De ce mă uiți în ale tale gânduri multe?
De ce-ntre noi tu iar ai pus o punte?
De ce nu vrei să vezi a mea durere?
De ce azi tu nu mai vrei o revedere?
De ce mă lași sa zac atât de singură-n tăcere?
De ce acum tu nu-mi oferi o ultimă-ntelegere?
De ce m-arunci rapid în marea agitată?
Oare ne vom mai vedea vreodată?
De ce-i atât de mare aceasta suferință
Ce inima străpuns-a-mi ca o suliță?
De ce nu-mi mai privești ai mei ochi pribegi,
Ce ieri nu te lăsau deloc să pleci?
De ce mă dai la schimb cu a ei strălucire
Și-arunci a mea tristă năucire?
De ce iubești acum acei ochi căprui,
În schimbul alor mei ochi albăstrui?
Eu astăzi o să plec în lumea largă și amară,
Dar voi mai sta aici, cu tine, la o ultimă țigară,
Știu că nu-ți place acest fum intens,
Dar nu vreau să-mi vezi acest zâmbet șters.
Valiza-mi este gata de trei zile-ncoace,
Și-mi tot spune adânc “nu te mai întoarce”,
Dar ce contează o valiză obosită ,
Când inima îmi este,oh,atât de ponosită.
