Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Alina
Дата публикации: 20 апреля 2024
Просмотры: 496
Стихи из этой категории
AI FOST..
AI DAT FOC UNEI IUBIRI
SI PUR SI SIMPLU AI UITAT,
TE-AM INGROPAT IN AMINTIRI
SI IN URMĂ CU GREU TE-AM LĂSAT…
NU POT UITA A TA PRIVIRE,
SI CUM ZÂMBEAI CÂND TE PRIVEAM!,
DAR V-A RĂMÂNE-O AMINTIRE,
CĂCI TREMURAM CÂND TE VEDEAM.
AI FOST TOT CE-MI LIPSEA,
AI FOST TOT CE-MI DOREAM.
NU TE-AM PUTUT AVEA,
CU GÂNDUL TE AVEAM.,.
AI FOST DOAR O DORINTĂ,
CE V-A RĂMÂNE-UN VIS.
O PREA FRUMOASĂ FIINTĂ!
UNA DE NEDESCRIS.
AI FOST UN INCEPUT,
CE S-A SFÂRSIT IN NOAPTE!
SI -N MIEZUL NOPTII M-AM PIERDUT
IN ALE TALE SOAPTE..
AI FOST O NOAPTE DE VARĂ,
CALDĂ SI TĂCUTĂ.
TE ASCULTAM IN FIECARE SEARĂ
ESTI PRIMA STEA CĂZUTĂ!
DE OCHII MEI VĂZUTĂ.
Când voi învăța
Când voi învăța cum să iubesc
Cum viața să o prețuiesc
Când voi ști cum să lucrez cu sentimentele
Și cum pe chipul tău să aduc doar zâmbete
Atunci în genunchi mă voi întoarce
Și pentru a ta iertare orice voi face
Îmi voi da inima doar pentru tine
Numai să legăm ale noastre destine
Dar de nu voi învața ce înseamnă să iubesc
De nu voi vrea să trăiesc
Când voi abandona sentimentele
Și când pe chip îți vor apărea lacrimile
Lasă-mă să mor
Nu-mi oferi ajutor
Nu merit a ta iubire
Ci doar o rece înlocuire
Alții mi-au citit poeziile mele
Ca o fată de creație compun și eu poezii,
Si la nimeni nu le dau să le citească.
Pur și simplu mi-i rușine.
La profesori nu le dau să citească poeziile mele,
Nici la prieteni,nu vreau.
Într-o zi m-am dus la repaus,
Și cineva mi-a găsit un caiet cu poezii pe bancă,
Și a citit toate poeziile mele,
M-am rușinat când am văzut caietul meu.
În mână la el,
Dar l-am luat și am zis
-Ce umbli la caietul meu cu poezii?
-Tu compui poezii?
-Dar știi îmi plac .
Puțin am roșit,dar elevul cela mă făcut să cred în mine,
Și deja nu îmi este frică să dau cuiva
Poeziile să mi le citească.
Privind răsuflarea mea în acel moment
Oricine putea vedea frică și disperarea mea,
Pentru poeziile tale să-ți fie rușine?
Asta nu-i corect Alina,draga mea,
În gând îmi ziceam eu mie.
Aproape am rămas fără aer,fără cuvinte.
Și de ce să îmi fie rușine de poeziile mele?
Mii frică că nu vor fi apreciate,
De ce Alina??
Mă tem de critici,se vor găsi din nicăieri.
Așa eu totdeauna îmi zic
Îmi este frică de critici.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 14.10.2024
Cuvinte Tăcute
Te-ai așezat să mă citești, dar nu dai semn,
Privind cu ochii tăi adânci și goi,
De ce nu răspunzi, de ce mă lași în umbra acestui cuvânt,
Când inima mea țipă, dar doar tu rămâi mut?
Citești, dar niciun răspuns nu vine,
Te hrănești din tăceri ce mă rănesc adânc,
Și eu, în loc de iubire, scriu cuvinte tăioase,
Poezii de dor, în loc de dorința de-a te avea.
Mă frâng în cuvinte, mă pierd în fraze,
Pe care le-aș da unui „noi” ce nu mai există,
Și tot ce rămâne sunt scrisori de amor
Ce nu ajung niciodată să-ți atingă inima.
Tu nu te simți, nu simți când rândurile se sparg,
Nu vezi cum te iubesc, dar mă pierd în tăcere,
Și tot ce fac e să dau formă dorului meu,
Un dor ce se împrăștie, dar tu nici măcar nu-l simți.
Nu te grăbi să mă citești, dar măcar lasă un semn,
Un cuvânt, un gest, un semn al ființei tale,
Căci eu, din cauza ta, nu mai scriu despre iubire,
Ci doar despre doruri ce-mi toacă sufletul, rând pe rând.
Aș vrea să mă asculte cineva, măcar o dată,
Dar nu tu, nu tu care îmi ești aproape și departe,
Aș vrea să-mi auzi bătăile de inimă ce strigă,
Dar tu doar mă citești, fără să simți, fără să mă vezi cu adevărat.
Am ajuns
Am ajuns noaptea s-o cuprind
Să la-s în urmă dorul,
Să cânt, și să trăiesc
Viața mai tare s-o prețuiesc.
Să ascult emoția din plin
Să plec acolo unde
Cărarea mă duce.
Mă cheamă
Și ma strigă.
Aici
Ți-e drumul,
Să nu pleci în altă parte.
Ai ajuns la mine,
Pleacă și vizează
Cât ești vie și răsuflarea ți-o auzi.
23.07.2024
AI FOST..
AI DAT FOC UNEI IUBIRI
SI PUR SI SIMPLU AI UITAT,
TE-AM INGROPAT IN AMINTIRI
SI IN URMĂ CU GREU TE-AM LĂSAT…
NU POT UITA A TA PRIVIRE,
SI CUM ZÂMBEAI CÂND TE PRIVEAM!,
DAR V-A RĂMÂNE-O AMINTIRE,
CĂCI TREMURAM CÂND TE VEDEAM.
AI FOST TOT CE-MI LIPSEA,
AI FOST TOT CE-MI DOREAM.
NU TE-AM PUTUT AVEA,
CU GÂNDUL TE AVEAM.,.
AI FOST DOAR O DORINTĂ,
CE V-A RĂMÂNE-UN VIS.
O PREA FRUMOASĂ FIINTĂ!
UNA DE NEDESCRIS.
AI FOST UN INCEPUT,
CE S-A SFÂRSIT IN NOAPTE!
SI -N MIEZUL NOPTII M-AM PIERDUT
IN ALE TALE SOAPTE..
AI FOST O NOAPTE DE VARĂ,
CALDĂ SI TĂCUTĂ.
TE ASCULTAM IN FIECARE SEARĂ
ESTI PRIMA STEA CĂZUTĂ!
DE OCHII MEI VĂZUTĂ.
Când voi învăța
Când voi învăța cum să iubesc
Cum viața să o prețuiesc
Când voi ști cum să lucrez cu sentimentele
Și cum pe chipul tău să aduc doar zâmbete
Atunci în genunchi mă voi întoarce
Și pentru a ta iertare orice voi face
Îmi voi da inima doar pentru tine
Numai să legăm ale noastre destine
Dar de nu voi învața ce înseamnă să iubesc
De nu voi vrea să trăiesc
Când voi abandona sentimentele
Și când pe chip îți vor apărea lacrimile
Lasă-mă să mor
Nu-mi oferi ajutor
Nu merit a ta iubire
Ci doar o rece înlocuire
Alții mi-au citit poeziile mele
Ca o fată de creație compun și eu poezii,
Si la nimeni nu le dau să le citească.
Pur și simplu mi-i rușine.
La profesori nu le dau să citească poeziile mele,
Nici la prieteni,nu vreau.
Într-o zi m-am dus la repaus,
Și cineva mi-a găsit un caiet cu poezii pe bancă,
Și a citit toate poeziile mele,
M-am rușinat când am văzut caietul meu.
În mână la el,
Dar l-am luat și am zis
-Ce umbli la caietul meu cu poezii?
-Tu compui poezii?
-Dar știi îmi plac .
Puțin am roșit,dar elevul cela mă făcut să cred în mine,
Și deja nu îmi este frică să dau cuiva
Poeziile să mi le citească.
Privind răsuflarea mea în acel moment
Oricine putea vedea frică și disperarea mea,
Pentru poeziile tale să-ți fie rușine?
Asta nu-i corect Alina,draga mea,
În gând îmi ziceam eu mie.
Aproape am rămas fără aer,fără cuvinte.
Și de ce să îmi fie rușine de poeziile mele?
Mii frică că nu vor fi apreciate,
De ce Alina??
Mă tem de critici,se vor găsi din nicăieri.
Așa eu totdeauna îmi zic
Îmi este frică de critici.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 14.10.2024
Cuvinte Tăcute
Te-ai așezat să mă citești, dar nu dai semn,
Privind cu ochii tăi adânci și goi,
De ce nu răspunzi, de ce mă lași în umbra acestui cuvânt,
Când inima mea țipă, dar doar tu rămâi mut?
Citești, dar niciun răspuns nu vine,
Te hrănești din tăceri ce mă rănesc adânc,
Și eu, în loc de iubire, scriu cuvinte tăioase,
Poezii de dor, în loc de dorința de-a te avea.
Mă frâng în cuvinte, mă pierd în fraze,
Pe care le-aș da unui „noi” ce nu mai există,
Și tot ce rămâne sunt scrisori de amor
Ce nu ajung niciodată să-ți atingă inima.
Tu nu te simți, nu simți când rândurile se sparg,
Nu vezi cum te iubesc, dar mă pierd în tăcere,
Și tot ce fac e să dau formă dorului meu,
Un dor ce se împrăștie, dar tu nici măcar nu-l simți.
Nu te grăbi să mă citești, dar măcar lasă un semn,
Un cuvânt, un gest, un semn al ființei tale,
Căci eu, din cauza ta, nu mai scriu despre iubire,
Ci doar despre doruri ce-mi toacă sufletul, rând pe rând.
Aș vrea să mă asculte cineva, măcar o dată,
Dar nu tu, nu tu care îmi ești aproape și departe,
Aș vrea să-mi auzi bătăile de inimă ce strigă,
Dar tu doar mă citești, fără să simți, fără să mă vezi cu adevărat.
Am ajuns
Am ajuns noaptea s-o cuprind
Să la-s în urmă dorul,
Să cânt, și să trăiesc
Viața mai tare s-o prețuiesc.
Să ascult emoția din plin
Să plec acolo unde
Cărarea mă duce.
Mă cheamă
Și ma strigă.
Aici
Ți-e drumul,
Să nu pleci în altă parte.
Ai ajuns la mine,
Pleacă și vizează
Cât ești vie și răsuflarea ți-o auzi.
23.07.2024
Другие стихотворения автора
Cerșesc
Cerșesc pământ și țărână,
Peste vreme ce va trece.
Din nou cerșesc,
Ca vagabonul
Ce peste vreme moare.
Cerșesc o viață bună,
Pe care nu o pot avea.
Cerșesc o mică floare.
Cerșesc de la Dumnezeu,
o rază de la soare.
Cerșesc ca mândra
O scrisoare.
Și vremelnica splendoare.
Autor:Zamurca Alina, clasa 9, Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Şi ce?
Şi ce dacă
lumea ne atacă?
eu mă bucur că trăiesc
în al meu sat natal locuiesc.
Și ce?dacă norii suspină?
După norii negri soarele vine
din nou ne va zâmbi
lumina,bucuria ne-o va vesti.
Și ce?dacă clipele
de neuitat se uită?
și nu îmi voi aduce aminte
Sunt bucuroasă de tot ce am
Acum și pân la moment.
Zamurca Alina ❤️
Nimic nu e veșnic
Nimic nu e veșnic,
Nici eu,nici tu.
Nimic nu e veșnic,
Nici oamenii.
Nimic nu e veșnic,
Nici cartea.
Nimic nu e veșnic,
Nici lumea.
Autor Zamurca Alina 🌷
Mi-ai dat aripi ca să pot zbura
Mi-ai dat aripi ca să pot zbura,
Mi-ai dat șansa să te iubesc.
Mereu,mă văd în ochii tăi,
Un îngeraș un firav trandafir.
Aripioare mă fac să zbor
Foarte departe,
cât mi se spoate.
Oare mai există minuni pe lume?
Decât să aud al tău nume.
Cu tine timpul trece ,
Că printr-o poveste.
Minunată fără sfârșit.
Veșnica mea fericire e doar cu tine,
Aripioare mele zboră datorită ție..
Autor Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Când bate vântul
Când bate vântul,
Frunzele se scutură.
Peste vremuri,peste ploi,
Copacul rămâne gol.
Peste fulgi,peste troiene,
Vântul bate cu frunze grele.
Vântul milă n-are,
Nici de lună nici de soare.
Când bate vântul,
De e primăvară.
Pe când mugurii ies afară,
Se scutură jos pe țărână.
Sau cad pe palme în mână.
Când bate vântul,
Se scutură amintirile,
A doua oară vântul bate,
Ne aducem aminte.
Se scutură frunzele odată,
Atunci când vântul,
tot mai bate.
Poezie despre natură
Autor:🖤Zamurca Alina 🖤🖤
Cerșesc
Cerșesc pământ și țărână,
Peste vreme ce va trece.
Din nou cerșesc,
Ca vagabonul
Ce peste vreme moare.
Cerșesc o viață bună,
Pe care nu o pot avea.
Cerșesc o mică floare.
Cerșesc de la Dumnezeu,
o rază de la soare.
Cerșesc ca mândra
O scrisoare.
Și vremelnica splendoare.
Autor:Zamurca Alina, clasa 9, Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Şi ce?
Şi ce dacă
lumea ne atacă?
eu mă bucur că trăiesc
în al meu sat natal locuiesc.
Și ce?dacă norii suspină?
După norii negri soarele vine
din nou ne va zâmbi
lumina,bucuria ne-o va vesti.
Și ce?dacă clipele
de neuitat se uită?
și nu îmi voi aduce aminte
Sunt bucuroasă de tot ce am
Acum și pân la moment.
Zamurca Alina ❤️
Nimic nu e veșnic
Nimic nu e veșnic,
Nici eu,nici tu.
Nimic nu e veșnic,
Nici oamenii.
Nimic nu e veșnic,
Nici cartea.
Nimic nu e veșnic,
Nici lumea.
Autor Zamurca Alina 🌷
Mi-ai dat aripi ca să pot zbura
Mi-ai dat aripi ca să pot zbura,
Mi-ai dat șansa să te iubesc.
Mereu,mă văd în ochii tăi,
Un îngeraș un firav trandafir.
Aripioare mă fac să zbor
Foarte departe,
cât mi se spoate.
Oare mai există minuni pe lume?
Decât să aud al tău nume.
Cu tine timpul trece ,
Că printr-o poveste.
Minunată fără sfârșit.
Veșnica mea fericire e doar cu tine,
Aripioare mele zboră datorită ție..
Autor Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Când bate vântul
Când bate vântul,
Frunzele se scutură.
Peste vremuri,peste ploi,
Copacul rămâne gol.
Peste fulgi,peste troiene,
Vântul bate cu frunze grele.
Vântul milă n-are,
Nici de lună nici de soare.
Când bate vântul,
De e primăvară.
Pe când mugurii ies afară,
Se scutură jos pe țărână.
Sau cad pe palme în mână.
Când bate vântul,
Se scutură amintirile,
A doua oară vântul bate,
Ne aducem aminte.
Se scutură frunzele odată,
Atunci când vântul,
tot mai bate.
Poezie despre natură
Autor:🖤Zamurca Alina 🖤🖤