Poems in the same category
Vraja nopții
Lună, nu mă-ntrista cu lacrimi amare,
Nu-mi spulbera speranțele-n viață,
Nu-mi alunga cântecul de chemare
Ci păstrează-mi zorii pentru dimineață.
Dăruiește-mi tăcerea unei nopți de mister.
Luminează-mi calea cea lungă și grea,
Invită stelele să transforme timpul auster
Și să nu-mi mai măsoare tulburarea.
În tăcere aud vântul cum bate
Și privesc drumul apei sălbatic,
Și-aud zgomote surde, departe
Create de-ntreg alaiul empatic.
Apleacă asupra-mi palida sclipire
Ca blândă și calmă natura să devină,
Și din contopire, sufletul să mă inspire
Ca noile speranțe în gându-mi să revină.
Zilele de iarnă
Zilele de iarnă, fără tine, sunt povară,
Gerul parcă-mi sapă-n suflet rana veche, tot mai iară.
Fulgi de nea se-aștern pe drumuri, dar nu-i cald în al meu gând,
Fără tine, tot ce-i iarnă pare rece și plăpând.
Cerul plânge cu zăpadă, vântul urlă prin zăvoi,
Amintirea ta mă strigă dintr-un vis pierdut în noi.
Fără tine, nopți de iarnă sunt pustii, fără hotar,
Dorul arde ca o flacără sub al gheții rece har.
Și mă-ntreb, iubite, unde ești ascuns acum?
Cum de soarele din suflet s-a pierdut pe-al vieții drum?
Zilele de iarnă trec, dar dorul nu se va topi,
Poate doar când vei fi iară lângă mine, zi de zi.
O LECȚIE DE VIAȚĂ -prima parte-
Sfârșitul de septembrie aduce soalele după câteva zile mohorâte, cu ploaie rece.
Razele soarelui își fac loc printre norii albi și fumurii,mângâind iarba încă verde.
Mulțimea de gângănii părăsește locurile ascunse și se pregătește pentru iarna ce
va veni ,bucurându-se de căldura soarelui.Salcâmii își pierd zilnic frunzele mici ,
lăsând în urmă ramuri goale.
Doamna Alina ,pensionară ,nu își găsește locul în camera mică. Privind la
televizor ,se simte obosită de aceleași știri și aceleași minciuni .Își bea ceaiul pe
balansoarul din fața casei și se lasă cuprinsă de visare .Nu sunt doar vise ,mai
curând amintiri Sunetul strident al sonerii o trezește din visare.Cine poate fi la ora asta
se întreabă ? se întreabă ea.Rămâne surprinsă când o vede la poartă pe buna ei prietenă
Ioana ,fostă colegă de serviciu .Ea cea care venea cu vești despre cunoștințele comune:Cum
o mai duc ,cine s-a dus ,cine a mai rămas .Alina îi pregătește o cană cu ceai ,iar Ioana se
așează comod în scaunul cu spătar înalt.
-Ce vești noi ai azi?-întreabă Alin .
-Nu vești bune -răspunde Ioana .A murit nevasta lui Victor ,Maria
-Dar era tănără ,ce s-a întâmplat?
-A fost un șoc pentru pentru mulți ,Maria arăta chiar foarte bine Ne-am întânlit nu de mult
la cumpărături .Cine ar fi bănuit că numai două luni o să plece pe ultimul drum ? A avt o înmormântare
frumoasă .A avut cine să o plângă - copii ,nurori ,nepoți .Victor era distrus .El știa că tu nu prea ieși
din perimetru tău de aceia nici nu te -a sunat .
-Știu ,Ioana. tot mai des ,aflăm că ,unul căte unul ,din generația noastră ne părăsesc.Știm că
ne va veni și nouă rândul Nu ne este teamă .Rostul vieții l-am îndeplinit -Am trăit alături de copiii mei
de nepoți și chiar de strănepoți . Ce-mi pot dori mai mult ?Soțul ,jumătatea mea ,a plecat ,lăsând un mare
gol în urmă.Zilele trebuie umplute cu ceva ,că amintirile nu sunt de ajuns .
-Alina ,am o veste bună .Adică eu ,Sanda și Mirela vrem să mergem undeva in concediu la
tratament ,nu vrei să mergi cu noi ?
-Îmi pare rău dar nu sunt în stare .Aceiași propunere mi-a făcut-o și sora mea ,exact acum un an
Cine ar fi crezut că nu voi mai avea altă ocaze să fiu cu ea ! Să-ți povestesc cum s-a întâmplat !
-Ne petreceam verile împreună la țarâ .Aveam căsuțe una lângă alta și comunicam printr-un
gard despărțitor,din dorința de a fi aproape .Am fost fericite că putram fi aproape măcar în timpul
verii.Cine ar fi bănuit că ne vedem pentru ultima oară?
-Surioară te las singură pentru o săptămână sau două că-mi vin copiii din afară în concediu
și să stau cu ei câteva zile ,apoi ei se duc la mare .Mai vorbim la telefon ! A plecat făcându-mi semne
din mână .Era o zi de luni .Marți a început o ploaie mocănească ,tot în jur era ud ,deci nu puteam
intra în grădină ,și m - am hotărât să plec și eu acasă și i -am comunicat surioarei mele că m-am
întors și eu în oraș și să nu-mi poarte de grijâ ;În fiecare dimineață ne salutăm la telefon .Ea îmi
spune că are musafiri care vor pleca la mare ,rămâne doar nepotul ei preferat să depene amintiri .
Sora mea își propusese lui Marius nepotul ei să meargă la cumpărături să-i cumpere un ceas de
valoare ,drept cadou de ziua copilului ,fiindcă pentru ea tot copil este .E ziua de vineri , ei au vizitat
magazinile până ce au găsit ceva să le placă Bunica era obosită dar și foarte fericită că nepotul
său pare să se bucure de cadouri .Marius o strânge în brațe și-i spune : Cât mă bucur mamaie ,
pentru cadouri și ce dor mi-a fost de tine spune el ,cu emoție
-Marius , eu sunt firavă pentru brațele tale antrenate spune bunica răzând .
-Eu ,plec în oraș să mă întânlesc cu prietenii mei ,nu sta cu grîjă, că mă întorc devreme .
-Bine ,Marius nu am să adorm pănă vii tu ,te aștept să mai stăm de vorbă .Într-un târziu ,Marius
intră în casă ca un vârtej ,o apucă pe bunică de umeri și o scoate pe balcon .Bunica se străduiește
să-i vadă ochii să înțeleagă ce se întâmplă ,dar vocea străină a lui Marius o înspăimântă .
-Nu țipa ! Nu țipa că te omor ! spune Marius ,având un cuțit mare de bucătărie în mână .
În chi avea o privire neomenească .țintind locul unde vre să atace.Bunica ,înțelegând ce se întâmplă ,
își apără disperată inima cu brațele ,dar criminalul își fixează ochii pe gâtul ei .O tăietură lungă de la ureche
la claviculă face ca sângele să curgă în voie.Bunica leșină ,Marius o consideră moartă .Îi caută telefonul
banii și valorile în casă ,apoi pleacă încuind ușa .Bunica își revine ,avea telefonul într-un buzunar
interior și apucă să sune la 112 apoi își pierde cunoștința .Poliția a fost promptă și salvarea a ajuns repede .
Bunica a fost dusă la spital operată în timpul nopții și a putut da relații cu ce s-a întâmplat .Am fost și am
văzut-o ,era de nerecunoscut .Lacrimile îi spălau fața care era tumefiată de la lovituri ,dantura spartă și multe
înțepături pe gât și pe brațe .Vocea îi era înecată de plânsul înterior .Câteva zile am tras speranțe .Pe 14 iulie
într-o zi de joi , sună telefonul iar vocea sugrumată a nepoatei mele :
-Tanti Alina nu știu cum să spun ....mama nu mai este ...Am rămas înlemnită ! Nu se poate , nu se poate
atât am putut spune ...și întrebarea : De ce Marius i-a luat viața celei care l-a iubit și crescut cu atâta drag ?
Nu am să înțeleg ,niciodată !
șfârșit
O seară minunată!
A fost o seară minunată
Să fim noi doi la masă,
Și timpul îl doream oprit
Și să n-aud că vrei acasă
Cu greu ai acceptat să ieși
Să ne plimbăm și să cinăm,
Țin minte cât de clar ai spus
Că doar până la nouă stăm
În minte nu-mi mai era ora
Și bucuria de-a te-ntâlni,
Să-ncerc să-ți cer prietenia
Și poate-amici vom deveni
Și greu mi-am dat răspunsuri
Cum aș putea să mă îmbrac,
Și ce fel de flori eu să aleg
Ca la-ntâlnire să-i fiu pe plac
Cum multe haine nu aveam
Am tras pe mine blugi, tricou,
Și frigul să nu mă ia pe înserat
Mi-am pus pe umeri un sacou
Cu florile a fost mai dificil
Că n-am mai avut întâlniri,
Dar mi-a șoptit colega ei
Surpriză-i faci cu trandafiri
Așa că fix la ora stabilită
M-am întâlnit cu Marce,
Și am simțit când s-a uitat
Că am buchetul care-i place
Curaj am prins pentru moment
Și-am îndrăznit s-o i-au de mână,
Ea lung spre mine s-a uitat
Dar n-a putut nimic să-ngână
Ușor am început să discutăm
Și despre vreme și ce-i în stele,
De sus cădeau stropii de ploaie
Ce ne-au ajuns până la piele
Într-un târziu localul l-am găsit
Și uzi leoarcă ne-am pus la masă,
Sacoul meu pe umeri i-am așezat
Și i-am șoptit încet că e frumoasă
Știu c-am luat ceva frugal
Că nici n-aveam bani mulți,
Puține vorbe am schimbat
Și toată seara am fost tăcuți
Și timpul era trecut de ora nouă,
Când de la masă ne-am ridicat,
Și ne-am întors pe jos spre casă
Și-n clar de lună ne-am sărutat
....................................
Și multe întâlniri au mai urmat
Până ce la primar noi ne-am luat,
Iar când în viață au apărut necazuri
Noi rugă către Domnul..am înălțat!
O stea căzătoare
Mi-am dorit o revedere,
Dar nu-i doar o simplă plăcere,
Dorința mea a prins amploare,
Ca o stea căzătoare,
Glasul tău a prins culoare,
Peste cer și peste mare,
Peste râuri și câmpii,
Peste norii cei mai gri.
Red
You're like a phonenix in the sky,
Reborning from the ashes,
And came right next to me,
And sitting right next to my chest,
This make me lose my mind.
Just the way you look at me
Make me feel like I am nobody.
Your blood is like a river who flows on my veins ;
I'm drowning in your blood
The power you have it's pushing me away,
Away from the world,
Away from you,
Away from everything.
You’re like a lost cherry on the ground when you wore that cherry blossom parfume
I can't stop thinking about you.
Other poems by the author
TU
Am încercat să te creionez
Așa cum te-am cunoscut eu
Dar orcât m-am străduit
Nimic n-am reușit.
Despre tine nu pot vorbi
Decât la superlativ.
PĂCAT
Păcat de tinerii ce mor
De cei ce n-au cunoscut iubirea
De cei ce lasă în urma lor,
Copii plângând, părinți jelând,
Familii îndoliate...
Morminte cu flori încărcate
Cu lacrimi și dor udate
Păcat de ei și de tinerețea lor.
CU PĂCATE
Într-un infinit departe
Jocul pare a fi hazard,
Miilor de ani lumină
Încă un pas le-a trebuit
Pe o TEERA neștiută
Și -au găsit un asfințit.
Printre galaxii,printre ceruri etajate
Suflete de oameni vii
Cu priviri decente bate.
Raiu-i sus în ceruri înalte
Iadu-i jos și-i plin de smoală
Și de multe ce-s păcatele
Dau pe afară.
DOI OCHI CE ARD
Am tresărit când am privit
În ochi -ți mari ,întrebători
Și ca un flux m-a străbătut
Al dragostei fior.
Am înțeles de la început
Că tu esti alesul,
Dar ai plecat nepăsător
Neîncetindu-ți mersul.
Te -am urmărit cum te pierde -ai
Nepăsător și rece
Nu știi că lași în urma ta
Doi ochi arzând ...
Cu dorul te petrece!
O POVESTE PENTRU TINE -epilog-
Sunt stăpâna lui Atos.Cât a fost la noi a fost fericit
A fost un membru al familiei noastre; însă sfârșitul lui
a fost o mare dramă.Plângea ore întregi ,se văita ,de
ne rupea sufletul.Doctorul veterinar a făcut și el ce a
putut.,dar suferințele nu au încetat.M-am sfătuit cu el
și am ajuns la concluzia că numai moartea îl va scăpa
de suferință .Urmează eutanasierea...mă pregătesc ...
sufletește...ca pentru o înmormântare...Doctorul vine
și-mi spune:
-Nu mă pot uita în ochii lui !...
-Mă implic căt pot -îi spun...
A venit ora...l-am așezat pe balansoar ,i-am luat capul în poală
l-am mângâiat ,am vorbit cu el i-a administrat injecția care un
doare, și Atos s-a dus...a scăpat de dureri...dar vaetele lui le-am
auzit multă vreme...De obicei poveștile au un sfârșit frumos.
Am auzit și eu povestea, care m-a impresionat ,și o trimit și eu
mai departe să înțeleagă și copii cât de inteligenți sunt câinii
sfârșit
NU ȘTIU CE-A FOST !
A fost un vis?.
Un semn de undeva.?
Că te furase ,cineva...
Și am pornit ca un nebun ,
Cu gând adânc să mă răzbun:
Pe cel care îndrăznea ,
Să mi te ia ..
Cum de el nu știa ?
Că tu ești ,doar
Viața mea .