Nu spune nu...!
Te rog nu spune nu..și dă-mi o șansă
Să pot să spun de ce, să cer iertare,
Aș vrea s-accepți să vii la o plimbare
Și să găsim un compromis de împăcare.
Ți-am scris mesaj și văd că l-ai citit
Și știu motivul de-a nu-mi răspunde,
Multe s-au adunat și tare te-au durut
Vrei adevărul zis, de cel ce îl ascunde.
Să știi că nu-i ce lumea rea vorbește
Și mult dorește să ne vadă despărțiți,
Așa că nu-ți mai apleca la ei urechea
Întoarce-te să fim perechea de fericiți.
Doar mă ascultă și-apoi poți să pleci
Dacă decizi că am păcat de neiertat,
Însă acceptă că amândoi purtăm vina
Iar ceva sincer mărturisit poate fi iertat.
Eu cred că poți ierta și merge înainte
Pentru că simt iubirea ce ne cuprinde,
Vino la întâlnire, să pot rosti cuvinte
Și dragostea pierdută, să o pot..reaprinde!
Poems in the same category
Fară tine
Iubito, fară tine plutesc ca un fulg de găină,
Găină să fiu eu fără tine,ori mai rău...
Pesemne o să râzi iar de mine,
Sclavul iubirilor tale secrete să fiu eu!
Iubito,ce-i iubirea cu orgolii
Nu cumva e prostia absolută
Precum rusul Lenin,mumia ce-și tot doarme somnul din Iadul veșnic,
Aici la vedere,printre nebunii ce i se-nchină în beznă totală a minții,
Drac venerat într-un blestemat sarcofag?
Iubito, fară tine plutesc ca un fulg de găină,
Găină să fiu eu fără tine,ori mai rău...
Pesemne o să râzi iar de mine,
Sclavul iubirilor tale secrete să fiu eu!
(19 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Scrisoarea inimii
Inima a demisionat, dar parca a mai pulsat,
Umpic din sânge s-a revărsat,
Oare simte ce eu simt?
Sau doar m-a mințit?
Fluturii se resimt in stomac,
Mi-a pus din nou capac,
Mai pot crede in acest sentiment?
Sau mai bine plec?
Încă așteaptă un răspuns,
Haide, spunei ca în inima ti-a pătruns,
Ia-ți inima în dinți
Si spunei tot ce ai de zis.
Marte
Sunt pe Marte
Cu mintea-n altă parte
Nimeni nu mă poate întoarce
Orice-ar face
Uneori vreau să fug de realitate
Dacă n-ar fi cineva să mă caute
Dar n-am unde m-ascunde
Poate într-o cameră câteva secunde.
Mi se întâmplă la ore străine
Să nu fiu atentă
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Sunt pe altă planetă?
Boabe de rouă
Roua pe iarbă zilele-și curmă,
Oile urcă răsfirate de turmă,
Pământul își plânge iarba păscută,
Și toată pădurea astăzi e mută.
Mă scutur de friguri pe sânu-ți torid,
Groaza-mi sporește sub mângâieri,
Tot câmpul devine într-o clipă arid,
Și-mi rumeg în taină trăirea de ieri.
Vântul îmi poartă oftatul prin crâng,
Frunzele tremură, moarte în cale,
Raze fierbinți în mine se frâng,
Îngrijorată, umbra, mi te ține de șale.
Pe buzele-ți roșii mi-e ochiul flămând,
Din zâmbetul tău seva îmi trag,
Din iarbă cu patos roua o strâng,
Și bob cu bob îți împletesc un șirag.
Noaptea sfârșește și zori se ivesc,
Iarba surâde la ziua cea nouă,
Stai tristă, și plângi, și privesc,
Cum lacrima ta devine boabe de rouă.
Dragoste în rate
Să mă iubești în rate preafrumoaso,
Decât deloc e bine și așa..
De nu ai astazi iubirea toată sau întreagă,
Ori n-o găsești la tine în ogradă
Ori e plecată undeva...
Poți face rata mică cât furnica
Și tot este un bun câștig
Ce-mi pasă mie ce zice lumea
Tu visul meu fiind,
Iar eu pe tine te iubesc..!
Iubește-mă în rate zilnic,
Și-ți voi întoarce datoria cu dobândă, te asigur,
Iubește-mă chiar și mințindu-mă de vrei,
Doar înțelepții știu că dragostea-i minciună,
Chiar dacă noi doi nu știm și nici nu vrem așa ceva.
(17 dec 2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Pentru tine ...
Sa stiu ce este clipa , sa ii cunosc secretul
Sa stiu ce i suferinta , ca sa-i arat esecul
Sa fiu mereu alaturi , ca sa-ti admir eu parul
Sa fiu un tei in noapte , sa caut adevarul.
Sa las al tau sarut , sa imi zdrobeasca cerul
Sa stiu ca altul nu-i , al nostru-i adevarul
Si ca in orice clipa - sa simt a ta suflare
Iar timpul-trecatorul , sa nu-mi mai fie-n cale.
Ca sa-i arat durerii cum este fericirea,
In parul tau de luna am sa-mpletesc iubirea
Sa dau acel minut si locul printre zei,
As fi si un nimic , c-apoi sa fiu un tei.
Sa stiu , ca a ta prezenta , in fiecare zi
Sa ma trezesc in zori , ca sa te pot privi,
Stiind c-acest moment , curind se va sfirsi,
Ce mult as vrea , ca sa il pot opri.
Ador cum trece timpul , si il urasc la fel,
As vrea sa-i stiu secretul , ca rob sa-mi fie el..
Fară tine
Iubito, fară tine plutesc ca un fulg de găină,
Găină să fiu eu fără tine,ori mai rău...
Pesemne o să râzi iar de mine,
Sclavul iubirilor tale secrete să fiu eu!
Iubito,ce-i iubirea cu orgolii
Nu cumva e prostia absolută
Precum rusul Lenin,mumia ce-și tot doarme somnul din Iadul veșnic,
Aici la vedere,printre nebunii ce i se-nchină în beznă totală a minții,
Drac venerat într-un blestemat sarcofag?
Iubito, fară tine plutesc ca un fulg de găină,
Găină să fiu eu fără tine,ori mai rău...
Pesemne o să râzi iar de mine,
Sclavul iubirilor tale secrete să fiu eu!
(19 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Scrisoarea inimii
Inima a demisionat, dar parca a mai pulsat,
Umpic din sânge s-a revărsat,
Oare simte ce eu simt?
Sau doar m-a mințit?
Fluturii se resimt in stomac,
Mi-a pus din nou capac,
Mai pot crede in acest sentiment?
Sau mai bine plec?
Încă așteaptă un răspuns,
Haide, spunei ca în inima ti-a pătruns,
Ia-ți inima în dinți
Si spunei tot ce ai de zis.
Marte
Sunt pe Marte
Cu mintea-n altă parte
Nimeni nu mă poate întoarce
Orice-ar face
Uneori vreau să fug de realitate
Dacă n-ar fi cineva să mă caute
Dar n-am unde m-ascunde
Poate într-o cameră câteva secunde.
Mi se întâmplă la ore străine
Să nu fiu atentă
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Sunt pe altă planetă?
Boabe de rouă
Roua pe iarbă zilele-și curmă,
Oile urcă răsfirate de turmă,
Pământul își plânge iarba păscută,
Și toată pădurea astăzi e mută.
Mă scutur de friguri pe sânu-ți torid,
Groaza-mi sporește sub mângâieri,
Tot câmpul devine într-o clipă arid,
Și-mi rumeg în taină trăirea de ieri.
Vântul îmi poartă oftatul prin crâng,
Frunzele tremură, moarte în cale,
Raze fierbinți în mine se frâng,
Îngrijorată, umbra, mi te ține de șale.
Pe buzele-ți roșii mi-e ochiul flămând,
Din zâmbetul tău seva îmi trag,
Din iarbă cu patos roua o strâng,
Și bob cu bob îți împletesc un șirag.
Noaptea sfârșește și zori se ivesc,
Iarba surâde la ziua cea nouă,
Stai tristă, și plângi, și privesc,
Cum lacrima ta devine boabe de rouă.
Dragoste în rate
Să mă iubești în rate preafrumoaso,
Decât deloc e bine și așa..
De nu ai astazi iubirea toată sau întreagă,
Ori n-o găsești la tine în ogradă
Ori e plecată undeva...
Poți face rata mică cât furnica
Și tot este un bun câștig
Ce-mi pasă mie ce zice lumea
Tu visul meu fiind,
Iar eu pe tine te iubesc..!
Iubește-mă în rate zilnic,
Și-ți voi întoarce datoria cu dobândă, te asigur,
Iubește-mă chiar și mințindu-mă de vrei,
Doar înțelepții știu că dragostea-i minciună,
Chiar dacă noi doi nu știm și nici nu vrem așa ceva.
(17 dec 2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Pentru tine ...
Sa stiu ce este clipa , sa ii cunosc secretul
Sa stiu ce i suferinta , ca sa-i arat esecul
Sa fiu mereu alaturi , ca sa-ti admir eu parul
Sa fiu un tei in noapte , sa caut adevarul.
Sa las al tau sarut , sa imi zdrobeasca cerul
Sa stiu ca altul nu-i , al nostru-i adevarul
Si ca in orice clipa - sa simt a ta suflare
Iar timpul-trecatorul , sa nu-mi mai fie-n cale.
Ca sa-i arat durerii cum este fericirea,
In parul tau de luna am sa-mpletesc iubirea
Sa dau acel minut si locul printre zei,
As fi si un nimic , c-apoi sa fiu un tei.
Sa stiu , ca a ta prezenta , in fiecare zi
Sa ma trezesc in zori , ca sa te pot privi,
Stiind c-acest moment , curind se va sfirsi,
Ce mult as vrea , ca sa il pot opri.
Ador cum trece timpul , si il urasc la fel,
As vrea sa-i stiu secretul , ca rob sa-mi fie el..
Other poems by the author
Toamna la plimbare!
Aseară am ieșit la o plimbare
Pe străzi și prin parcul central,
Și am avut noroc să ascultăm
Folclor cântat de un rapsod local.
Pământul s-a acoperit cu frunza
Copacilor ce jeluiesc că-s dezgoliți,
Și cu amar se-ntreabă unul pe altul
Cum vor rezista când sunt viscoliți.
Din depărtare se-aude freamătul
Pădurii de pe munte, încă cu brazi,
Care cu frică zic omului cu drujba
Fii bun cu noi, de tot să nu ne razi.
Călcăm atenți pe străzile stricate
Ale orașului în plină transformare,
Care este ruină, iar edilii ne promit
Că Piatra va fi perlă, s-avem răbdare.
Simțim răceala frigului de toamnă
Când orologiul Turnului bate de nouă,
Privim la luna mică ce ne-ndeamnă
Să-ntindem pasul că pe la zece plouă.
E anotimp de toamnă cu flori ofilite
Demult cocorii s-au dus spre asfințit,
Pe străzi îmbrățișați suntem doar noi
Ne bucurăm că ce-am visat s-a împlinit
Cu lumea n-avem nimic de împărțit!
Două cinteze!
Pe-un ram de frunză dezgolit
Erau la un taifas două cinteze,
Ce se plângeau cât li-i de greu
Că nu mai au unde să hiberneze.
Se-aude că va cădea zăpadă
Care se va așterne peste tot,
Și nu vom mai găsi mâncare
Nici măcar o iarbă de troscot.
Am auzit și eu dragă surată
Că gerul va fi unul năprasnic,
Și-atunci ce oare vom mânca
Că omul a uitat să fie darnic.
Acum găsim ușor ce ciuguli
Că toamna este așa bogată,
În cuib nu vom avea provizii
Că și creanga ne va fi tăiată.
De unde știi tu acest lucru
Că nici copacul n-are să fie?
Îți spun c-am auzit o vorbă
La cei ce lucră-n primărie.
Ziceau că-i multă murdărie
De la suratele noastre ciori,
Și doar când toți copaci-i taie
Acestea vor pleca în alte zări.
Atunci, hai să ne îmbrățișăm
Și-n grabă să ne luăm zborul,
Până nu va fi mult prea târziu
Când frigul va fi adus cu norul.
Așa tăifăsuiau săracele cinteze
Și grija mare pe cioc li se citea,
Că n-au nici cuib, nici ce mânca
Și doar voia Cerului...le rămânea!
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Prințesa visului!
Colind pe-o rază de iubire
Ce duce sigur la inima ta,
Te rog oferă-mi șansa vieții
Să pot iubi, nu doar visa
Mereu tu îmi apari în vis
Dar fugi când mă trezesc,
Și deodată trist mă simt
Că nu convig să te opresc
Te văd pe stradă singurică
De cum se face dimineața,
Curaj nu am să îți vorbesc
Și doar salut și-mi întorc fața
Tu ești prințesa mea din vis
Și nu doar o nălucă imaginară,
De care cred că mă îndrăgostesc
Și iată te visez, seară de seară
Nu știu cum să intr-un vorbă
Să-i zic ce simt eu pentru ea,
Iar de-mi va accepta dorința
Voi spune c-am atins o stea
......................
Așa a început idila noastră
Și este una fericită, nemuritoare,
Demult prințesa visului îmi este
Soție și iubita mea...sub soare!
Lângă ea!
Stau lângă ea de ceva vreme,
Și îmi aduce liniște și pace,
Ne înțelegem și prin semne,
De asta o iubesc, pe Marce
Prin versuri, ne cântăm iubirea,
Și dragostea ce este între noi,
Nu știm să definim ce-i fericirea,
Dar cred că e în casă la noi doi
N-am fost feriți de supărări,
Și vorbe spuse la mânie,
Dar le-am luat ca încercări,
Și n-am purtat vreo dușmănie
Acum când stăm și numărăm,
Anii ce ne-au furat tinerețea,
Am vrea pe voi să vă-ntrebăm?
Poți tânăr să rămâi, cànd vine..bătrânețea!?
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Ceasul îl bătea pe șapte!
Tot timpul îmi aduc aminte
Cum iubirea vieții mi-am aflat,
Și cât de mult timp a trecut
De când am devenit bărbat
Eram pe-atunci doi bobocei
Veniți la studii, la facultate,
Te-am întâlnit pe lângă tei
Când ceasul îl bătea pe șapte
Era o seară puțin răcoroasă
Ce anunța că iarna ușor vine,
Și minte țin ce fericit am fost
Să stau pe bancă, doar cu tine
Aici eu te-am atins pe mână
Și m-ai lăsat să-ți admir ochii,
De ei m-am simțit îndrăgostit
Și-am îndrăznit să mă apropii
Nu te-ai retras și m-ai lăsat
În brațe strâns eu să te țin,
Și mai departe chiar am mers
Și un sărut furat eu să obțin
Povestea noastră de iubire
De-aici de pe alee a început,
Și o trăim și azi ca-n prima zi
Chiar dacă tinerețea a trecut
.......................
Timpul s-a scurs, noi am rămas
Să ne iubim să fim îndrăgostiți,
Și nimeni și nimic nu ne-a clintit
Să ne urmăm destinul, să fim fericiți!
Toamna la plimbare!
Aseară am ieșit la o plimbare
Pe străzi și prin parcul central,
Și am avut noroc să ascultăm
Folclor cântat de un rapsod local.
Pământul s-a acoperit cu frunza
Copacilor ce jeluiesc că-s dezgoliți,
Și cu amar se-ntreabă unul pe altul
Cum vor rezista când sunt viscoliți.
Din depărtare se-aude freamătul
Pădurii de pe munte, încă cu brazi,
Care cu frică zic omului cu drujba
Fii bun cu noi, de tot să nu ne razi.
Călcăm atenți pe străzile stricate
Ale orașului în plină transformare,
Care este ruină, iar edilii ne promit
Că Piatra va fi perlă, s-avem răbdare.
Simțim răceala frigului de toamnă
Când orologiul Turnului bate de nouă,
Privim la luna mică ce ne-ndeamnă
Să-ntindem pasul că pe la zece plouă.
E anotimp de toamnă cu flori ofilite
Demult cocorii s-au dus spre asfințit,
Pe străzi îmbrățișați suntem doar noi
Ne bucurăm că ce-am visat s-a împlinit
Cu lumea n-avem nimic de împărțit!
Două cinteze!
Pe-un ram de frunză dezgolit
Erau la un taifas două cinteze,
Ce se plângeau cât li-i de greu
Că nu mai au unde să hiberneze.
Se-aude că va cădea zăpadă
Care se va așterne peste tot,
Și nu vom mai găsi mâncare
Nici măcar o iarbă de troscot.
Am auzit și eu dragă surată
Că gerul va fi unul năprasnic,
Și-atunci ce oare vom mânca
Că omul a uitat să fie darnic.
Acum găsim ușor ce ciuguli
Că toamna este așa bogată,
În cuib nu vom avea provizii
Că și creanga ne va fi tăiată.
De unde știi tu acest lucru
Că nici copacul n-are să fie?
Îți spun c-am auzit o vorbă
La cei ce lucră-n primărie.
Ziceau că-i multă murdărie
De la suratele noastre ciori,
Și doar când toți copaci-i taie
Acestea vor pleca în alte zări.
Atunci, hai să ne îmbrățișăm
Și-n grabă să ne luăm zborul,
Până nu va fi mult prea târziu
Când frigul va fi adus cu norul.
Așa tăifăsuiau săracele cinteze
Și grija mare pe cioc li se citea,
Că n-au nici cuib, nici ce mânca
Și doar voia Cerului...le rămânea!
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Prințesa visului!
Colind pe-o rază de iubire
Ce duce sigur la inima ta,
Te rog oferă-mi șansa vieții
Să pot iubi, nu doar visa
Mereu tu îmi apari în vis
Dar fugi când mă trezesc,
Și deodată trist mă simt
Că nu convig să te opresc
Te văd pe stradă singurică
De cum se face dimineața,
Curaj nu am să îți vorbesc
Și doar salut și-mi întorc fața
Tu ești prințesa mea din vis
Și nu doar o nălucă imaginară,
De care cred că mă îndrăgostesc
Și iată te visez, seară de seară
Nu știu cum să intr-un vorbă
Să-i zic ce simt eu pentru ea,
Iar de-mi va accepta dorința
Voi spune c-am atins o stea
......................
Așa a început idila noastră
Și este una fericită, nemuritoare,
Demult prințesa visului îmi este
Soție și iubita mea...sub soare!
Lângă ea!
Stau lângă ea de ceva vreme,
Și îmi aduce liniște și pace,
Ne înțelegem și prin semne,
De asta o iubesc, pe Marce
Prin versuri, ne cântăm iubirea,
Și dragostea ce este între noi,
Nu știm să definim ce-i fericirea,
Dar cred că e în casă la noi doi
N-am fost feriți de supărări,
Și vorbe spuse la mânie,
Dar le-am luat ca încercări,
Și n-am purtat vreo dușmănie
Acum când stăm și numărăm,
Anii ce ne-au furat tinerețea,
Am vrea pe voi să vă-ntrebăm?
Poți tânăr să rămâi, cànd vine..bătrânețea!?
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Ceasul îl bătea pe șapte!
Tot timpul îmi aduc aminte
Cum iubirea vieții mi-am aflat,
Și cât de mult timp a trecut
De când am devenit bărbat
Eram pe-atunci doi bobocei
Veniți la studii, la facultate,
Te-am întâlnit pe lângă tei
Când ceasul îl bătea pe șapte
Era o seară puțin răcoroasă
Ce anunța că iarna ușor vine,
Și minte țin ce fericit am fost
Să stau pe bancă, doar cu tine
Aici eu te-am atins pe mână
Și m-ai lăsat să-ți admir ochii,
De ei m-am simțit îndrăgostit
Și-am îndrăznit să mă apropii
Nu te-ai retras și m-ai lăsat
În brațe strâns eu să te țin,
Și mai departe chiar am mers
Și un sărut furat eu să obțin
Povestea noastră de iubire
De-aici de pe alee a început,
Și o trăim și azi ca-n prima zi
Chiar dacă tinerețea a trecut
.......................
Timpul s-a scurs, noi am rămas
Să ne iubim să fim îndrăgostiți,
Și nimeni și nimic nu ne-a clintit
Să ne urmăm destinul, să fim fericiți!