Un Hermes de ipsos
Înalt stând pe soclu, un Hermes de ipsos.
O, cât de falnic peiorativul său bust,
Cât de castă căutătura-i după must,
Dupe nimfe, după pulpe băiate-n sos.
Și parcă mereu de-un mult satiric și robust
Zvâcnet ți-e ție cuprins pieptul calcaros;
Sus, muralul tavanului — igrasios,
Ternă ilustrare a Muntelui vetust.
Butaforici globi rotește el amuzat —
Ptiu! la al tău sceptru de plastic argintat,
Sâc! la aureala-ți dată din tub de spray.
La cap de scări, disgrație-n corpul casei —
Glumă ești, dar... de ar mai fi un Pan să vrei,
Fă-l să cânte-n semețe ironia ei.