Fluturi
Tu, doar un străin
Eu, doar o străină.
Universuri paralele,
Oameni, fără nici o vină.
Destine întâlnite la jumătăți de drum
De vor să construiască un Paradis mai bun.
Sau din poveste să facă un roman
Romanul nostru fără de final.
Tu să fii eroul
Eu sufletul salvat,
Dintr-un întuneric ce poate fi uitat.
Alătură-te mie în acest vis feeric
Și poate așa ies puțin din întuneric.
Category: Love poems
All author's poems: Miruna Fercală
Date of posting: 6 апреля 2023
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 905
Comments
Poems in the same category
Armonie
Vin negru pentru nopțile albe,
Flori roz pentru zilele negre,
Lumina stelelor pentru tenebre,
Să-mi fie mereu toate salbe.
Natura toată să-mi inspire
Un gând născut în conștiință,
Oferit de suflet ca dorință
De multe drumuri fără oprire.
Să dăruiești mereu cu prietenie,
O picătură din iubirea magică,
Cu care să înalți în viața pașnică
O fântână a bucuriei și de armonie.
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
De când mă știu.
De când mă știu am ochii goi,
De când mă știu trăiesc în trecut,
Acolo unde eram doar noi doi,
Acolo unde încă nu te-am pierdut.....
De când mă știu mi-e dor de tine,
De când mă știu simt că mor,
Mă știu doar de când am fost cu tine
Vechiul eu a fost doar trecător....
Nu mai sunt cine eram,
Nu mai sunt așa cum mă știu,
Mai bine în trecut muream,
Decât să trăiesc cu sufletul pustiu.....
Sufletul mi-e pe deplin gol,
Inima mi-e plină doar de tine,
Gândurile-mi sunt acoperite cu nămol,
Trupul îmi zace între ruine.....
Așa mă simt de când mă știu,
Așa mă simt fără tine,
Fiecare vers pe care-l scriu,
Îl scriu doar pentru tine......
Te iubesc de când mă știu,
Te iubesc și mi-e greu,
Îmi lipsești de când mă știu,
Îi lipsești sufletului meu......
Ce-ar fi dacă...
Ce-ar fi dacă am privi
cum își aruncă noaptea-n ape
lumina hainelor de zi,
cum printre șoapte
tainele-i preface
albeața norilor în gri?
Tot urmărind a zilei crimă,
am fi zărit cum la hotar,
văzduhul capătă rugină,
cum își îneacă
înfiorându-se stelar
coroana de lumină.
I-am fi lăsat pe-a umbrei cale,
pașii ce ne-au rătăcit
și-l auzim șoptind în vale
cum unduind privirea lunii
lacul tremură agale,
iar de mâini se vor uni
povestind tăceri cu ochii
în acest contur de noapte
până zori se vor ivi,
îți întreb furia sorții:
ce-ar fi dacă...
ne-am privi?
Rătăcire
M-am rătăcit în ochii tăi albaștri,
Și am rămas pierdut pe-o pleoapă,
Dar m-au găsit privirile-ți sihastre,
Iubita mea cu brațele de apă.
Și-am coborât ușor spre gură,
Cu teamă te-atingeam pe piele,
Iar ochii mei în ochii tăi căzură,
Iubita mea cu buzele de miere.
Apoi m-am cufundat în ațipire,
Iar sângele a-nceput să-mi fiarbă,
Pe-o clipă am fost un tânăr mire,
Iubita mea cu coapsele de iarbă.
Și-am plâns pe umărul tău moale,
Sub sânii albi să-mi faci mormânt,
Și ochi să fiu al lacrimilor tale,
Iubita mea cu glezne de pământ.
Nu pot sa scriu un poem de iubire
Nu pot sa scriu un poem de iubire, fara sa ridic din umeri: qui prodest?
Cui folosesc noptile atarnate pe garduri, ca foile de tutun aromat?
Cui foloseste aroma de cuisoare, din vinul turnat pe brocart?
Am fost o greseala, scapata pe foaia curata,pe care scriai vieti absurde!
Va descânt:Vasilisc otravit, inorog sontorog si aspide-încruntate si surde!
Armonie
Vin negru pentru nopțile albe,
Flori roz pentru zilele negre,
Lumina stelelor pentru tenebre,
Să-mi fie mereu toate salbe.
Natura toată să-mi inspire
Un gând născut în conștiință,
Oferit de suflet ca dorință
De multe drumuri fără oprire.
Să dăruiești mereu cu prietenie,
O picătură din iubirea magică,
Cu care să înalți în viața pașnică
O fântână a bucuriei și de armonie.
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
De când mă știu.
De când mă știu am ochii goi,
De când mă știu trăiesc în trecut,
Acolo unde eram doar noi doi,
Acolo unde încă nu te-am pierdut.....
De când mă știu mi-e dor de tine,
De când mă știu simt că mor,
Mă știu doar de când am fost cu tine
Vechiul eu a fost doar trecător....
Nu mai sunt cine eram,
Nu mai sunt așa cum mă știu,
Mai bine în trecut muream,
Decât să trăiesc cu sufletul pustiu.....
Sufletul mi-e pe deplin gol,
Inima mi-e plină doar de tine,
Gândurile-mi sunt acoperite cu nămol,
Trupul îmi zace între ruine.....
Așa mă simt de când mă știu,
Așa mă simt fără tine,
Fiecare vers pe care-l scriu,
Îl scriu doar pentru tine......
Te iubesc de când mă știu,
Te iubesc și mi-e greu,
Îmi lipsești de când mă știu,
Îi lipsești sufletului meu......
Ce-ar fi dacă...
Ce-ar fi dacă am privi
cum își aruncă noaptea-n ape
lumina hainelor de zi,
cum printre șoapte
tainele-i preface
albeața norilor în gri?
Tot urmărind a zilei crimă,
am fi zărit cum la hotar,
văzduhul capătă rugină,
cum își îneacă
înfiorându-se stelar
coroana de lumină.
I-am fi lăsat pe-a umbrei cale,
pașii ce ne-au rătăcit
și-l auzim șoptind în vale
cum unduind privirea lunii
lacul tremură agale,
iar de mâini se vor uni
povestind tăceri cu ochii
în acest contur de noapte
până zori se vor ivi,
îți întreb furia sorții:
ce-ar fi dacă...
ne-am privi?
Rătăcire
M-am rătăcit în ochii tăi albaștri,
Și am rămas pierdut pe-o pleoapă,
Dar m-au găsit privirile-ți sihastre,
Iubita mea cu brațele de apă.
Și-am coborât ușor spre gură,
Cu teamă te-atingeam pe piele,
Iar ochii mei în ochii tăi căzură,
Iubita mea cu buzele de miere.
Apoi m-am cufundat în ațipire,
Iar sângele a-nceput să-mi fiarbă,
Pe-o clipă am fost un tânăr mire,
Iubita mea cu coapsele de iarbă.
Și-am plâns pe umărul tău moale,
Sub sânii albi să-mi faci mormânt,
Și ochi să fiu al lacrimilor tale,
Iubita mea cu glezne de pământ.
Nu pot sa scriu un poem de iubire
Nu pot sa scriu un poem de iubire, fara sa ridic din umeri: qui prodest?
Cui folosesc noptile atarnate pe garduri, ca foile de tutun aromat?
Cui foloseste aroma de cuisoare, din vinul turnat pe brocart?
Am fost o greseala, scapata pe foaia curata,pe care scriai vieti absurde!
Va descânt:Vasilisc otravit, inorog sontorog si aspide-încruntate si surde!
Other poems by the author
Basm
Aș vrea să-ți fie dor de mine,
Aș vrea șă pot să îți fiu umbră,
Aș vrea să pot să-ți fiu poveste,
Și să lăsăm destinul să o spună.
Poveste unde, iubirea este sensul vieții
Și unde un spiriduș se îndrăgostește deo zână.
Ei nu își spun adio până în târziul dimineții
Și își unesc destinele, ținându-se de mână.
Fericirea nu au căutat-o, dar ea a venit
Și le-a transformat povestea într-un infinit.
Basm
Aș vrea să-ți fie dor de mine,
Aș vrea șă pot să îți fiu umbră,
Aș vrea să pot să-ți fiu poveste,
Și să lăsăm destinul să o spună.
Poveste unde, iubirea este sensul vieții
Și unde un spiriduș se îndrăgostește deo zână.
Ei nu își spun adio până în târziul dimineții
Și își unesc destinele, ținându-se de mână.
Fericirea nu au căutat-o, dar ea a venit
Și le-a transformat povestea într-un infinit.
Basm
Aș vrea să-ți fie dor de mine,
Aș vrea șă pot să îți fiu umbră,
Aș vrea să pot să-ți fiu poveste,
Și să lăsăm destinul să o spună.
Poveste unde, iubirea este sensul vieții
Și unde un spiriduș se îndrăgostește deo zână.
Ei nu își spun adio până în târziul dimineții
Și își unesc destinele, ținându-se de mână.
Fericirea nu au căutat-o, dar ea a venit
Și le-a transformat povestea într-un infinit.
Basm
Aș vrea să-ți fie dor de mine,
Aș vrea șă pot să îți fiu umbră,
Aș vrea să pot să-ți fiu poveste,
Și să lăsăm destinul să o spună.
Poveste unde, iubirea este sensul vieții
Și unde un spiriduș se îndrăgostește deo zână.
Ei nu își spun adio până în târziul dimineții
Și își unesc destinele, ținându-se de mână.
Fericirea nu au căutat-o, dar ea a venit
Și le-a transformat povestea într-un infinit.
Alexandra TB