Мама а помнишь? разговор матери и дочери
....Дочь, написала своей маме, спустя 10 лет.
Здравствуй,милая,моя родная мама,
Говорю тебе честно я раньше не смогла тебе написать.
А сейчас видишь пришёл тот день и я тебе пишу.
Как ты, мамочка как со здоровьем твоим?
Думаю что у тебя всё хорошо,а может быть
у тебя даже всё отлично.
Вот у меня всё плохо,мамочка,
Я только сейчас,вспоминаю наши хорошие времена
с папой и с тобой,мамочка.
Когда мы вместе гуляли, когда папа брал меня
на руки, как я была маленькой и убегала от вас с папой.
Мне было очень весело,и хорошо с вами.
А сейчас моя жизнь сложилась
из камней на чёрной дороге.
Мне мамочка, очень тяжело жить.
Муж мой меня не замечал,не любил,
И три дня назад мы с ним развелись.
Нам не грустно и может быть больно но я
уже живу как есть.
Что поделать,если жизнь моя сложилась,
из испытаний.
......ответ от матери
Девочка моя, мне жаль что у тебя так,
с жизнью сложилось.
Я тебя поддержу чтобы ты не выбрала.
Кто у меня хорошая,хозяйка и умница,
И будут скоро у тебя и муж и детки.
Вот увидишь,сама моя доченька,
Тебе нужно,только преодолеть всё.
И остаться сильной,и у тебя всё получится,
Люблю тебя доченька моя,
С любовью твоя мама!
Автор я:🤍Замурка Алина 🤍🤍(письмо дочери для матери)
Категория: Стихи посвящены матери
Все стихи автора: Alina
Дата публикации: 4 июня 2024
Добавлено в избранное: 2
Просмотры: 619
Стихи из этой категории
Poezie pentru mama
Mămica mea cu zâmbetul duios si bland
Ce-ascunde o voce caldă si placută
Încă de mică de mine stiută ...
A trecut timpul draga mea mamică
Tu îmbătrânești iar eu la rândul meu
Am ajuns unde mi-am propus mereu...
Să am familie, soț chiar și copii
Ce-mi aduc mii si mii de bucurii
Atunci când ii văd crescând zi de zi...
O ,mama mea îți mulțumesc eu ție
Că m-ai crescut doar bine să îmi fie
Și am ajuns azi mulțumită tie .
Mama te iubim
Mama am greșit de o grămadă de ori,
Îmi cer scuze ,mă închin in fata ta,
Ești o mama extraordinara
Ai stat nopții și zile lângă noi ,
Doar tu ai fost acolo ,
Tata a plecat ,
Naveam ce manca ,
Mama a murit,
A făcut lumină în familia noastră,
Îti mulțumesc ,mama !
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama mea...
Mama mea cu ochi de înger,
Care-mi da orice îi cer.
Mama mea cu chip de floare,
Care vieții-mi dai culoare .
Mama mea ce-n suflet pace și iubire îmi sădești,
Oh,atât de minunată și frumoasă ești!
Mama mea ce alături-mi este mai mereu
Și care mi este alături și la greu,
Mama mea care mă iubește și mă sprijină in toate ,
Care aici sus m-a adus târându-se pe coate.
Mama mea ce tare și puternică ai fost mereu,
Promit ca am să te ridic atunci când ai să dai de greu.
Mămica mea ce mă ajută și mă apără de oameni reci și duri,
Oh,câte ai putut să-nduri!
Mămica mea ce lumea ai întors pentru al meu chip,
Promit dacă am să cad puternică am să mă ridic.
Mama mea ce astăzi-mi stai în față
Și mi-ai topit a mea inima de gheață.
Te rog să fii mereu fericită si-iubitoare,
La mine vei găsi ale tale ajutoare.
Mama
Ești cerul meu senin, albastru,
Lumina zilei când e ceasul aspru,
Ești cântecul ce-mi știe dorul,
Și brațul care alină norul.
Cu mâini trudite mi-ai țesut visuri,
Din nopți tăcute, fără compromisuri,
Ai fost povață, stea și drum,
În lumea asta plină de parfum.
Pe frunte mi-ai pus sărutul blând,
Când sufletu-mi plângea arzând,
Din ochii tăi, un rai curgea,
Și-n fiecare clipă, mă învăța.
Ești muntele ce nu se clatină,
O inimă ce bate în taină,
Un înger fără aripi, dar viu,
În tot ce sunt, tu ești, nu știu.
Mama, tu ești nemărginire,
Un dor ce arde-n amintire,
Și chiar de trec prin vremuri grele,
Te port în suflet, printre stele.
Poezie pentru mama
Mămica mea cu zâmbetul duios si bland
Ce-ascunde o voce caldă si placută
Încă de mică de mine stiută ...
A trecut timpul draga mea mamică
Tu îmbătrânești iar eu la rândul meu
Am ajuns unde mi-am propus mereu...
Să am familie, soț chiar și copii
Ce-mi aduc mii si mii de bucurii
Atunci când ii văd crescând zi de zi...
O ,mama mea îți mulțumesc eu ție
Că m-ai crescut doar bine să îmi fie
Și am ajuns azi mulțumită tie .
Mama te iubim
Mama am greșit de o grămadă de ori,
Îmi cer scuze ,mă închin in fata ta,
Ești o mama extraordinara
Ai stat nopții și zile lângă noi ,
Doar tu ai fost acolo ,
Tata a plecat ,
Naveam ce manca ,
Mama a murit,
A făcut lumină în familia noastră,
Îti mulțumesc ,mama !
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama mea...
Mama mea cu ochi de înger,
Care-mi da orice îi cer.
Mama mea cu chip de floare,
Care vieții-mi dai culoare .
Mama mea ce-n suflet pace și iubire îmi sădești,
Oh,atât de minunată și frumoasă ești!
Mama mea ce alături-mi este mai mereu
Și care mi este alături și la greu,
Mama mea care mă iubește și mă sprijină in toate ,
Care aici sus m-a adus târându-se pe coate.
Mama mea ce tare și puternică ai fost mereu,
Promit ca am să te ridic atunci când ai să dai de greu.
Mămica mea ce mă ajută și mă apără de oameni reci și duri,
Oh,câte ai putut să-nduri!
Mămica mea ce lumea ai întors pentru al meu chip,
Promit dacă am să cad puternică am să mă ridic.
Mama mea ce astăzi-mi stai în față
Și mi-ai topit a mea inima de gheață.
Te rog să fii mereu fericită si-iubitoare,
La mine vei găsi ale tale ajutoare.
Mama
Ești cerul meu senin, albastru,
Lumina zilei când e ceasul aspru,
Ești cântecul ce-mi știe dorul,
Și brațul care alină norul.
Cu mâini trudite mi-ai țesut visuri,
Din nopți tăcute, fără compromisuri,
Ai fost povață, stea și drum,
În lumea asta plină de parfum.
Pe frunte mi-ai pus sărutul blând,
Când sufletu-mi plângea arzând,
Din ochii tăi, un rai curgea,
Și-n fiecare clipă, mă învăța.
Ești muntele ce nu se clatină,
O inimă ce bate în taină,
Un înger fără aripi, dar viu,
În tot ce sunt, tu ești, nu știu.
Mama, tu ești nemărginire,
Un dor ce arde-n amintire,
Și chiar de trec prin vremuri grele,
Te port în suflet, printre stele.
Другие стихотворения автора
Noaptea cu stele
Am zugrăvit cu foc,
Noaptea cu stele,
În întrunericul nopţii ,
tot veşnic se ascunde .
Noaptea frumoasă ,
Şi luna păzitoare.
În noapte se aude un cântec,
Şi freamătul codrilor din văi .
Scânteiul arde ca focul în liniştea ascunsă,
A nopţii.
Nestins rămâne focul din inimile noastre,
Şi di sufletele omeneşti.
Azi e o nouă noapte.
Şi un nou ceas de a privi la luna cu stele,
Şi la nopţile grele.
(Autoarea poeziei: Zamurca Alina clasa 9 Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa)
Nu cedez
nu cedez
La nici un dușman.
Să ardă în foc.
dușmanul meu,
Arma să i se frângă
Sabia din mâini să-i cadă.
Să se sperie când o să mă vadă .
nu cedez la nici un dușman,
Gustul să-i fie amar,
În genunchi să cadă,
Când o să mă vadă,
Să-și ceară iertare,
Nici nu va face,acest lucru mare
Scânteiul din sabie a ieșit,
Precum focul s-ar putea căzut.
Nu cedez la nimeni,
Nici la un dușman.
Autor Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Toată durerea
durerea toată,
o scriu în versuri,
mici și scurte,
mai mult nu e nevoie.
timpul trece,timpul vine,
iar durerea rămâne cu mine.
noaptea satul doarme.
numai eu nu am somn,
durerea îmi încurcă,
încărcată cu lacrimi.
Și eu atunci,
sudoarea de pe față o șterg,
respir cu grijă și teamă,
Mi-e frică să nu mor
și durerea să moară cu mine .
Poezie despre moarte,durere .
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Se aude frica
În ceruri se aude frica
glăsuind puțin
ea privește întristată
la copacul pustiu.
Autor Zamurca Alina 🤍
Când bate vântul
Când bate vântul,
Frunzele se scutură.
Peste vremuri,peste ploi,
Copacul rămâne gol.
Peste fulgi,peste troiene,
Vântul bate cu frunze grele.
Vântul milă n-are,
Nici de lună nici de soare.
Când bate vântul,
De e primăvară.
Pe când mugurii ies afară,
Se scutură jos pe țărână.
Sau cad pe palme în mână.
Când bate vântul,
Se scutură amintirile,
A doua oară vântul bate,
Ne aducem aminte.
Se scutură frunzele odată,
Atunci când vântul,
tot mai bate.
Poezie despre natură
Autor:🖤Zamurca Alina 🖤🖤
Timpul trece tot mai greu
Timpul trece greu,
În această stare sunt mereu,
Aș striga la cer,
De durere m-aș arunca în mare,
Să nu mai privesc.
Să nu mai simt nimic.
Inimă mi-e de aur,
Stropită cu sânge.
Teamă și frică de mine ,
Și de Dumnezeu.
Ăsta tot face timpu,
Nu mă ascultă.
Mă blesteamă.
Fără frică fără teamă.
Zamurca Alina
Noaptea cu stele
Am zugrăvit cu foc,
Noaptea cu stele,
În întrunericul nopţii ,
tot veşnic se ascunde .
Noaptea frumoasă ,
Şi luna păzitoare.
În noapte se aude un cântec,
Şi freamătul codrilor din văi .
Scânteiul arde ca focul în liniştea ascunsă,
A nopţii.
Nestins rămâne focul din inimile noastre,
Şi di sufletele omeneşti.
Azi e o nouă noapte.
Şi un nou ceas de a privi la luna cu stele,
Şi la nopţile grele.
(Autoarea poeziei: Zamurca Alina clasa 9 Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa)
Nu cedez
nu cedez
La nici un dușman.
Să ardă în foc.
dușmanul meu,
Arma să i se frângă
Sabia din mâini să-i cadă.
Să se sperie când o să mă vadă .
nu cedez la nici un dușman,
Gustul să-i fie amar,
În genunchi să cadă,
Când o să mă vadă,
Să-și ceară iertare,
Nici nu va face,acest lucru mare
Scânteiul din sabie a ieșit,
Precum focul s-ar putea căzut.
Nu cedez la nimeni,
Nici la un dușman.
Autor Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Toată durerea
durerea toată,
o scriu în versuri,
mici și scurte,
mai mult nu e nevoie.
timpul trece,timpul vine,
iar durerea rămâne cu mine.
noaptea satul doarme.
numai eu nu am somn,
durerea îmi încurcă,
încărcată cu lacrimi.
Și eu atunci,
sudoarea de pe față o șterg,
respir cu grijă și teamă,
Mi-e frică să nu mor
și durerea să moară cu mine .
Poezie despre moarte,durere .
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Se aude frica
În ceruri se aude frica
glăsuind puțin
ea privește întristată
la copacul pustiu.
Autor Zamurca Alina 🤍
Când bate vântul
Când bate vântul,
Frunzele se scutură.
Peste vremuri,peste ploi,
Copacul rămâne gol.
Peste fulgi,peste troiene,
Vântul bate cu frunze grele.
Vântul milă n-are,
Nici de lună nici de soare.
Când bate vântul,
De e primăvară.
Pe când mugurii ies afară,
Se scutură jos pe țărână.
Sau cad pe palme în mână.
Când bate vântul,
Se scutură amintirile,
A doua oară vântul bate,
Ne aducem aminte.
Se scutură frunzele odată,
Atunci când vântul,
tot mai bate.
Poezie despre natură
Autor:🖤Zamurca Alina 🖤🖤
Timpul trece tot mai greu
Timpul trece greu,
În această stare sunt mereu,
Aș striga la cer,
De durere m-aș arunca în mare,
Să nu mai privesc.
Să nu mai simt nimic.
Inimă mi-e de aur,
Stropită cu sânge.
Teamă și frică de mine ,
Și de Dumnezeu.
Ăsta tot face timpu,
Nu mă ascultă.
Mă blesteamă.
Fără frică fără teamă.
Zamurca Alina