Pahar de octombrie
E sfârșit de octombrie
Și-as vrea să te beau
Dintr-un pahar de vin
Rosu, cum buzele-ți erau.
Sfârşit de octombrie
Altă lună fără de noi
Visele-mi miros a-nceput
Tăcerea ta .doar a ploi...
Acuș ne ajunge brumarul
Și gol tu fmi tiipaharul
De simţi ce dor mi-e de voi
la seamă și.. vino inapoi.
Poems in the same category
Amor crud-viu
Și cum tu îmi mângâiai sufletul odată, va știi doar cerul și soarele ce a băut odată-n impuls cu plusurile inimile noastre
Ce-ar fi bătut și acu dacă înfierbințeala și iuțeala soarelui nu ne-ar apune-n asfințitul iernii palide
Te citesc doar prin novele, printre rânduri goale flamande de iubire, dar ea nu mai vine căci n-are ea atâtea brate sa năpustescă încercării mele de supraviețuire
Și câtă inimă am pus în tot ce azi nu-i iubire, ci sunt doar frânte amintiri morbide
Țin în mine tot ce-i mort , iubirea noastră contracost
Te iubesc, păstrând un amor viu ce atât de mort căci îl alimentezi doar prin părăsire și speranțe false
Și tare mi-as dori sa pot face și eu la fel, dar nu-mi permit să disprețuiesc un străin, pe care l-aș fi iubit și acum sub cerul ce ninge, deși amorul lui a apus pătruns-n flacără verii temută
Al meu suflet nu îmi dă voie sa-l înec adânc-n inimă
Dar n-as putea să te dau uitării vreodată, când inima arde încă in iluzia și vraja amorului ce mă îngenuncheză mută
Un trandafir roșu
Un trandafir roșu
În mâinile tale
Pe care-aș vrea să le sărut
Simt urmele făcute de petale
De-un trandafir ce tu mi-ai dăruit
Și cine ar putea cuprinde
Al tău veșmânt plin de iubire
Eu aș putea da o-ncercare
Inima mea să o deschid cu-o floare
Cuvinte scrise în culoare
Iubire și pasiune
Rămân pe veci în sufletul nostru
Dăruind un trandafir roșu!
Cristina Vesa
Si ne trec zile
Și îmi trec zilele... pe buze încercând să port un zâmbet
Și nopțile îmi trec... cu dorul ce mă rupe până la urlet
Și-mi simt trupul arzând de parcă te-ai gândi la mine
Și gândul mi se agăță de câte-o amintire...
Deși a trecut mai bine de un an
Sunt tot aici blocată între bolovani,
Am împietrit și eu tot stând lângă ei
Au strivit fericirea lăsând-o pradă ciornei.
Și îți trec zilele... tot prefăcându-te că nu mă vezi
Că nu m-auzi... că nu mă simți....
Că îți lipsesc nu vrei nicicum să crezi
Și-n fiecare zi, nu faci decât să minți!
Steaua pierduta
M-am stins și nu mai am vreo așteptare,
Și parcă tu acum străluci mai tare..
Mă învârteam in jurul stelei tale și încercăm s-o-ating..
Târziu e-acum,atâta timp trecut-a...
In inima-mi tristețile doar ning,
Acum,când steaua ta parca rasare
Mai vie,mai frumoasa,uimitoare...
Iubita mea
Of tu iubita mea
Ai un zambet minunat
Seara tu la usa mea
Stai de veghe neincetat
Neagra si misterioasa
In umbra patului te vad
Si ma intreb mereu, ma intreb
Cat sa mai stai dupa mine
Eu ma uit mereu la tine
Te aspir si te admir
Fața ta, apus de soare
Drogul meu neinteles
Îmi cânt..iubirea!
Îmi cânt prin vers iubirea,
Găsită împreună pe pământ,
La tine am aflat ce-i fericirea,
Când ne-am unit prin legământ
Eu dimineața prin rugăciune,
Înalț mulțumiri Celui de Sus,
La Domnul cer înțelepciune,
Sănătate și iertare de la IIsus
Îmi place să fii lângă mine,
Să îți șoptesc că te iubesc,
S-aștept răspunsul de la tine,
Și eu...ăsta-i cuvântul cel doresc
Ador să mergem la plimbare,
Prin locuri, ce amintiri trezesc,
Pe unde eu ți-am furat sărutare,
Simțind cum mă îndrăgostesc
Seara în liniște cinăm și povestim,
Unul altuia prin câte am trecut,
De-a fost ușor sau greu zâmbim,
Și bucuroși o-luăm de la-nceput
Zilele grele devin mult mai ușoare,
Când cel de lângă tine e perechea,
Iar dragostea nu are cum să zboare,
Când e iubire, respect și la
bârfeli...nu pleci urechea!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Amor crud-viu
Și cum tu îmi mângâiai sufletul odată, va știi doar cerul și soarele ce a băut odată-n impuls cu plusurile inimile noastre
Ce-ar fi bătut și acu dacă înfierbințeala și iuțeala soarelui nu ne-ar apune-n asfințitul iernii palide
Te citesc doar prin novele, printre rânduri goale flamande de iubire, dar ea nu mai vine căci n-are ea atâtea brate sa năpustescă încercării mele de supraviețuire
Și câtă inimă am pus în tot ce azi nu-i iubire, ci sunt doar frânte amintiri morbide
Țin în mine tot ce-i mort , iubirea noastră contracost
Te iubesc, păstrând un amor viu ce atât de mort căci îl alimentezi doar prin părăsire și speranțe false
Și tare mi-as dori sa pot face și eu la fel, dar nu-mi permit să disprețuiesc un străin, pe care l-aș fi iubit și acum sub cerul ce ninge, deși amorul lui a apus pătruns-n flacără verii temută
Al meu suflet nu îmi dă voie sa-l înec adânc-n inimă
Dar n-as putea să te dau uitării vreodată, când inima arde încă in iluzia și vraja amorului ce mă îngenuncheză mută
Un trandafir roșu
Un trandafir roșu
În mâinile tale
Pe care-aș vrea să le sărut
Simt urmele făcute de petale
De-un trandafir ce tu mi-ai dăruit
Și cine ar putea cuprinde
Al tău veșmânt plin de iubire
Eu aș putea da o-ncercare
Inima mea să o deschid cu-o floare
Cuvinte scrise în culoare
Iubire și pasiune
Rămân pe veci în sufletul nostru
Dăruind un trandafir roșu!
Cristina Vesa
Si ne trec zile
Și îmi trec zilele... pe buze încercând să port un zâmbet
Și nopțile îmi trec... cu dorul ce mă rupe până la urlet
Și-mi simt trupul arzând de parcă te-ai gândi la mine
Și gândul mi se agăță de câte-o amintire...
Deși a trecut mai bine de un an
Sunt tot aici blocată între bolovani,
Am împietrit și eu tot stând lângă ei
Au strivit fericirea lăsând-o pradă ciornei.
Și îți trec zilele... tot prefăcându-te că nu mă vezi
Că nu m-auzi... că nu mă simți....
Că îți lipsesc nu vrei nicicum să crezi
Și-n fiecare zi, nu faci decât să minți!
Steaua pierduta
M-am stins și nu mai am vreo așteptare,
Și parcă tu acum străluci mai tare..
Mă învârteam in jurul stelei tale și încercăm s-o-ating..
Târziu e-acum,atâta timp trecut-a...
In inima-mi tristețile doar ning,
Acum,când steaua ta parca rasare
Mai vie,mai frumoasa,uimitoare...
Iubita mea
Of tu iubita mea
Ai un zambet minunat
Seara tu la usa mea
Stai de veghe neincetat
Neagra si misterioasa
In umbra patului te vad
Si ma intreb mereu, ma intreb
Cat sa mai stai dupa mine
Eu ma uit mereu la tine
Te aspir si te admir
Fața ta, apus de soare
Drogul meu neinteles
Îmi cânt..iubirea!
Îmi cânt prin vers iubirea,
Găsită împreună pe pământ,
La tine am aflat ce-i fericirea,
Când ne-am unit prin legământ
Eu dimineața prin rugăciune,
Înalț mulțumiri Celui de Sus,
La Domnul cer înțelepciune,
Sănătate și iertare de la IIsus
Îmi place să fii lângă mine,
Să îți șoptesc că te iubesc,
S-aștept răspunsul de la tine,
Și eu...ăsta-i cuvântul cel doresc
Ador să mergem la plimbare,
Prin locuri, ce amintiri trezesc,
Pe unde eu ți-am furat sărutare,
Simțind cum mă îndrăgostesc
Seara în liniște cinăm și povestim,
Unul altuia prin câte am trecut,
De-a fost ușor sau greu zâmbim,
Și bucuroși o-luăm de la-nceput
Zilele grele devin mult mai ușoare,
Când cel de lângă tine e perechea,
Iar dragostea nu are cum să zboare,
Când e iubire, respect și la
bârfeli...nu pleci urechea!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Other poems by the author
Ai fost lecția
Ai fost o lecție deghizată în iubire
Nu ai fost nimic din tot ce-am sperat
Deși mi-ai promis că o să mai fim
Ai fost doar ceea ce-am avut de învățat...
Ai fost lecția care m-a făcut să văd
Cât de mult mă puteam multumi cu puțin
Ai fost dovada că tăcerea duce la prăpăd
Când nu-mi doream decât o ultimă îmbratișare la un vin.
Ai fost lecția că singurătatea nu înseamnă plictiseală
Și că respectul n-ar trebui să fie negociabil
Ai fost lecția ce m-a făcut să sufăr ca niciodată
Lecția fără meditații... cum să-mi pregătesc sufletul în prealabil.
Ai fost lecția care cu durere mi-a arătat locul,
Omul de la care nicicând nu m-aș fi așteptat,
Că atunci când îți dorești cu ardoare ceva
Oricât ai răbda și spera... niciodată nu-l vei avea...
Deși te-ai vrut o lecție, eu pică nu îți port
Și nici la întrebări, azi nu mai caut răspunsuri
Nimic n-aș mai schimba chiar de-aș putea să pot
Datorită ție, gândurile, azi îmi sunt zeci de pagini în versuri...
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Indemn
Votul tău nu este o armă...ține minte
Te arată pe tine...Este o oglindă...fără prea multe cuvinte
Nu lăsa pe alţii să îți decidă zilele
Mai ales atunci când nu îţi împărtășesc visurile...valorile!
Aceste alegeri nu sunt doar despre voturi
Sunt despre direcția în care vrem să
mergem ca societate,
Ca țară, ca parte a Europei... nu pe coclauri.
Sunt alegerile noastre cu care mergem mai departe!
E timpul să fim vizibili. E timpul să spunem clar: Europa suntem NOI
Democrația și libertatea nu sunt moșteniri de la alții .
Sunt doar a noastră responsabilitate!
Și nu există moment mai important decât
acum... să ieșim la vot cu maturitate!
Ti-am fost dragă... fără să-ți fiu
Ești încă gând ce nu se vrea pierdut în vânt,
Te-alung și vii, cu pas de legământ.
Ești un ecou pierdut în așteptare,
Tăcerea mea de-acum, în fiecare apus de soare...
Am sperat, dar n-ai fost îmbrățișare, nici cuvânt rostit,
Ci doar un imens dor, de nevăzut țesut
O umbră palidă de vis ce mi-a rămas
Să nu uit în viață, să mi te port cu drag...
Azi ești doar clipa care tace și învață
Să simtă ce cuvântul nu îndrăznește,
O absență ce în mine arde viață,
Mai grea, ca orice altă prezență...
Mi-e plin de tine gestul fără rost,
Mi-e dorul semn c-odată-am fost
În nopțile ce parcă înc-așteaptă
Să bați, tăcut, în liniștea nedreaptă.
Am strâns în mine tot ce n-am știut,
Te port cu o tandrețe fără scut,
Cu sete de-a atinge cu-nțeles
Fără să te mai cer, fără vreun interes...
Poate-ai simțit și tu, și totuși ai tăcut,
Poate-ai rămas acolo, suspendat
Între ce-ar fi și ce s-a petrecut
Dar eu te simt.... mereu... neîncetat.
Căci acel ceva ce-n mine-ai încolțit
Azi nu mai strigă, nu revendică nimic
E rugă-n gând, e ploaie-n infinit,
Și e tăcerea ce apasă pe sufletu-mi
obosit..
Și de vreodată ai să-ntelegi cât te-am purtat cu drag
Să nu regreți... că nu mai sunt "să-mi dai"...
Îți scriu ultima dată...și nu să primesc vreun răspuns,
Doar ca să știi că mi-a fost drag să-ți fiu, chiar și așa... tăcut, ascuns....
Vise în spam
Vino! de-ai ști de când eu te aştept
Sunt dependentă de-o ultimă îmbrăţişare
A mea durere crește si parcă nu e drept
Că ne-am găsit și ne-am pierdut
Fără să fim pentru ultima oară.
Vino! Degrabă în brațe să mă strångi
Să mă scapi de toată durerea
Să-ti zâmbesc obscen de timid
Cunună să ne fie un vin și plăcerea
Cu buzele-mi roșii de cabernet sauvignon
Să iți cobor n ritm de blues pe piele
Să mi te fac din om, nemuritor
Tu sá mă faci, cea mai fericită femeie.
Vino! Să-mi lepăd hainele-n acustic
Să-ti fiu femeie pe ascuns
Să mă poftești c-un dor artistic
Să mă ai..si să nu-ți fiu de-ajuns!
Vino! Să ne iubim cu lumina stinsă
Într-un ultim pahar de vin
Scânteia țigării s-o ținem aprinsă
Până când zorile se vor ivi.
Vino! Te-aștept în octombrie
De-un an mi-e toamnă să fim
Să simt cum îmi curge prin vene
Picături de viață din noul tău vin..
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Ai fost lecția
Ai fost o lecție deghizată în iubire
Nu ai fost nimic din tot ce-am sperat
Deși mi-ai promis că o să mai fim
Ai fost doar ceea ce-am avut de învățat...
Ai fost lecția care m-a făcut să văd
Cât de mult mă puteam multumi cu puțin
Ai fost dovada că tăcerea duce la prăpăd
Când nu-mi doream decât o ultimă îmbratișare la un vin.
Ai fost lecția că singurătatea nu înseamnă plictiseală
Și că respectul n-ar trebui să fie negociabil
Ai fost lecția ce m-a făcut să sufăr ca niciodată
Lecția fără meditații... cum să-mi pregătesc sufletul în prealabil.
Ai fost lecția care cu durere mi-a arătat locul,
Omul de la care nicicând nu m-aș fi așteptat,
Că atunci când îți dorești cu ardoare ceva
Oricât ai răbda și spera... niciodată nu-l vei avea...
Deși te-ai vrut o lecție, eu pică nu îți port
Și nici la întrebări, azi nu mai caut răspunsuri
Nimic n-aș mai schimba chiar de-aș putea să pot
Datorită ție, gândurile, azi îmi sunt zeci de pagini în versuri...
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Indemn
Votul tău nu este o armă...ține minte
Te arată pe tine...Este o oglindă...fără prea multe cuvinte
Nu lăsa pe alţii să îți decidă zilele
Mai ales atunci când nu îţi împărtășesc visurile...valorile!
Aceste alegeri nu sunt doar despre voturi
Sunt despre direcția în care vrem să
mergem ca societate,
Ca țară, ca parte a Europei... nu pe coclauri.
Sunt alegerile noastre cu care mergem mai departe!
E timpul să fim vizibili. E timpul să spunem clar: Europa suntem NOI
Democrația și libertatea nu sunt moșteniri de la alții .
Sunt doar a noastră responsabilitate!
Și nu există moment mai important decât
acum... să ieșim la vot cu maturitate!
Ti-am fost dragă... fără să-ți fiu
Ești încă gând ce nu se vrea pierdut în vânt,
Te-alung și vii, cu pas de legământ.
Ești un ecou pierdut în așteptare,
Tăcerea mea de-acum, în fiecare apus de soare...
Am sperat, dar n-ai fost îmbrățișare, nici cuvânt rostit,
Ci doar un imens dor, de nevăzut țesut
O umbră palidă de vis ce mi-a rămas
Să nu uit în viață, să mi te port cu drag...
Azi ești doar clipa care tace și învață
Să simtă ce cuvântul nu îndrăznește,
O absență ce în mine arde viață,
Mai grea, ca orice altă prezență...
Mi-e plin de tine gestul fără rost,
Mi-e dorul semn c-odată-am fost
În nopțile ce parcă înc-așteaptă
Să bați, tăcut, în liniștea nedreaptă.
Am strâns în mine tot ce n-am știut,
Te port cu o tandrețe fără scut,
Cu sete de-a atinge cu-nțeles
Fără să te mai cer, fără vreun interes...
Poate-ai simțit și tu, și totuși ai tăcut,
Poate-ai rămas acolo, suspendat
Între ce-ar fi și ce s-a petrecut
Dar eu te simt.... mereu... neîncetat.
Căci acel ceva ce-n mine-ai încolțit
Azi nu mai strigă, nu revendică nimic
E rugă-n gând, e ploaie-n infinit,
Și e tăcerea ce apasă pe sufletu-mi
obosit..
Și de vreodată ai să-ntelegi cât te-am purtat cu drag
Să nu regreți... că nu mai sunt "să-mi dai"...
Îți scriu ultima dată...și nu să primesc vreun răspuns,
Doar ca să știi că mi-a fost drag să-ți fiu, chiar și așa... tăcut, ascuns....
Vise în spam
Vino! de-ai ști de când eu te aştept
Sunt dependentă de-o ultimă îmbrăţişare
A mea durere crește si parcă nu e drept
Că ne-am găsit și ne-am pierdut
Fără să fim pentru ultima oară.
Vino! Degrabă în brațe să mă strångi
Să mă scapi de toată durerea
Să-ti zâmbesc obscen de timid
Cunună să ne fie un vin și plăcerea
Cu buzele-mi roșii de cabernet sauvignon
Să iți cobor n ritm de blues pe piele
Să mi te fac din om, nemuritor
Tu sá mă faci, cea mai fericită femeie.
Vino! Să-mi lepăd hainele-n acustic
Să-ti fiu femeie pe ascuns
Să mă poftești c-un dor artistic
Să mă ai..si să nu-ți fiu de-ajuns!
Vino! Să ne iubim cu lumina stinsă
Într-un ultim pahar de vin
Scânteia țigării s-o ținem aprinsă
Până când zorile se vor ivi.
Vino! Te-aștept în octombrie
De-un an mi-e toamnă să fim
Să simt cum îmi curge prin vene
Picături de viață din noul tău vin..
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...