Veneția

Din candela nopții mele venețiene
a ieșit, a licărit o văpaie,
un neuron aprins în tavanul odăii
veștejite de igrasia apelor scuturând
gondole.

O mică înseninare încă nu se arătă,
nici un semn de spargere de zori.
La un oblon, o damă deșucheată își face vânt
c-un evantai;
la altul, o copilă doarme liniștită
în brațele mamei ei.

Ohhhh, îmi aștept consoarta în tihnă, să ne
alintăm sub roșul leagăn de sângere de lumină,
să prindem cât mai putem camera goală, să
prindem cât mai putem sorțile noastre legate.

Un fum de țigară, o fumegoasă aureolă,
cunună de sens abisal.
Imaginea orașului, un
fundal de Francisco de Goya.

Veneția mea tăciunoasă, cum sari tu
din tâmplă-n tâmplă!...
Fără să vreau, aud voci de amanți șoptind
declarații poticnite de oboseală sau de
rușine.

Îmi este dor de vinul serii,
dor îmi este de discul îmbujorat,
de canalele oglinzi de nouri,
de tot ce venirea nopții mi-a luat...

 


Category: Diverse poems

All author's poems: Rarés Girea poezii.online Veneția

Date of posting: 20 января

Views: 60

Log in and comment!

Poems in the same category

Început decsfârșit

Se-întunecă iar cerul, chiar dacă-i răsărit,
Cad picături de ploaie făcându-se nisip,
Bolbrosește apa un cântec temător
Soptind către pădure că totu-i trecător.

Copaci bătrâni se pleacă de parcă-s obosiți
De-atâta timp încearcă să stea neîndoiți,
Dar a venit și timpul pentru odihna lor,
Culcând în pace capul în calmul lor decor.

De anii s-ar reduce la simplul ciripit
Al păsărilor glas i-ar umple cu tril necontenit,
Dar umerii lor poartă iubiri fierbinți și dor,
Ce-ntr-un târziu îi seacă și la final ei mor.

Doar veșnica pădure păstrează glasul stins
Ce povestește-n noapte iubiri de neatins.
Doar ea ascultă timpul ce trece schimbător,
Păstrând într-a ei ramuri destinul muritor.
 

More ...

La facultate!

Când am intrat la facultate era toamnă,

Iar ca să intru am învățat planificat,

Eram adolescent crescut la țară,

Și-aveam dorința de a fi educat

 

Liceul terminat a fost unul real,

Profil de mate-fizică-ntr-un oraș,

Dar eu aveam în viață, un mare ideal,

Să nu rămân codaș și-n sat fruntaș

 

De mic copil am crescut animale,

Și eram trist când boala apărea,

Mă bucuram să le văd pe picioare,

Șă merg cu ele, îmi era plăcerea

 

Nu m-am gândit atunci că aș putea,

Să intervin profesional și să alin,

S-ajut și să grăbesc, recuperarea,

A animalului bolnav și suferind

 

Minunea s-a produs și v-o spun vouă,

C-ăn anul "84 am intrat la facultate,

Și-am absolvit cu brio, în anul "89,

Când veterinar am devenit, cu acte

 

Dar să obții o diplomă de medic,

Calea e lungă cu multe provocări,

A trebuit să pun efort să mă dedic,

Și să rezist la multe încercări

 

Și anul întâi de facultate a venit,

Desigur, eu student am devenit,

Am fost cazat, repartizat în grupă,

Și de aici boboc, băiat de trupă

 

La cursuri am fost 2 săptamâni,

Iar la lucrări în câmp, cam 2 luni,

Așa era atunci învățământul,

Ca să mănânci, lucrează-ntâi pământul

 

Și cum nimic nu poți fără mâncare,

Recolta trebuia pusă-n hambare,

Abia atunci puteai merge la școală,

Pentru formarea ta, profesională

 

Examinările din iarnă, ușurele,

De care s-a trecut destul de bine,

Dar au venit în vară, cele grele,

Și s-a căzut, ca spicele-n combine

 

Au fost doua materii, spuse..cui,

Anatomia și desigur chimia animală,

Care pe bune, nu plăcea nimănui,

Și-aveam dureri și-n glanda pineală

 

Noroc de-aveai în anul doi să treci,

Îți apăreau în cale alte materii reci,

Cu fiziologia/ fiziopatologia pleci,

La meci, dacă le ei și-apoi petreci

 

În anul trei spuneai că doctor ești,

Dacă morfopatologia nu te-ncurcă,

Iar la farmaco nimic să nu greșești,

Nici măcar doza, de vaccin la curcă

 

Când în patru, cinci se-ajunge,

Să lucrăm în clinici, toți mergeam,

Practica pe animal, ne atrăgea,

Doctori buni, practicieni să fim, doream

 

Medic să devii să porți parafă,

Trebuia licența de final s-o treci,

Prezentarea ei, fără vreo gafă,

Garanta, să profesezi pe unde pleci

 

Nu pot încheia fară a enumera,

...și..semiologie, parazitologie,

boli infecțioase și, chirurgie,

clinică medicală, reproducție,

expertiză alimente, microbiologie

 

..ele sunt, al profesiei abecedar,

Și care m-au format profesional,

Ca intelectual, doctor medic veterinar,

Și simt să spun acum...un om normal

 

În facultate norocul m-a însoțit,

Și-am întàlnit o fată frumușică,

De ea pe loc eu, m-am îndrăgostit,

Și azi îmi e soție, fata din Frumușica!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

 

 

More ...

Trecutul, Prezentul, Viitorul

Trecutule, de ce nu ai mai stat? De ce ai plecat?
În dorul tău m-am înecat.
În căutarea ta pe drum m-am pierdut.
Ție, chiar atât de mult ți-am cerut?

Sunt tânăr, totul e permis.
Toată lumea pare că mi s-a deschis.
Că timpul, limitele vechi mi le-a ucis.
Dar atunci de ce mă simt atât de închis?

Lumea este vastă și complicată, sofisticată.
Cum aș putea eu vreodată să îmi dau seama dacă
Pe alocuri mai e și puțin stricată.
Te întreb asta pentru că în capul meu se joacă.

O idee idioată, că intr-un univers, o să se poată
Macar o dată, să schimb eu lumea toată.
În România, ne e greu…
…mulți observă asta din înainte să ajungă prin liceu…

Fiecare șef se crede zeu,
În timp ce noi ne bătem pe acel leu să urcam și noi în troleu.
Fiecare politician crede că are drept la bani
Chiar dacă se mai împrumută pe la americani sau la germani.

În final, tot noi taxele le plătim.
Munca lor “grea” le-o răsplătim.
De a ne minții pe față.
În timp ce noi ne întrebăm cum o să mai reusim, de dimineață.

Dar tu, cititorule, nu te enerva
Deoarece nu e foarte diferit altundeva.
Țările încă se pot compara
Pentru că toți mai fură câte ceva.

Acest război, nu te îngrijora, va trece.
Dar lumea deja e mult mai rece.
Media mereu a vrut să amestece.
Populația, care greul duce, cu cel ce o conduce.
Și dacă în cap, ești la răscruce
Gândește-te ce ai face dacă salariul tău la zero s-ar reduce…
Unde te-ai duce?

Rusia mereu a fost o țară ciudată.
Dar acum, ea în timp e suspendată.
Umbrele trecutului încă rămân o pată pe ea toată.
Nu poate scapa de ce a fost odată.

Poate că ai obosit
Acasă tocmai ai sosit
Ai vrut să citești ceva frumos
Si eu ce fac? Îți vorbesc de demos…
Aș fii și vanitos să îți vorbesc de kratos.
Să îți fiu sincer, nu știu dacă există vreo soluție
Dar fără vreun fel de rezoluție, cred că o să mai avem o revoluție.

Și da, știu că în poeziile astea nu spun prea multe
Și că nici macăr nu sunt prea mulți care să mă asculte
Dar sper să înțelegi că la altarul creației stau, plin de gânduri străine
Întrebându-mă…Ce piesă să mai dau din mine?

Așa că, dragă cititor, te rog nu te supăra așa ușor,
Că această poezie nu este de amor
Dar sufletul nu mai știu cum să mi-l omor
Incercând să îți spun că de ea încă îmi e dor.

More ...

Astăzi în partea de vest a țării,

Astăzi în partea de vest a țării,

Undeva în apropierea serii.

Un cutremur sa întâmplat,

A fost mic dar nimic nu a devastat.

 

La o adâncime mică a fost,

N-au fost victime de loc.

Dar sperietura a fost tare,

În Oltenia cea mare.

 

Din Vâlcea, Olt și până în Gorj,

Din Mehedinţi și până în Dolj.

Oameni mulți s-au înfricat,

De cutremur ei s-au panicat.

 

Și cum era apoi de așteptat,

Unda seismică ea sa deplasat.

Și în alte judeţe acesta sa simţit,

Dar nu a făcut pagube, nimic.

 

Nu a fost de intensitate mare,

Doar cinci virgulă doi grade se pare.

Dar a fost cutremur de suprafață,

Nu a căzut vreun bloc sau casă.

 

Că de cutremurul era mai mare,

Atunci în aceste judeţe era teroare.

Erau morți, blocuri și case,

Multe de cutremur dărâmate.

 

Că în Oltenia acum se spune,

Că aceste cutremure nu sunt bune.

Dar fiindcă sunt de intensitate mică,

Lumea nu trebuie să stea acum cu frică !

More ...

Confuzie

Sunt un om ce uneori mă simt 
Sărac, lipsit de sentimente.

Mă prăbușesc dar mă ridic, 

Si-ncerc să urc mai sus de oponențe.

Atâta-amar, atâta suferință, 
Si mă întreb: dacă exiști, 
De ce mi-e uneori atât de greu să cred, să am credință?!

More ...

cliseu previzibil

noi, condamnații la iubire

ne-am despărțit unul de altul,

cine face acum saltul?

și se predă cu mâini rănite 

în brațele unui bolnav,

 

ce așteaptă pe nesimțite 

să simtă pentru prima dată 

ceva pur, de care noi

de multă vreme ne-am lepădat. 

 

nu-mi aduc aminte 

 

dar mi-ai promis ruine,

mi-ai spus că numai praful

mă va face să disper

de a ta prezență

sufocătoare. 

 

mi-am închis ochii și am strigat

că tu nu poți lăsa dezastru

și urma ta îmi va rămâne 

doar o amintire, spintecătoare

ce mă va amăgi mereu.

 

căci tu mi-ai fost doar libertate,

și muză în fiecare vers

de a ta iubire ce mă arde,

când vorbele se risipesc.

More ...