Octombrie roșu
Mi-ai rămas poveste de toamnă
in nuante de roșu intens
De-ai vrea încă o toamnă
Sfârșitului să ii dam sens..
Sa bem un roșu vin diseară
O-mbratişare caldă să îmi dai
Să nu simțim cum timpul zboară
O clipă să mai fim cum eram...
Să simți un colt de dor
într-un pahar stingher,
Să te învăluie ușor
Să nu-mi mai fii doar efemer.
Să-ţi pui halatul alb pe tine
Să te prefaci că nu contează,
Să te apropii atent de mine
Să nu vărs vinu| roșu ce pătează.
Iluzi...totul se schimbă-n gri
..Cum as fi putut să stiu,
Că tu și vinul veți fi motivul
Durerii mele de mai tarziu...
Poems in the same category
Speranță
Încă sper l-amor real,
Cum în vise n-am văzut;
Încă sper să mă-nțelegi,
Amorul nostru să-l alegi...
Am putea fugi în lume,
Să uităm de noi, de viață,
Să trăim la asfințit
Amândoi cum ne-am dorit...
Munții-n jur să se-nalțe
Să ne-ascundă-n nopți fierbinți,
Stele-n ochi să-ți văd sclipind,
Să te simți curat iubit...
Valuri reci să ne trezească,
În zori de dimineață,
De prin vise hoinăreli
Ce ascund plăcere-n viață...
Sori pe cer să văd că stingem
Cu al nostru-amor etern
Ce-i real, nu doar speranță,
Și pe care încă-l cer...
Dar te-ai dus - un timp,
Fie el oricât de scurt
Mă rănește adânc-n trup...
Ai lăsat loc de speranță,
Ce mă chinuie ușor,
M-ai umplut de vise oarbe
Ce mă rup de realitate,
Suspendat în timp -
Așteptând să te întorci...
Te voi căuta prin vise,
Vieți la rând, neîncetat,
Prin inferne, paradise,
Căci iubesc cu-adevărat!
Playon Alexandru Gabriel
Tu vant ce prin par imi treci,
Esti cald si afara-s vremuri reci.
Imi este bine si nu doresc sa pleci,
As vrea ca viata cu mine s-o petreci...
Dar cand vantul caldul cu rece se imbina,
Te nasti tu iubita mea furtuna.
Cu ochii verzi inflacarati,
De razboi ei par a fi insetati!
Draga mea regina Hera...
Din priviri cutremuri Terra,
Ai putea muta planeta Venus.
Dar , nu uita ca sotul tau e Zeus!
Inima incercata
Atunci cand tu esti langa mine,
Sunt intr-un vis, simt ca plutesc,
Inima mea iti apartine,
De fericire, ametesc..
Si cand tu nu mai esti aproape,
Totul devine un cosmar,
Si lacrimi curg, curg neincetate,
Cobor din vis, intr-un calvar
As vrea sa dorm,sa dorm profund,
Sa incetez sa ma gandesc,
Sa iti visez chipul tau bland,
Ca fara tine, innebunesc.
Invitație
Cu ochi pictați de paradis
Și cu-n zâmbet cald de rai,
Te invit cu drag in a mea lume,
Să-mi bați cărare de aur spre inima ta,
Iar în umbra nopții, sub cerul senin,
Vreau să te iubesc, cu patimă și dor divin.
Ca flăcările sălbatice, în dansul lor haotic,
Să fii focul meu, arzând într-un extaz hipnotic.
Iubire suprema
Mai presus de stele ajunge o iubire-iubirea de părinte..
Mai sfântă decât cele sfinte,
Mai frumoasă decât un înger,
Mai pura decât fulgul de nea,
În inima noastră are rădăcini uriașe,eterne,
Iar când noaptea se-asterne și pleoapele cad,
Ultimul gând șoptește:,,Puiuț drag,
As vrea sa fiu îngerul care
Din zori pana-n noapte,
Te-acopera cu aripa lui protectoare...
Dar sunt doar un om...
Și lacrima cade,și inima doare...
O viață împlinită!
Mi-ai apărut pe început de toamnă
Pe când cocorii zburau către apus,
Era un timp frumos, era pe înserat
Când bună seara spre grup ai spus.
Eram mai mulți strânși la o masă
Cu-apucături rebele de școlari,
Ne povesteam izbânda noastră
De-a fi admiși studenți veterinari.
N-a trebuit mult timp să treacă
Să simt cum inima mi s-a aprins,
Și că privirea a lunecat spre tine
Iar glasul deîndată mi s-a stins.
Țin minte cum am intrat în vorbă
Fără a ști că vreau să-ți zic ceva,
Și mâna ți-am întins pentru salut
Ai acceptat zâmbind la altcineva.
Puțin cam rușinat m-am retras
Dar ochii au rămas țințiți pe ea,
Să văd cum se comportă-n grup
Și dacă mai zâmbește și altcuiva.
Surprins am fost că a venit la mine
Și-am turuit și spus vrute nevrute,
Ne-am cunoscut și zis cine suntem
Simțind că am avut clipe plăcute.
De-aici n-a fost decât un pas
Să închegăm perechea potrivită,
Îndragostiți, iubiți pe-acest pământ
Și fericiți că viața ne este...împlinită!
Speranță
Încă sper l-amor real,
Cum în vise n-am văzut;
Încă sper să mă-nțelegi,
Amorul nostru să-l alegi...
Am putea fugi în lume,
Să uităm de noi, de viață,
Să trăim la asfințit
Amândoi cum ne-am dorit...
Munții-n jur să se-nalțe
Să ne-ascundă-n nopți fierbinți,
Stele-n ochi să-ți văd sclipind,
Să te simți curat iubit...
Valuri reci să ne trezească,
În zori de dimineață,
De prin vise hoinăreli
Ce ascund plăcere-n viață...
Sori pe cer să văd că stingem
Cu al nostru-amor etern
Ce-i real, nu doar speranță,
Și pe care încă-l cer...
Dar te-ai dus - un timp,
Fie el oricât de scurt
Mă rănește adânc-n trup...
Ai lăsat loc de speranță,
Ce mă chinuie ușor,
M-ai umplut de vise oarbe
Ce mă rup de realitate,
Suspendat în timp -
Așteptând să te întorci...
Te voi căuta prin vise,
Vieți la rând, neîncetat,
Prin inferne, paradise,
Căci iubesc cu-adevărat!
Playon Alexandru Gabriel
Tu vant ce prin par imi treci,
Esti cald si afara-s vremuri reci.
Imi este bine si nu doresc sa pleci,
As vrea ca viata cu mine s-o petreci...
Dar cand vantul caldul cu rece se imbina,
Te nasti tu iubita mea furtuna.
Cu ochii verzi inflacarati,
De razboi ei par a fi insetati!
Draga mea regina Hera...
Din priviri cutremuri Terra,
Ai putea muta planeta Venus.
Dar , nu uita ca sotul tau e Zeus!
Inima incercata
Atunci cand tu esti langa mine,
Sunt intr-un vis, simt ca plutesc,
Inima mea iti apartine,
De fericire, ametesc..
Si cand tu nu mai esti aproape,
Totul devine un cosmar,
Si lacrimi curg, curg neincetate,
Cobor din vis, intr-un calvar
As vrea sa dorm,sa dorm profund,
Sa incetez sa ma gandesc,
Sa iti visez chipul tau bland,
Ca fara tine, innebunesc.
Invitație
Cu ochi pictați de paradis
Și cu-n zâmbet cald de rai,
Te invit cu drag in a mea lume,
Să-mi bați cărare de aur spre inima ta,
Iar în umbra nopții, sub cerul senin,
Vreau să te iubesc, cu patimă și dor divin.
Ca flăcările sălbatice, în dansul lor haotic,
Să fii focul meu, arzând într-un extaz hipnotic.
Iubire suprema
Mai presus de stele ajunge o iubire-iubirea de părinte..
Mai sfântă decât cele sfinte,
Mai frumoasă decât un înger,
Mai pura decât fulgul de nea,
În inima noastră are rădăcini uriașe,eterne,
Iar când noaptea se-asterne și pleoapele cad,
Ultimul gând șoptește:,,Puiuț drag,
As vrea sa fiu îngerul care
Din zori pana-n noapte,
Te-acopera cu aripa lui protectoare...
Dar sunt doar un om...
Și lacrima cade,și inima doare...
O viață împlinită!
Mi-ai apărut pe început de toamnă
Pe când cocorii zburau către apus,
Era un timp frumos, era pe înserat
Când bună seara spre grup ai spus.
Eram mai mulți strânși la o masă
Cu-apucături rebele de școlari,
Ne povesteam izbânda noastră
De-a fi admiși studenți veterinari.
N-a trebuit mult timp să treacă
Să simt cum inima mi s-a aprins,
Și că privirea a lunecat spre tine
Iar glasul deîndată mi s-a stins.
Țin minte cum am intrat în vorbă
Fără a ști că vreau să-ți zic ceva,
Și mâna ți-am întins pentru salut
Ai acceptat zâmbind la altcineva.
Puțin cam rușinat m-am retras
Dar ochii au rămas țințiți pe ea,
Să văd cum se comportă-n grup
Și dacă mai zâmbește și altcuiva.
Surprins am fost că a venit la mine
Și-am turuit și spus vrute nevrute,
Ne-am cunoscut și zis cine suntem
Simțind că am avut clipe plăcute.
De-aici n-a fost decât un pas
Să închegăm perechea potrivită,
Îndragostiți, iubiți pe-acest pământ
Și fericiți că viața ne este...împlinită!
Other poems by the author
Val de dor
Dorul de tine mi vine în valuri
In dimineața asta par sa ma înece
Imi beau cafeaua fierbinte fără zahăr
Afara-i soare. Dar e atât de rece!
Și-mi închid ochii-n fața lui
Și mi te văd pe tine
Si-i șoptesc ce mult mi-aş dori
Să te trezești în gând cu mine.
Să-mi dai un semn oricât de mic
Dorul de tine sa-mi aline.
Ca-I simt in mine cronic
Cum tot îți aparține.
E-o zi în care dorul ma doboară
Simt ca nu mai pot îndura absența ta
Mi-ar fi de-ajuns sắ-ti aud vocea
Să-mi alunge din ochi suferința.
Și azi trăiesc sa-mi fie dor de tine
Nu simti, nu știi, nu vezi
Cum amintirile adie-n mine
Când doar aș vrea...sa te îmbrățisez.
Încerc... un rămas bun, mai bun
Încerc să nu urăsc... să nu regret nimic
Din tot ce plecarea ta, mi-a lăsat de trăit
N-aș vrea să-mi pară versul de realitate pierdut
Dar azi, totul e parte din ce-am devenit!
Din durere, lacrimi, vise și zâmbet...din pasul greșit
Am început să-mi scriu povestea și cumva, am înflorit
Deși drumul mi-e greu ca în orice început
Mi-amintesc cum mă încurajai, neștiind că voi scrie acut...
Încerc să nu mai astept...chiar de mi-e dor,
De ochii tăi ghiduși...de vinul ce-l ador....
N-aș vrea să-mi pară versul prea măreț
Dar mi-ați fost iubirea ce n-am să mai trăiesc!
Sper doar, într-o zi, să-ți inapoiez indiferența prin curier
Decorată frumos... cu un zâmbet stingher
Închisă cu grijă, în liniște... fără vreo adresă
Numai să n-o mai simt printre rânduri cum se vrea scrisă...
Poate ai s-o găsești cândva într-un colț prăfuit...
Să pui și tu lângă ea, promisiunile ce le-ai rătăcit
De vei deschide coletul... să găsești ce mi-a rămas de dat
O cutie goală, un gol ambalat și-un vis... dezlegat...
Păstrează-l... înrămează-l cu a ta tăcere
Eu știu deja cum este timpul să stea în loc...
Cum e să nutresc speranțe din durere
Să fac literatură dintr-un final, ce n-a avut noroc...
Reîntâlnire...cândva
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva ...
Și ochii îmi vor fi reci... cum a fost inima ta...
C-am fost odată ca niciodată
Un suflet plin de viață, fără cicatrici
Mă bucuram de noi, de viață
Dar am rămas imprejmuită de frici.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Mergând la braț cu amintirea ta
Cu amintirea a ce-am fost cândva
Însemnată pe hârtie, într-o prefață
Cu rămășițe ale vechiului meu suflet
Care încă mă bântuie în viață .
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Când uitată va fi despărțirea grea
Și luna-și va întoarce fața către mine
Și stele nu vor mai cădea
Și inima-mi o să se dezghețe
De doliul ce l-a purtat in urma ta.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Când sufletu-mi va depăși durerea grea
Azi... nu-mi mai gasesc locul nicăieri
Și sinceră să fiu, de la un timp nu mai încerc
Sunt ca o frunză încă verde căzută din copac
Să mă ridic aș vrea...dar unde să mai plec?
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Și soarele din nou va lumina pe fața mea
Cum bine știi speranța mi-a murit ultima
Târziu de tot de ea m-am despărțit
Și m-am lăsat învăluită de ceața uitării
Să nu mai văd nici eu in lipsa ta... ce am devenit.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Mai exact într-o altă viață...
În asta te văd cum dispari, cum te disipezi
Și nu pot face nimic... doar să mă conformez
Cum pleci de tot fără nici un cuvânt
Te evapori ca și cum n-am fi fost nicicând.
Toast funebru
Șarmant, cu ochii blânzi, căprui
Părul negru... puțin ondulat
C-un vin m-a invitat in viața lui
Bărbat frumos...foarte galant!
Era un Martie rece, vântos
Cu cerul mai mult noros,
O lună ce rămâne să-mi amintească
De-a sa creație dumnezeiasca...
El m-a dorit, m-a vrut și m-a avut,
O vară l-am tot așteptat cu dor
Ii eram dragă...cum as fi știut,
Că-n toamnă, ne-om pierde ușor...
Și ne-am pierdut in miez de toamnă,
Când copacii isi dezgolesc a lor ram
Când vinul ii fierbea în butoaie
Si soarele-ncălzea din ce în ce mai rar...
L-am petrecut cu ai mei căprui
C-un suflet plin de-amărăciune
Pe cel ce mi-a dăruit din pasiunea lui
Cu riscul de-ai duce dorul pe vecie...
Ochi-mi frumoși azi mi-s orbiți
Uscați și tulburi de-un dor divin
Reci...și-s mai mereu împietriți
Când privesc că-i gol, paharul de vin.
Nu pot să uit, de-aș vrea n-aș putea,
Lipsa lui insistă la vin mortuar
Cu promisiuni uitate îmbăt durerea
Țin toast funebru cu poezie-n pahar.
Nu te iert
Un singur lucru n-am să-ți iert
Ca m-ai silit sa te scot din viata mea
Și-atât de imatur te-ai purtat
Când sufletul din mine doar a tine răsuna.
M-ai silit să te scot din viața mea
Când te doream cel mai mult
Și nu te-ai oprit din a-mi face rău
Când doar o ultimă îmbratișare ți-am cerut.
Ai uitat ca sunt femeie și mă doare
Si cu tăcerea cruntă m-ai judecat mereu
M-am umilit cerându-mi mai mereu iertare
Deși vina nu am purtat-o numai eu.
N-ar trebui să mă mai gândesc stiu bine
Dar mi-ai rămas cicatrice ce o ating și doare
Nu înțeleg de ce încă ceva mă ține
Probabil, dezamăgirea... e prea mare!
C-am adorat momentele cu noi
Si azi doar ma obișnuiesc cu cele in lipsa noastră
Oricâte speranțe am lăsat sa înflorească,
S-au izbit de-al tău suflet de gheață.
M-ai silit să te privesc plecând
Ca și cum nu am fost nicicând
Când dorul ardea în mine ca jarul
Și nu-mi doream decât la un vin...finalul.
Fragmente
Noapte de iarnă cu vânt pe la uși
Siluete vagi pe străzi înghețate
Și gândurile își fac mereu culcuș
În povestea cu "a fost odată "...
O lună aurie fără prea multe stele
Fără zăpadă în care să te-arunci
Doar ochii tăi în minte mai sclipesc
Și clinchetul paharelor ... de atunci.
Un ger năprasnic afară,
Cerul doar de lună îmbrăcat
Mă plimb pe-alei într-o doară
Cu sufletul în amintiri scăldat...
Revino să mă întorci în zilele de-atunci
Pentru o clipă iarna să îmi fie caldă
Dorul c-o-mbrățișare si un vin să îl alini
Doar luna să ne vadă, întunecimea să ne fie colorată.
Te chem... deși nimic nu ai aduce din trecut
Nu cred să știi ce-nseamnă drumul înapoi
Din iarnă spre toamna cu noi doi
Când timpul părea că ne iubește pe-amândoi
Val de dor
Dorul de tine mi vine în valuri
In dimineața asta par sa ma înece
Imi beau cafeaua fierbinte fără zahăr
Afara-i soare. Dar e atât de rece!
Și-mi închid ochii-n fața lui
Și mi te văd pe tine
Si-i șoptesc ce mult mi-aş dori
Să te trezești în gând cu mine.
Să-mi dai un semn oricât de mic
Dorul de tine sa-mi aline.
Ca-I simt in mine cronic
Cum tot îți aparține.
E-o zi în care dorul ma doboară
Simt ca nu mai pot îndura absența ta
Mi-ar fi de-ajuns sắ-ti aud vocea
Să-mi alunge din ochi suferința.
Și azi trăiesc sa-mi fie dor de tine
Nu simti, nu știi, nu vezi
Cum amintirile adie-n mine
Când doar aș vrea...sa te îmbrățisez.
Încerc... un rămas bun, mai bun
Încerc să nu urăsc... să nu regret nimic
Din tot ce plecarea ta, mi-a lăsat de trăit
N-aș vrea să-mi pară versul de realitate pierdut
Dar azi, totul e parte din ce-am devenit!
Din durere, lacrimi, vise și zâmbet...din pasul greșit
Am început să-mi scriu povestea și cumva, am înflorit
Deși drumul mi-e greu ca în orice început
Mi-amintesc cum mă încurajai, neștiind că voi scrie acut...
Încerc să nu mai astept...chiar de mi-e dor,
De ochii tăi ghiduși...de vinul ce-l ador....
N-aș vrea să-mi pară versul prea măreț
Dar mi-ați fost iubirea ce n-am să mai trăiesc!
Sper doar, într-o zi, să-ți inapoiez indiferența prin curier
Decorată frumos... cu un zâmbet stingher
Închisă cu grijă, în liniște... fără vreo adresă
Numai să n-o mai simt printre rânduri cum se vrea scrisă...
Poate ai s-o găsești cândva într-un colț prăfuit...
Să pui și tu lângă ea, promisiunile ce le-ai rătăcit
De vei deschide coletul... să găsești ce mi-a rămas de dat
O cutie goală, un gol ambalat și-un vis... dezlegat...
Păstrează-l... înrămează-l cu a ta tăcere
Eu știu deja cum este timpul să stea în loc...
Cum e să nutresc speranțe din durere
Să fac literatură dintr-un final, ce n-a avut noroc...
Reîntâlnire...cândva
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva ...
Și ochii îmi vor fi reci... cum a fost inima ta...
C-am fost odată ca niciodată
Un suflet plin de viață, fără cicatrici
Mă bucuram de noi, de viață
Dar am rămas imprejmuită de frici.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Mergând la braț cu amintirea ta
Cu amintirea a ce-am fost cândva
Însemnată pe hârtie, într-o prefață
Cu rămășițe ale vechiului meu suflet
Care încă mă bântuie în viață .
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Când uitată va fi despărțirea grea
Și luna-și va întoarce fața către mine
Și stele nu vor mai cădea
Și inima-mi o să se dezghețe
De doliul ce l-a purtat in urma ta.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Când sufletu-mi va depăși durerea grea
Azi... nu-mi mai gasesc locul nicăieri
Și sinceră să fiu, de la un timp nu mai încerc
Sunt ca o frunză încă verde căzută din copac
Să mă ridic aș vrea...dar unde să mai plec?
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Și soarele din nou va lumina pe fața mea
Cum bine știi speranța mi-a murit ultima
Târziu de tot de ea m-am despărțit
Și m-am lăsat învăluită de ceața uitării
Să nu mai văd nici eu in lipsa ta... ce am devenit.
Ne vom reîntâlni peste ani, cândva
Mai exact într-o altă viață...
În asta te văd cum dispari, cum te disipezi
Și nu pot face nimic... doar să mă conformez
Cum pleci de tot fără nici un cuvânt
Te evapori ca și cum n-am fi fost nicicând.
Toast funebru
Șarmant, cu ochii blânzi, căprui
Părul negru... puțin ondulat
C-un vin m-a invitat in viața lui
Bărbat frumos...foarte galant!
Era un Martie rece, vântos
Cu cerul mai mult noros,
O lună ce rămâne să-mi amintească
De-a sa creație dumnezeiasca...
El m-a dorit, m-a vrut și m-a avut,
O vară l-am tot așteptat cu dor
Ii eram dragă...cum as fi știut,
Că-n toamnă, ne-om pierde ușor...
Și ne-am pierdut in miez de toamnă,
Când copacii isi dezgolesc a lor ram
Când vinul ii fierbea în butoaie
Si soarele-ncălzea din ce în ce mai rar...
L-am petrecut cu ai mei căprui
C-un suflet plin de-amărăciune
Pe cel ce mi-a dăruit din pasiunea lui
Cu riscul de-ai duce dorul pe vecie...
Ochi-mi frumoși azi mi-s orbiți
Uscați și tulburi de-un dor divin
Reci...și-s mai mereu împietriți
Când privesc că-i gol, paharul de vin.
Nu pot să uit, de-aș vrea n-aș putea,
Lipsa lui insistă la vin mortuar
Cu promisiuni uitate îmbăt durerea
Țin toast funebru cu poezie-n pahar.
Nu te iert
Un singur lucru n-am să-ți iert
Ca m-ai silit sa te scot din viata mea
Și-atât de imatur te-ai purtat
Când sufletul din mine doar a tine răsuna.
M-ai silit să te scot din viața mea
Când te doream cel mai mult
Și nu te-ai oprit din a-mi face rău
Când doar o ultimă îmbratișare ți-am cerut.
Ai uitat ca sunt femeie și mă doare
Si cu tăcerea cruntă m-ai judecat mereu
M-am umilit cerându-mi mai mereu iertare
Deși vina nu am purtat-o numai eu.
N-ar trebui să mă mai gândesc stiu bine
Dar mi-ai rămas cicatrice ce o ating și doare
Nu înțeleg de ce încă ceva mă ține
Probabil, dezamăgirea... e prea mare!
C-am adorat momentele cu noi
Si azi doar ma obișnuiesc cu cele in lipsa noastră
Oricâte speranțe am lăsat sa înflorească,
S-au izbit de-al tău suflet de gheață.
M-ai silit să te privesc plecând
Ca și cum nu am fost nicicând
Când dorul ardea în mine ca jarul
Și nu-mi doream decât la un vin...finalul.
Fragmente
Noapte de iarnă cu vânt pe la uși
Siluete vagi pe străzi înghețate
Și gândurile își fac mereu culcuș
În povestea cu "a fost odată "...
O lună aurie fără prea multe stele
Fără zăpadă în care să te-arunci
Doar ochii tăi în minte mai sclipesc
Și clinchetul paharelor ... de atunci.
Un ger năprasnic afară,
Cerul doar de lună îmbrăcat
Mă plimb pe-alei într-o doară
Cu sufletul în amintiri scăldat...
Revino să mă întorci în zilele de-atunci
Pentru o clipă iarna să îmi fie caldă
Dorul c-o-mbrățișare si un vin să îl alini
Doar luna să ne vadă, întunecimea să ne fie colorată.
Te chem... deși nimic nu ai aduce din trecut
Nu cred să știi ce-nseamnă drumul înapoi
Din iarnă spre toamna cu noi doi
Când timpul părea că ne iubește pe-amândoi