
Dragostea ta
Poți să spui că mi-a fost dor în partea stângă
Că-mi apăreai ca un nebun pe stradă
Mă simțeam bipolară fară tine
Al meu psihopat , cu ochi plini de ceață
Psihiatrie suflet pentru mine
Unde scriam cu linii pe pereți
Și mă rugam sa te-ntâlnessc pe tine
Iar după ce am făcut am înțeles
Calvar din coșmarul ,sufletului meu
Cu răni , pustii , și venele tăiate
Nu știam că ochii tăi omor
Omoruri , la-nceput de noapte
Demon adânc,profund , și slujitor
Cu chip de om , și corpul tău de piatra
Cu capul gol , și inima-n ceață
Dragostea ta, otr
ava pentru mine
Otrava fără antidot
În interiorul meu persista o otrava
O otrava care care se răspândește,
se răspândește și înghite tot,
toate sentimentele,
toate gandurile.
Oare sa fie pusă de tine ?
De tine care m ai lăsat sa zac la pământ,
cu ochii roși înecați cu prea multe lacrimii,
gândindu-ma de ce ai făcut o
Sau de ei?
Persoanele care mi au dat viața,
iar apoi mi au spus cât de tare regreta.
Sau de ei și ele cu care am împărțit atâtea,
ganduri, sentimente, lacrimii,
Iar apoi trecând pe lângă mine cu nepăsare,
uitandu ne unii la alții ca niște necunoscutii
Sau de acel el?
acela care m a făcut sa cred ca are antidotul
cand el era otrava in sine
Cred ca toți a ți lăsat aceasta otrava in mine
Aceasta otrava care ma macină,
si ma roade și ma doare nu mă lasă
Candva o sa existe un antidot
Însa otrava o sa persiste
Iar sentimente nu or sa mai existe
Si Amtidotul nu își v-a mai avea rostul
Piatra albastra
Piatra albastra in cer cazut
Te-ai inorat pe dedesupt
Si ai maturat in anii grei
Frunze, oameni, zei.
Ai rasfatat in oglindire
Senzatii dintr-o privire
Catre launtrul redescifrat
Piatra cu praf cald
Picturi insangerate-n nori
Impletituri de ploi si flori
Rupturi de spirit, dedublari
O ruga catre mari si tari
Din piatra albastra s-a nascut
Fara concret, stele si lut
Crezand ca poate s-a pierdut
De piatra calda de mormant
Ce a maturat in anii grei
Frunze, oameni, zei.
Zilele...
Zilele mele treceau
Iar de tine ,mi-aminteau
Amintirile cu dor
Astăzi,ele,mă răscol
Rascolirea,tare doare
Doare al naiba de rău
Ce sa fac? Sa fiu alt om?
Nu se poate , sunt prea blând
Eu mă năpustesc plângând
Suferința , îmi e leac
Ăsta mi-e singurul veac
Veacul ce astăzi îmi pleacă
Ia și zilele
Nu răbda...