Rătăcit prin labirint!
M-am rătăcit prin labirintul vieții,
Umblând să te găsesc pe tine,
Mi-am irosit toți anii tinereții,
Tot așteptând să vii spre mine
În tine am crezut și te-am iubit,
Și n-am privit vreodat' la altă fată,
În schimb cu ușurință m-ai mințit,
Fără să-mi spui că inima-ți e dată
Credeam că tot ce spui e-adevărat,
Când strânsi de mână ne țineam,
Dar vai câtă minciună s-a strecurat,
Iar eu naiv, cuvinte dulci șopteam
Visam ca împreună noi să fim,
Să ne iubim și să avem copii,
Unul de altul, să ne îndrăgostim,
Și frâu liber să-i dăm inimii
Și într-o zi totul s-a dărâmat,
Văzând-o-n parc cu un băiat,
Iubirea-n ură s-a transformat,
Făra-nțelege, de ce sunt înșelat
................................
Am suferit după a mea iubire,
Cu greu mi-am găsit liniștea,
Totul a devenit doar amintire,
Cand inima și-a aflat..
dragostea!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Poems in the same category
Fata din tren
1. În drumul lung dinspre București,
Când trenul se pierdu în noapte,
O zărisem pe cea râvnită,
Și eram atât de aproape.
2. Însă mutul meu glas nu îndrăzniră
Să o întrebe de-al său nume,
Doar cât o fi un ceas sau pe unde ne aflarăm,
Pierdut fiind eu în a mea lume.
3. Cu părul șaten și cu ochii curați ca lacrima,
Cu o voce suavă, ușor cristalină,
Am să mi-o amintesc
Pe cea care, probabil toți îi spun ,,Adelină".
4. Și acum o caut peste tot,
Sperând că o frântură de timp
Mi-o va scoate iarăși în cale
În al vieții anotimp.
5. Până atunci am să privesc la lună,
Al ei chip să-mi amintească
Plăcut, ca o lumină ce arde la fereastră
Într-o noapte rece, întunecată.
6. Și n-am să mă opresc deloc până ce n-am s-o găsesc
Pe fata visurilor, ce mințile mi le ia,
În cele din urmă
O voi cunoaște, se va numi Anamaria.
7. Ea, enigma ce mă bântuie,
Încercând taina să îi dezleg,
Ascunsă adânc în zâmbetul
Și-n sufletul ei întreg.
8. Căci dorința de a o cunoaște
Mă predomină încet încet,
Slăbit, mă las pradă leului ce m-a înghițit
Pe neașteptate, ușor și discret.
9. În sufletul meu rece, nepătruns și gol de culori,
Simt că ea ar fi raza ce m-ar colora,
De parcă o știu de mult,
O artistă ce pictează doar iubiri, Alexandra.
10. Însă frici mă cuprind zeci de mi,
Căci ar putea fi un șarpe
Ce mi-ar umple inima de venin,
Ucigându-mă, aproape.
11. Căci din multul necunoscut pot să...
... răsară multe fiare
Cu ghiare, colți, cornițe mari, gata să atace
Prin rănile-mi ucigătoare.
12. Căci căutând, pot găsi fiara cuibărită
Și camuflată foarte bine în chipul ei,
Iar în dragostea naivă
Să nu-i văd colții, gata să muște, ai Laviniei.
13. Însă în mintea mea mi-o imaginez
O fată cuminte, cu credință,
Ce-și pune nădejdea în Dumnezeu
Plină de iubire și căință.
14. Ca împreună să perseverăm,
Pășind pe calea către rai,
Descoperind frumosul vieții celei veșnice
Atunci când din inimă, totul dai.
15. Unei astfel de fete complet am să mă dăruiesc,
Toată viața și dincolo, de atunci când voi începe nunta,
O voi iubi mereu
Pe soția și mama copiilor mei, Nicoleta.
16. Însă până atunci, când drumul vieții
Mi-o va scoate iar în cale,
Am să mi-o amintesc, mâncând, obosită
În trenul ce alerga agale.
17. În vagonul cinci bis, stând în spate,
Probabil adormită,
De la drumul lung și ostenitor ce l-a parcurs,
Și totuși părea fericită.
18. Și eu, biruit fiind de somn după o noapte nedormită,
N-am îndrăznit să spun nimic, neștiind ce va urma,
Însă am rămas cu regretul
Deoarece, cred că Delia o chema.
19. Neștiind adevăratul ei nume,
Mi-am imaginat-o în fiecare catren,
Și chiar de ar fi Adelina, Anamaria, Alexandra, Lavinia, Nicoleta sau Delia,
Ea pentru mine, rămâne doar "fata din tren".
Pierdută
Pierdută în timp,
Atinsă de șoapte.
Tăcerea o-ntind,
Părasită în noapte.
Pierdută de tot,
Lăsată uitării.
Oare mult o să pot
Fi scăldată-n durere?
Pierdută în gânduri
Lipsite de sens.
De la anumite timpuri
Simt tot în exces.
Pierdută în marea
Cuvintelor tale
Nu ajung spre mal,
Ci mă scufund tot mai tare.
I wish
Someone will love you,
But someone isn’t me
And that’s not a problem
If she loves you more than me
So, I wish
You can be her perfect man
And she will be the wife you wanted.
I wish I could forget you,
But my heart wants to see your smile
And hear you say:
“I love you”
So, I’m not sure if I can see my life without you
That’s why I want to be your best friend,
The shoulder you cry on
Or the person you laugh with on a rainy day...
Potecuța iubirii!
Îmi împletesc pașii cu visul
S-ajung aproape de inima ta,
Iar pe buchetul de trandafiri
Voi scrie cu iubire ,,nu mă uita".
Aștept să te-ntâlnesc pe seară
Pe potecuța plină de amintiri,
Unde am încercat o sărutare
Simțind cum dragostea e în priviri.
Scriu vers și-l pun în rand de poezie
Prin care-ncerc iubire să-ți trimit,
Să înțelegi că tu-mi ești fericirea
Și-s mulțumit că sunt al tău iubit.
Ce greu mai trece timpul săptămânii
Până ce vine sâmbăta cea așteptată,
În brațe să te strâng și vreau să știi
Că inima-mi, iubito, de tine e furată.
Mi-e dor de-a tale calde-îmbrățișări
Pe care le doresc duse spre infinit,
Și spun că la-ntâlnirea ce urmează
Mână să-i cer, așa cum am promis
Iar dragoste să fie...pân' la sfârșit.
...................................
Povestea a început tare demult
Iar noi promisiunea ne-am ținut,
Și azi când anii mulți îi numărăm
Ne alintăm, neîncetat...cu un sărut!
De ce oare
Copacii trosnesc
sub greutatea gândurilor
Florile curg șuvoi
Ochii le primesc
Vântul norii a risipit
și liniștea pletelor.
Tu… de ce oare
pui mâna mea
pe mâna ta
Și amândouă unesc
Frunţile fierbinţi
La apus de soare.
Gânduri și flori
Amurg răvășit
Într-un cerc numai doi
Așteptăm răsplătiți
Roua din zori.
Amintire amară
Oh suflet drag,
In miez de noapte iar nu dorm
Si dupa el tanjesc
Cu foc in inima
Si aspru regret
Ma gandesc ce ar fi fost ?
Unde am fi ajuns ?
Dar oare ...?
Si iar ma trezesc
Ca am uitat sa traiesc
În amintiri ma pitesc
Doar acolo siguranta gasesc
Si caldura iluzorie primesc
Cand doar de fapt ma amagesc ...
Ma cobor si nu reusesc
Sa mai ating stele ce lucesc
În înaltu" ceresc ...
Si aleg
A vedea ce mi-ai daruit
Si mereu invatat
Sa rad,
Sa zambesc,
Sa i-au viata la misto,
Si sa traiesc frumos,
Caci cu amintirile am sa traiesc
Si dupa cum mi ai spus
Cand n-am sa mai fiu
O viata frumoasa
In urma am sa las
Presarata cu momente de haz
Si zambete cand e necaz
Caci cu veselie am trait
Fara regrete si amagiri
Nu cu lacrimi amare
Cu parfumul greoi incarcate
Al unor trairi de mult uitate.
Fata din tren
1. În drumul lung dinspre București,
Când trenul se pierdu în noapte,
O zărisem pe cea râvnită,
Și eram atât de aproape.
2. Însă mutul meu glas nu îndrăzniră
Să o întrebe de-al său nume,
Doar cât o fi un ceas sau pe unde ne aflarăm,
Pierdut fiind eu în a mea lume.
3. Cu părul șaten și cu ochii curați ca lacrima,
Cu o voce suavă, ușor cristalină,
Am să mi-o amintesc
Pe cea care, probabil toți îi spun ,,Adelină".
4. Și acum o caut peste tot,
Sperând că o frântură de timp
Mi-o va scoate iarăși în cale
În al vieții anotimp.
5. Până atunci am să privesc la lună,
Al ei chip să-mi amintească
Plăcut, ca o lumină ce arde la fereastră
Într-o noapte rece, întunecată.
6. Și n-am să mă opresc deloc până ce n-am s-o găsesc
Pe fata visurilor, ce mințile mi le ia,
În cele din urmă
O voi cunoaște, se va numi Anamaria.
7. Ea, enigma ce mă bântuie,
Încercând taina să îi dezleg,
Ascunsă adânc în zâmbetul
Și-n sufletul ei întreg.
8. Căci dorința de a o cunoaște
Mă predomină încet încet,
Slăbit, mă las pradă leului ce m-a înghițit
Pe neașteptate, ușor și discret.
9. În sufletul meu rece, nepătruns și gol de culori,
Simt că ea ar fi raza ce m-ar colora,
De parcă o știu de mult,
O artistă ce pictează doar iubiri, Alexandra.
10. Însă frici mă cuprind zeci de mi,
Căci ar putea fi un șarpe
Ce mi-ar umple inima de venin,
Ucigându-mă, aproape.
11. Căci din multul necunoscut pot să...
... răsară multe fiare
Cu ghiare, colți, cornițe mari, gata să atace
Prin rănile-mi ucigătoare.
12. Căci căutând, pot găsi fiara cuibărită
Și camuflată foarte bine în chipul ei,
Iar în dragostea naivă
Să nu-i văd colții, gata să muște, ai Laviniei.
13. Însă în mintea mea mi-o imaginez
O fată cuminte, cu credință,
Ce-și pune nădejdea în Dumnezeu
Plină de iubire și căință.
14. Ca împreună să perseverăm,
Pășind pe calea către rai,
Descoperind frumosul vieții celei veșnice
Atunci când din inimă, totul dai.
15. Unei astfel de fete complet am să mă dăruiesc,
Toată viața și dincolo, de atunci când voi începe nunta,
O voi iubi mereu
Pe soția și mama copiilor mei, Nicoleta.
16. Însă până atunci, când drumul vieții
Mi-o va scoate iar în cale,
Am să mi-o amintesc, mâncând, obosită
În trenul ce alerga agale.
17. În vagonul cinci bis, stând în spate,
Probabil adormită,
De la drumul lung și ostenitor ce l-a parcurs,
Și totuși părea fericită.
18. Și eu, biruit fiind de somn după o noapte nedormită,
N-am îndrăznit să spun nimic, neștiind ce va urma,
Însă am rămas cu regretul
Deoarece, cred că Delia o chema.
19. Neștiind adevăratul ei nume,
Mi-am imaginat-o în fiecare catren,
Și chiar de ar fi Adelina, Anamaria, Alexandra, Lavinia, Nicoleta sau Delia,
Ea pentru mine, rămâne doar "fata din tren".
Pierdută
Pierdută în timp,
Atinsă de șoapte.
Tăcerea o-ntind,
Părasită în noapte.
Pierdută de tot,
Lăsată uitării.
Oare mult o să pot
Fi scăldată-n durere?
Pierdută în gânduri
Lipsite de sens.
De la anumite timpuri
Simt tot în exces.
Pierdută în marea
Cuvintelor tale
Nu ajung spre mal,
Ci mă scufund tot mai tare.
I wish
Someone will love you,
But someone isn’t me
And that’s not a problem
If she loves you more than me
So, I wish
You can be her perfect man
And she will be the wife you wanted.
I wish I could forget you,
But my heart wants to see your smile
And hear you say:
“I love you”
So, I’m not sure if I can see my life without you
That’s why I want to be your best friend,
The shoulder you cry on
Or the person you laugh with on a rainy day...
Potecuța iubirii!
Îmi împletesc pașii cu visul
S-ajung aproape de inima ta,
Iar pe buchetul de trandafiri
Voi scrie cu iubire ,,nu mă uita".
Aștept să te-ntâlnesc pe seară
Pe potecuța plină de amintiri,
Unde am încercat o sărutare
Simțind cum dragostea e în priviri.
Scriu vers și-l pun în rand de poezie
Prin care-ncerc iubire să-ți trimit,
Să înțelegi că tu-mi ești fericirea
Și-s mulțumit că sunt al tău iubit.
Ce greu mai trece timpul săptămânii
Până ce vine sâmbăta cea așteptată,
În brațe să te strâng și vreau să știi
Că inima-mi, iubito, de tine e furată.
Mi-e dor de-a tale calde-îmbrățișări
Pe care le doresc duse spre infinit,
Și spun că la-ntâlnirea ce urmează
Mână să-i cer, așa cum am promis
Iar dragoste să fie...pân' la sfârșit.
...................................
Povestea a început tare demult
Iar noi promisiunea ne-am ținut,
Și azi când anii mulți îi numărăm
Ne alintăm, neîncetat...cu un sărut!
De ce oare
Copacii trosnesc
sub greutatea gândurilor
Florile curg șuvoi
Ochii le primesc
Vântul norii a risipit
și liniștea pletelor.
Tu… de ce oare
pui mâna mea
pe mâna ta
Și amândouă unesc
Frunţile fierbinţi
La apus de soare.
Gânduri și flori
Amurg răvășit
Într-un cerc numai doi
Așteptăm răsplătiți
Roua din zori.
Amintire amară
Oh suflet drag,
In miez de noapte iar nu dorm
Si dupa el tanjesc
Cu foc in inima
Si aspru regret
Ma gandesc ce ar fi fost ?
Unde am fi ajuns ?
Dar oare ...?
Si iar ma trezesc
Ca am uitat sa traiesc
În amintiri ma pitesc
Doar acolo siguranta gasesc
Si caldura iluzorie primesc
Cand doar de fapt ma amagesc ...
Ma cobor si nu reusesc
Sa mai ating stele ce lucesc
În înaltu" ceresc ...
Si aleg
A vedea ce mi-ai daruit
Si mereu invatat
Sa rad,
Sa zambesc,
Sa i-au viata la misto,
Si sa traiesc frumos,
Caci cu amintirile am sa traiesc
Si dupa cum mi ai spus
Cand n-am sa mai fiu
O viata frumoasa
In urma am sa las
Presarata cu momente de haz
Si zambete cand e necaz
Caci cu veselie am trait
Fara regrete si amagiri
Nu cu lacrimi amare
Cu parfumul greoi incarcate
Al unor trairi de mult uitate.
Other poems by the author
Fierbe vinul!
Azi în beci eu am intrat
Să văd dacă vinul fierbe,
L-am gustat dar și mustrat
Că m-a lăsat...fără vorbe!
Am în beci și alb și roșu
Că sunt un om gospodar,
Vouă vă dă un sfat moșu
Beți pe zi...doar un pahar!
Astăzi l-am servit pe socru
C-un vin negru de butuc,
Când am venit de la lucru
Și după puțin..schinduc!
Beau un vin, dar cu măsură
Și doar când m-așez la masă,
Știu să îmi pun stop la gură
Să nu am scandal...în casă!
Cine?
Cine să-mi spună astăzi mie
Dacă în viața am ales corect?
Iar celor ce mâna mi-au întins
Eu am avut cuvinte de respect?
Cine n-a fost odată mic copil
Căzând pe jos, mergând târâș?
Plângând că nimeni nu-l ajută
Motiv de-a se uita la ei chiorâș?
Cine n-a fost la grădi și la școală
Purtând ghiozdanul plin de cărți?
Iar la final să trecă prin examen
Să poată-n viitor deschide porți?
Cine nu și-a făcut rost pe pământ
Și pentru care a luptat din greu?
Să aibă pentru el și cei apropiați
O pâine albă și-n buzunar un leu?
Cine iubirea n-a încercat s-o afle
Și-n doi să treacă valurile vieții?
Să construiască și copii la masă
Și-n timpul liber o bere cu băieții?
Cine necazuri și eșecuri n-a avut
Și peste care cu greu el a trecut?
Și cât de mulțumit și fericit a fost
C-a izbândit, luptând cum a putut?
Cine nu s-a bucurat de împliniri
Și de prieteni buni, adevărați?
Care să-i stea tot timpu' aproape
Și la nevoie să sară ca niște frați?
Cine n-a fost mințit și înșelat
De cei la care el nu se-aștepta?
Și cât a îndurat pâna-putut uita
Minciuna dovedită și a o accepta?
Cine nu a greșit vreodat' în viață
Cu voie sau obligat de soartă?
Și cine ar putea s-arunce piatra
În cineva care îi spune...mă iartă?
Și cine fericirea o are pe pământ
Și dă ceea ce e de dat Cezarului?
Sigur e omul cel iubit și va primi
Răsplată după faptă..din partea Domnului?
Să fiu, să nu fiu!
Zilnic mă-nchin la tine Doamne
Și multe cer să-mi împlinești,
Uit când greșesc să cer iertare
Cu toate astea, simt că mă iubești
Încerc să nu mai fiu așa de mândru
Și către cei din jur să-mi arăt omenia,
În adevăr să cred urând minciuna
Și aliatul vieții să- mi fie modestia
Mă străduiesc să nu fiu lacom
Să fiu corect, cinstit și cumpătat,
S-ajut fără a cere vreo răsplată
Să lupt și-apoi să spun..a meritat
Izvor de dragoste să- mi fie inima
Iar bunătatea să-mi biruie invidia,
Să răspândesc în jur multă lumină
Să fiu puternic să țin în frâu mânia
Visez că omul poate fi mai bun
Doar prin iubire și fără pic de ură,
Cuvântul dat să fie bună temelie
Pe care să clădești, având măsură
......................
Mă-ntreb de știu ce este bine
Și cum pot de rău să mă feresc,
Speranță-mi este doar la Tine
Și cu smerenie..zic mulțumesc!
Toamnă bogată!
A trecut ieri pe la mine
Vântul cel rece de toamnă,
Și mi-a spus că este vremea
Să m-apuc de cules poamă.
M-am uitat în sus spre cer
Și-am văzut cocori în zbor,
Multă gălăgie-n deplasare
Și un ,, V " perfect sub nor.
Am în preajma casei multă vie
Nobilă, hibrdă, soiuri bune,
Însă anul a fost unul secetos
Cu struguri puțini în regiune.
Mâine toți vom merge la cules
Și voi pune teascul în mișcare,
Must să-obțin și-apoi vin dulce
Să degust puțin după mâncare.
Astăzi mi-am propus o treabă
Să strâng prunele din pomi,
Să fac magiun și oleac de țuică
Tare, când o bei ușor s-adormi.
Nucii mă așteaptă ca să-i bat
Dar nu știu când le e rândul,
Seara aș dori să scriu un vers
Vine somnul și-mi ia gândul.
Frumos e anotimpul toamnă
Când munca ta este-n cămară,
Să ai legume, fructe și borcane
Când gerul pe pământ...coboară!
Noapte bună!
Îmi amintesc cum îmi spuneai
Că sunt al tău unic talisman,
Și ce rapid tu te-ai schimbat
Și-am devenit al tău dușman
Răceala multă am simțit la tine
Și mai mereu motiv de ceartă,
Orice spuneam ducea la iritare
Iar eu naiv spuneam...mă iartă
Toți cei din jur mă întrebau?
De unde mi se trage supărarea,
Iar eu râzând le răspundeam
Sunt bine și coboram privirea
Târziu am înțeles ce se întâmplă
Când între noi nimic nu a mai fost,
Iar să lungim ceva ce nu mai merge
Era o pierdere de timp și fără rost
Și a urmat o despărțire tare grea
După un timp de viață împreună,
Iar rana ni s-a vindecat la amândoi
Când altcuiva am spus, noi...noapte bună!
Îngerul meu!
Tu înger bun te rog coboară
Și liniște adu-mi în suflet,
Te știu de la botezul sfânt
Când har mi-ai dat să fiu poet.
Acum când cad fulgii de nea
Peste pământul plin de păcat,
Tu te strecoară și-n casa mea
Și fă-mă omul bun să fiu iertat.
De vei veni pe fulg și pe la mine
Să știi că îți voi spune o poveste,
Despre iubita mea pamânteană
Ce zi de zi mă rabdă,dar și iubește.
Iar, de n-ai să vii în astă iarnă
Te-oi aștepta oricând în viitor,
De nu pe fulg, poate pe-o rază
De soare, în al meu...dormitor.
Totuși îți spun...
Tu fulg de nea te rog nu-l aștepta
Pe îngerul meu bun și protector,
Că el nu este Sus și-aici cu mine
Pe ăst pământ..Divinul veghetor!
Fierbe vinul!
Azi în beci eu am intrat
Să văd dacă vinul fierbe,
L-am gustat dar și mustrat
Că m-a lăsat...fără vorbe!
Am în beci și alb și roșu
Că sunt un om gospodar,
Vouă vă dă un sfat moșu
Beți pe zi...doar un pahar!
Astăzi l-am servit pe socru
C-un vin negru de butuc,
Când am venit de la lucru
Și după puțin..schinduc!
Beau un vin, dar cu măsură
Și doar când m-așez la masă,
Știu să îmi pun stop la gură
Să nu am scandal...în casă!
Cine?
Cine să-mi spună astăzi mie
Dacă în viața am ales corect?
Iar celor ce mâna mi-au întins
Eu am avut cuvinte de respect?
Cine n-a fost odată mic copil
Căzând pe jos, mergând târâș?
Plângând că nimeni nu-l ajută
Motiv de-a se uita la ei chiorâș?
Cine n-a fost la grădi și la școală
Purtând ghiozdanul plin de cărți?
Iar la final să trecă prin examen
Să poată-n viitor deschide porți?
Cine nu și-a făcut rost pe pământ
Și pentru care a luptat din greu?
Să aibă pentru el și cei apropiați
O pâine albă și-n buzunar un leu?
Cine iubirea n-a încercat s-o afle
Și-n doi să treacă valurile vieții?
Să construiască și copii la masă
Și-n timpul liber o bere cu băieții?
Cine necazuri și eșecuri n-a avut
Și peste care cu greu el a trecut?
Și cât de mulțumit și fericit a fost
C-a izbândit, luptând cum a putut?
Cine nu s-a bucurat de împliniri
Și de prieteni buni, adevărați?
Care să-i stea tot timpu' aproape
Și la nevoie să sară ca niște frați?
Cine n-a fost mințit și înșelat
De cei la care el nu se-aștepta?
Și cât a îndurat pâna-putut uita
Minciuna dovedită și a o accepta?
Cine nu a greșit vreodat' în viață
Cu voie sau obligat de soartă?
Și cine ar putea s-arunce piatra
În cineva care îi spune...mă iartă?
Și cine fericirea o are pe pământ
Și dă ceea ce e de dat Cezarului?
Sigur e omul cel iubit și va primi
Răsplată după faptă..din partea Domnului?
Să fiu, să nu fiu!
Zilnic mă-nchin la tine Doamne
Și multe cer să-mi împlinești,
Uit când greșesc să cer iertare
Cu toate astea, simt că mă iubești
Încerc să nu mai fiu așa de mândru
Și către cei din jur să-mi arăt omenia,
În adevăr să cred urând minciuna
Și aliatul vieții să- mi fie modestia
Mă străduiesc să nu fiu lacom
Să fiu corect, cinstit și cumpătat,
S-ajut fără a cere vreo răsplată
Să lupt și-apoi să spun..a meritat
Izvor de dragoste să- mi fie inima
Iar bunătatea să-mi biruie invidia,
Să răspândesc în jur multă lumină
Să fiu puternic să țin în frâu mânia
Visez că omul poate fi mai bun
Doar prin iubire și fără pic de ură,
Cuvântul dat să fie bună temelie
Pe care să clădești, având măsură
......................
Mă-ntreb de știu ce este bine
Și cum pot de rău să mă feresc,
Speranță-mi este doar la Tine
Și cu smerenie..zic mulțumesc!
Toamnă bogată!
A trecut ieri pe la mine
Vântul cel rece de toamnă,
Și mi-a spus că este vremea
Să m-apuc de cules poamă.
M-am uitat în sus spre cer
Și-am văzut cocori în zbor,
Multă gălăgie-n deplasare
Și un ,, V " perfect sub nor.
Am în preajma casei multă vie
Nobilă, hibrdă, soiuri bune,
Însă anul a fost unul secetos
Cu struguri puțini în regiune.
Mâine toți vom merge la cules
Și voi pune teascul în mișcare,
Must să-obțin și-apoi vin dulce
Să degust puțin după mâncare.
Astăzi mi-am propus o treabă
Să strâng prunele din pomi,
Să fac magiun și oleac de țuică
Tare, când o bei ușor s-adormi.
Nucii mă așteaptă ca să-i bat
Dar nu știu când le e rândul,
Seara aș dori să scriu un vers
Vine somnul și-mi ia gândul.
Frumos e anotimpul toamnă
Când munca ta este-n cămară,
Să ai legume, fructe și borcane
Când gerul pe pământ...coboară!
Noapte bună!
Îmi amintesc cum îmi spuneai
Că sunt al tău unic talisman,
Și ce rapid tu te-ai schimbat
Și-am devenit al tău dușman
Răceala multă am simțit la tine
Și mai mereu motiv de ceartă,
Orice spuneam ducea la iritare
Iar eu naiv spuneam...mă iartă
Toți cei din jur mă întrebau?
De unde mi se trage supărarea,
Iar eu râzând le răspundeam
Sunt bine și coboram privirea
Târziu am înțeles ce se întâmplă
Când între noi nimic nu a mai fost,
Iar să lungim ceva ce nu mai merge
Era o pierdere de timp și fără rost
Și a urmat o despărțire tare grea
După un timp de viață împreună,
Iar rana ni s-a vindecat la amândoi
Când altcuiva am spus, noi...noapte bună!
Îngerul meu!
Tu înger bun te rog coboară
Și liniște adu-mi în suflet,
Te știu de la botezul sfânt
Când har mi-ai dat să fiu poet.
Acum când cad fulgii de nea
Peste pământul plin de păcat,
Tu te strecoară și-n casa mea
Și fă-mă omul bun să fiu iertat.
De vei veni pe fulg și pe la mine
Să știi că îți voi spune o poveste,
Despre iubita mea pamânteană
Ce zi de zi mă rabdă,dar și iubește.
Iar, de n-ai să vii în astă iarnă
Te-oi aștepta oricând în viitor,
De nu pe fulg, poate pe-o rază
De soare, în al meu...dormitor.
Totuși îți spun...
Tu fulg de nea te rog nu-l aștepta
Pe îngerul meu bun și protector,
Că el nu este Sus și-aici cu mine
Pe ăst pământ..Divinul veghetor!