Marea nimănui
Timpul s-a oprit în loc, când te-am zărit,
Când ai intrat neanunțat în viața mea
Și-ai devenit
Miracolul mult așteptat, dorit...
Navigam amândoi, aruncați de furtună
În valurile mării nimănui,
Zburam printre nori negrii, sau de vreme bună,
Ne rătăceam printre stele, alergând spre Lună.
Apoi, noaptea s-a așternut
Când brusc și dintr-o dată te-am pierdut,
Când printre valurile mării nimănui
Ai dispărut...
Dar... nu am renunțat, n-am disperat,
Te-am căutat și pe un țărm de mare te-am găsit!
Acum, Tu lasă-te de pescăruși călăuzit,
Revino, fii eroul, salvatorul meu.
Și azi și mâine și mereu,
Să navigăm pe marea nimănui,
Și să-nvățăm iar lecția iubirii-n doi,
Ce-alungă noaptea, întunericul din noi...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Trecător prin lume
Poem: DOAMNE PRIMEȘTE PLANETA PĂMÂNT
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi
Poem: Cu tine
Poem: Lacrimă amară
Top 22 de cărți apărute în 2022
Poem: Poem
Poem: Mirări
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici