El
Si l-am vazut pe strada ,
Trecand cu acte-n mana,
Ne-am salutat in graba,
El n-a vrut sa ramana.
Cu griji preocupat,
Nici trist,nici fericit,
Oare mi-o fi iertat
Ca l-am dezamagit?
Este la casa lui,
Dar fara nici o fata,
Pentru baiatul nostru,
Mereu prezent ca tata.
De ce l-am inselat?
Acum nici nu mai stiu,
Traiesc cu alt barbat,
Insa si lui ii scriu.
L-am evitat mereu,
De cand ne-am despartit,
Acum il caut eu,
Si nu e de gasit.
Pretind c-as fericita,
Insa am esuat,
Si nu ma simt iubita,
Nu stiu ce-am realizat.
El umbla si tot face,
Eu bat pasul pe loc,
E clar ca nu ma place,
Parca at fi un joc.
Se-ascunde cand ma vede,
O ia pe alta parte,
I-as scrie,dar m-ar crede?
Mi-ar trebuie o carte...
I-as spune ca regret,
Ca dupa 10 ani,
Am ajuns amandoi
De dragoste orfani.
Actualul îmi intoarce
Cu varf si indeasat,
Greseala vietii mele,
Si el m-a inselat.
Dormim doar separati,
Nici nu mai stiu cum e,
El vrea doar aventura,
Eu caut dragoste.
De dor sunt insetata,
De dragoste si cald,
Stiu ce-am avut odata,
Si -n lacrimi ochii scald .
Am inteles ca inca
Nu vrea o alta fata,
Ca e preocupat
De rolul sau de tata.
Copilul nostru vrea
Sa-l puna pe picioare,
Eu n-am ce sa-i offer
Si asta chiar ma doare.
Îmi amintesc si-acum
Ce mult m-a cautat,
Si n-as sti sa va spun
De ce l-am inselat.
Mereu cu planuri mari ,
Eu n-am stiut sa vad,
Si cu aceste ganduri,
In suflet fac prapad.
Am socotit ca e
Mereu preocupat,
Era din dragoste,
Eu nu am observat.
Ma-nchid iar in balcon,
Aprind iar o tigara,
Nu-mi place sa fumez,
Dar poate-l vad afara .
Poems in the same category
Poezia, drog curat
Poezia, drog curat
N-ai tu drog ca versul scris,
Ce te prinde-n paradis.
Rime-alene, fum de gând,
Te ridică-n vânt plăpând.
Nu se vinde, nu se ia,
Curge lin din mâna mea.
Doar citești și e de-ajuns,
Să te pierzi, să uiți de-uns.
Ești și sus, și pe pământ,
Fără lanț, dar fără vânt.
N-ai tu drog ca poezie,
Căci ea-i suflet, nu hârtia
Greșeala nereparata
În lumea noastră, în reci culori,
Un băiat rătăcește, în jocuri și dorințe,
Repetă greșeala, ce ne frânge inimile,
În neînțelegere și în tăcere, ne despărțim triști.
Prin zori de zi și serile lungi și sumbre,
El evadează în lumi pline de fantezii,
Timpul lui e un zbor fără rost și pierdere de timp,
neștiind ca diferite persoane ne fac sa ne simțim mai vii.
În fiecare zi, cuvinte goale și absențe,
El lasă distanța să crească și să strivească,
În sufletul nostru, se ivește durerea apărută,
În lumea lui, timpul se scurge, iar iubirea ni se risipește.
În colțuri întunecate, ne-am pierdut amândoi,
În tăcerea nopții, ne strigăm numele, fără de folos,
În inimile noastre, se ascunde tristețea,
În lumea lui, iubirea noastră e doar un fleac.
Așa că ne despartim, cu lacrimi și regrete,
Un băiat ce repetă greșeala, ne-a rupt din nou în două,
În inimile noastre, rămân doar amintiri frumoase,
Iar noi, neștiind ne aflăm pe căi separate..
În căutarea unui alt început,
Un nou început, fără de rău.
Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au stins, în șoapte s-au topit.
Le-am ținut în mine, ca pe un secret,
Să nu-ți tulbur sufletul, să nu-ți fac vreun regret.
Știi, câte nopți am vrut să-ți spun, dar m-am temut,
Că adevărul meu e prea gol, prea durut.
Am simțit că tăcerea e mai bună uneori,
Să nu mai amăgim visuri ce dor.
În inima mea sunt mii de versuri nespuse,
Doruri ascunse și vise apuse.
Dar am ales să le păstrez doar pentru mine,
Poate-i mai bine așa, să nu te simți prea aproape, prea străine.
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au pierdut, pe drum s-au risipit.
Și poate e mai bine, poate așa e sortit,
Să rămână doar gânduri, în liniște învelit.
Prima iubire
Ploaia de stele ce cade din cer,
Hrănește rădăcina primei iubiri,
Înflorind în crepuscul de priviri
Precum florile unui vonicer.
Ramurile lui în patru muchii,
Inspiră iubirea prin jurăminte
În cuvinte blânde și sfinte
Ce-n bucurie oglindesc ochii.
Nuanțele albe-verzui de arbust
Împrăștie mirosul dulce al fericirii,
Și tu împărtășești efectul iubirii
Fără a ignora aspectul ei vetust,
Sentimentul iubirii este veșnic.
Îl păstrezi în inimă ca un tezaur,
Diamant într-o montură din aur,
Simfonie în suflet creată năstrușnic.
SETEA
În foșnetul înserării
Amurgul își țese calea
Pe urmele potecii
Un izvoraș e în vale.
Se frânge încet lumina,
Cu ziua care moare
În mantii de nălucă
Păreri de înnorare.
Pe marginea cărării,
Stârnind ades ecoul
Un cârd de ciute,mute
Pornesc să se adape.
Setea sau destinul
Dureros le cheamă
Ele merg încet
Fremătând de teamă.
Geme-în val izvorul
Învolburat de sânge
Trufaș e vânâtorul
În noaptea care plânge.
De ce ea?
Te prefaci că o iubești
Ce urmărești?
De ce nu o părăsești?
Nu vezi că mă rănești?
Amanta ta nu voi fi
Nu sunt o pereche de pantofi
Vreau să fiu iubita
Nu accept resturi de la alta.
Te șantajează cumva?
Ce știe despre tine?
Spune-mi ceva
Dacă nu, vei rămâne fără mine.
Te-am așteptat destul
Nu ai trecut testul
Rămâi cu aia, iubire
Nu am nevoie de despăgubire
Poezia, drog curat
Poezia, drog curat
N-ai tu drog ca versul scris,
Ce te prinde-n paradis.
Rime-alene, fum de gând,
Te ridică-n vânt plăpând.
Nu se vinde, nu se ia,
Curge lin din mâna mea.
Doar citești și e de-ajuns,
Să te pierzi, să uiți de-uns.
Ești și sus, și pe pământ,
Fără lanț, dar fără vânt.
N-ai tu drog ca poezie,
Căci ea-i suflet, nu hârtia
Greșeala nereparata
În lumea noastră, în reci culori,
Un băiat rătăcește, în jocuri și dorințe,
Repetă greșeala, ce ne frânge inimile,
În neînțelegere și în tăcere, ne despărțim triști.
Prin zori de zi și serile lungi și sumbre,
El evadează în lumi pline de fantezii,
Timpul lui e un zbor fără rost și pierdere de timp,
neștiind ca diferite persoane ne fac sa ne simțim mai vii.
În fiecare zi, cuvinte goale și absențe,
El lasă distanța să crească și să strivească,
În sufletul nostru, se ivește durerea apărută,
În lumea lui, timpul se scurge, iar iubirea ni se risipește.
În colțuri întunecate, ne-am pierdut amândoi,
În tăcerea nopții, ne strigăm numele, fără de folos,
În inimile noastre, se ascunde tristețea,
În lumea lui, iubirea noastră e doar un fleac.
Așa că ne despartim, cu lacrimi și regrete,
Un băiat ce repetă greșeala, ne-a rupt din nou în două,
În inimile noastre, rămân doar amintiri frumoase,
Iar noi, neștiind ne aflăm pe căi separate..
În căutarea unui alt început,
Un nou început, fără de rău.
Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au stins, în șoapte s-au topit.
Le-am ținut în mine, ca pe un secret,
Să nu-ți tulbur sufletul, să nu-ți fac vreun regret.
Știi, câte nopți am vrut să-ți spun, dar m-am temut,
Că adevărul meu e prea gol, prea durut.
Am simțit că tăcerea e mai bună uneori,
Să nu mai amăgim visuri ce dor.
În inima mea sunt mii de versuri nespuse,
Doruri ascunse și vise apuse.
Dar am ales să le păstrez doar pentru mine,
Poate-i mai bine așa, să nu te simți prea aproape, prea străine.
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au pierdut, pe drum s-au risipit.
Și poate e mai bine, poate așa e sortit,
Să rămână doar gânduri, în liniște învelit.
Prima iubire
Ploaia de stele ce cade din cer,
Hrănește rădăcina primei iubiri,
Înflorind în crepuscul de priviri
Precum florile unui vonicer.
Ramurile lui în patru muchii,
Inspiră iubirea prin jurăminte
În cuvinte blânde și sfinte
Ce-n bucurie oglindesc ochii.
Nuanțele albe-verzui de arbust
Împrăștie mirosul dulce al fericirii,
Și tu împărtășești efectul iubirii
Fără a ignora aspectul ei vetust,
Sentimentul iubirii este veșnic.
Îl păstrezi în inimă ca un tezaur,
Diamant într-o montură din aur,
Simfonie în suflet creată năstrușnic.
SETEA
În foșnetul înserării
Amurgul își țese calea
Pe urmele potecii
Un izvoraș e în vale.
Se frânge încet lumina,
Cu ziua care moare
În mantii de nălucă
Păreri de înnorare.
Pe marginea cărării,
Stârnind ades ecoul
Un cârd de ciute,mute
Pornesc să se adape.
Setea sau destinul
Dureros le cheamă
Ele merg încet
Fremătând de teamă.
Geme-în val izvorul
Învolburat de sânge
Trufaș e vânâtorul
În noaptea care plânge.
De ce ea?
Te prefaci că o iubești
Ce urmărești?
De ce nu o părăsești?
Nu vezi că mă rănești?
Amanta ta nu voi fi
Nu sunt o pereche de pantofi
Vreau să fiu iubita
Nu accept resturi de la alta.
Te șantajează cumva?
Ce știe despre tine?
Spune-mi ceva
Dacă nu, vei rămâne fără mine.
Te-am așteptat destul
Nu ai trecut testul
Rămâi cu aia, iubire
Nu am nevoie de despăgubire
Other poems by the author
Din adâncul inimii
Dorul mă apasă
Simt că nu îți pasă
Căci dragostea noastră
E ca o piatră
Greu de cărat
Gandindu-mă stau în pat
Reflectez la tot ce am aflat
Dar ce păcat
Că tu ai uitat
Tot ce a fost mai frumos
Când spuneam duios
Te iubesc..
Mie dor de tine,de atâta timp
Lucrurile aș vrea să le schimb
Să nu mai plâng, când te visez
Și mii de scenarii să-mi imaginez
Cum pe ușa tu intri iar
Pentru mine ar fi ca un dar
Cadoul cel mai perfect,
Ești tu , chiar și defect
Incerc din suflet să izbutesc
Pentru ca fără tine, mie greu să trăiesc
Și ai ajuns să-mi fi lună și soare
Chiar nu mi se pare..
Ochii tăi căprui, m-au fermecat
La inimă m-au atacat
Buzele tale moi si fine
Să le tot sărut îmi vine..
Inima ta minunată
Deși nu mai e ca altă dată
O iubesc și o voi iubi..
Din adâncul inimii..
Viața ca o loterie
Am realizat că viața nu e decât o simplă loterie continuă.
Azi poți fi, iar mâine totul se evaporă in valurile mării care disperată speră într-o speranța...azi totul ți se cuvine, iar într-o oră te trezești întinsă pe covor, într-o neputință anosta, nu ți poți da drumul lacrimilor să curgă încet pe obrajii tai înflăcărați precum focul unui incendiu ce nu se mai termina, nu poți striga, nu te poți mișca, doar stai întinsă pe nenorocitul ăla de covor și cu fiecare secundă trecută, simți cum respirația ți se taie, iar tu ești într-o continuă neputință.....Ești jos la pământ, realizând că trebuie să te ridici însă....ceva, acolo, te trage in jos, și mai in jos, de covorul groazei in care împietrești pentru minute in șir.....Timpul parcă se oprește în loc, iar disperarea traversează oceane și mari și totuși, tu ești jos, pe covor...
Într-un final, lacrimile incep sa se prelingă pe obrajii mei, semn că în scurt timp, calvarul se va termina pe jumătate, iar mintea mi poate realiza din nou
Semnat, un simplu luptător
Animale și păsări la circ
Astăzi leul cel poznaș
Este puțin cam golaș
A sărit prin foc odată
Și-a pârlit blănița toată.
Maimuțica cu cercei
Sare acum cât alți trei
E haioasă și frumoasă
Eu o vreau la mine acasă.
Elefantul cel bătrân
Cântă parcă e nebun
Și mai louă niște apă
Și stropi lumea dintr-o dată.
O panteră supărată
Gura o deschise toată
Parc ar vrea că să inghită
Deodată lumea toată.
Iată vine și un cangur
Cu puiul în sacul lui
Se rostogoli și sare
Peste mingi și baloane
Zebra intră în arenă
Defilă că pe o scenă
Merge țanțoș la șareta
Bucuros de lumea toată
Cine vine cine vine?
O girafă mândră tare
Intră dintre coridoare
Bucuros de lumea toată
Asta-i circul cel frumos
Animale peste tot
Se dau în spectacol azi
Pentru voi copii mei dragi
Versiunea 1 , De Cocoru David Cristian
Cel mai trist prizonier
Cel mai trist prizonier nu e cel închis în lagăr,
E cel înlănțuit de mintea lui..
Fantomele gândului gri
Fac florile sa plângă,cad ploi și nu se pot opri..
Cel mai trist prizonier,închis în cămăruță lui,
E înjunghiat de râsetele de afara,
Lumina îl doare,privește în zare cocorii ce zboară,
Tentaculele gândurilor sumbre-l înconjoară,
Închide ochii și se prabuseste-n abis,
Când pleoapele grele cad,singura eliberare,unica,e in vis..
(Monica)
iubire si dor
iubire si dor
orice om iubeste,
dar,
iubirea trece incercand sa ne abandoneze pe un camp pustiu unde doar cu capul
sus poti trece peste lucruri rele
dorul?…
dorul vine odata cu iubirea
cand iubesti…ti e dor de ceea ce vei pierde
cand esti singur…ti e dor de ceea ce ai pierdut
un dor poate veni,dar poate si pleca
viata este formata din doua cuvinte care pentru unii nu au valoare cum au pentru altii
iubire si dor..
dorul poate fi si el compus din mai multe parti
dorul sufletesc
cand iti e dor de o persoana pe care ai iubit o cu adevarat iti e dor si de cele 5 min in care va vedeati
iti este dor si de zambetul acela mic pe care ti l oferea
iti e dor si de noptile pierdute pe apel
iti e dor de ea ca persoana.
dorul trupesc
dorul trupesc este atunci cand iti e dor de prezenta lui
cand iti e dor doar sa ti ofere atentie ca nu mai primesti atentie
multa lume face diferenta intre iubire si atasarea fata de o persoana
iubirea si dorul?
iubirea si dorul
vin si pleaca
dar,
niciodata nu vin si nu pleaca degeaba
iubirea este un lucru in viata care nu l primesti regulat la luna sau un lucru care pentru unii dureaza o vejnicie
iar dorul este un sentiment de nostalgie
un ambiguu,este un sentiment trist care ne lasa cu rani adanci in suflet
dar,
ele trec.
Fără tine
Ai venit in viața mea repede, ca o furtună neanunțată,
Mi-ai înseninat privirea de când te-am văzut prima dată,
Iar in ochii tăi mă pierdeam, mă înecam în întunericul lor adânc,
Dar nu îmi mai e frica, știu că acum mai bine în brațele tristeți mă arunc.
Orice sclipire de fericire, sinceritate sau speranță
Este pictată acum cu o mai întunecată nuanță.
Tu m-ai acceptat pe mine cea adevărată: naivă, emotivă și imatură,
Dar lumea înfricoșătoare în care m-ai lăsat singură mă tratează doar cu ură.
Și acum, pe cont propriu, ajung să descopăr adevărul
Și, sigur, să sufăr din cauza lui pe măsură.
Singură mă gândesc doar la întrebarea dură:
Când voi mai putea cu lacrimi să-ți mângâi umărul?
Din adâncul inimii
Dorul mă apasă
Simt că nu îți pasă
Căci dragostea noastră
E ca o piatră
Greu de cărat
Gandindu-mă stau în pat
Reflectez la tot ce am aflat
Dar ce păcat
Că tu ai uitat
Tot ce a fost mai frumos
Când spuneam duios
Te iubesc..
Mie dor de tine,de atâta timp
Lucrurile aș vrea să le schimb
Să nu mai plâng, când te visez
Și mii de scenarii să-mi imaginez
Cum pe ușa tu intri iar
Pentru mine ar fi ca un dar
Cadoul cel mai perfect,
Ești tu , chiar și defect
Incerc din suflet să izbutesc
Pentru ca fără tine, mie greu să trăiesc
Și ai ajuns să-mi fi lună și soare
Chiar nu mi se pare..
Ochii tăi căprui, m-au fermecat
La inimă m-au atacat
Buzele tale moi si fine
Să le tot sărut îmi vine..
Inima ta minunată
Deși nu mai e ca altă dată
O iubesc și o voi iubi..
Din adâncul inimii..
Viața ca o loterie
Am realizat că viața nu e decât o simplă loterie continuă.
Azi poți fi, iar mâine totul se evaporă in valurile mării care disperată speră într-o speranța...azi totul ți se cuvine, iar într-o oră te trezești întinsă pe covor, într-o neputință anosta, nu ți poți da drumul lacrimilor să curgă încet pe obrajii tai înflăcărați precum focul unui incendiu ce nu se mai termina, nu poți striga, nu te poți mișca, doar stai întinsă pe nenorocitul ăla de covor și cu fiecare secundă trecută, simți cum respirația ți se taie, iar tu ești într-o continuă neputință.....Ești jos la pământ, realizând că trebuie să te ridici însă....ceva, acolo, te trage in jos, și mai in jos, de covorul groazei in care împietrești pentru minute in șir.....Timpul parcă se oprește în loc, iar disperarea traversează oceane și mari și totuși, tu ești jos, pe covor...
Într-un final, lacrimile incep sa se prelingă pe obrajii mei, semn că în scurt timp, calvarul se va termina pe jumătate, iar mintea mi poate realiza din nou
Semnat, un simplu luptător
Animale și păsări la circ
Astăzi leul cel poznaș
Este puțin cam golaș
A sărit prin foc odată
Și-a pârlit blănița toată.
Maimuțica cu cercei
Sare acum cât alți trei
E haioasă și frumoasă
Eu o vreau la mine acasă.
Elefantul cel bătrân
Cântă parcă e nebun
Și mai louă niște apă
Și stropi lumea dintr-o dată.
O panteră supărată
Gura o deschise toată
Parc ar vrea că să inghită
Deodată lumea toată.
Iată vine și un cangur
Cu puiul în sacul lui
Se rostogoli și sare
Peste mingi și baloane
Zebra intră în arenă
Defilă că pe o scenă
Merge țanțoș la șareta
Bucuros de lumea toată
Cine vine cine vine?
O girafă mândră tare
Intră dintre coridoare
Bucuros de lumea toată
Asta-i circul cel frumos
Animale peste tot
Se dau în spectacol azi
Pentru voi copii mei dragi
Versiunea 1 , De Cocoru David Cristian
Cel mai trist prizonier
Cel mai trist prizonier nu e cel închis în lagăr,
E cel înlănțuit de mintea lui..
Fantomele gândului gri
Fac florile sa plângă,cad ploi și nu se pot opri..
Cel mai trist prizonier,închis în cămăruță lui,
E înjunghiat de râsetele de afara,
Lumina îl doare,privește în zare cocorii ce zboară,
Tentaculele gândurilor sumbre-l înconjoară,
Închide ochii și se prabuseste-n abis,
Când pleoapele grele cad,singura eliberare,unica,e in vis..
(Monica)
iubire si dor
iubire si dor
orice om iubeste,
dar,
iubirea trece incercand sa ne abandoneze pe un camp pustiu unde doar cu capul
sus poti trece peste lucruri rele
dorul?…
dorul vine odata cu iubirea
cand iubesti…ti e dor de ceea ce vei pierde
cand esti singur…ti e dor de ceea ce ai pierdut
un dor poate veni,dar poate si pleca
viata este formata din doua cuvinte care pentru unii nu au valoare cum au pentru altii
iubire si dor..
dorul poate fi si el compus din mai multe parti
dorul sufletesc
cand iti e dor de o persoana pe care ai iubit o cu adevarat iti e dor si de cele 5 min in care va vedeati
iti este dor si de zambetul acela mic pe care ti l oferea
iti e dor si de noptile pierdute pe apel
iti e dor de ea ca persoana.
dorul trupesc
dorul trupesc este atunci cand iti e dor de prezenta lui
cand iti e dor doar sa ti ofere atentie ca nu mai primesti atentie
multa lume face diferenta intre iubire si atasarea fata de o persoana
iubirea si dorul?
iubirea si dorul
vin si pleaca
dar,
niciodata nu vin si nu pleaca degeaba
iubirea este un lucru in viata care nu l primesti regulat la luna sau un lucru care pentru unii dureaza o vejnicie
iar dorul este un sentiment de nostalgie
un ambiguu,este un sentiment trist care ne lasa cu rani adanci in suflet
dar,
ele trec.
Fără tine
Ai venit in viața mea repede, ca o furtună neanunțată,
Mi-ai înseninat privirea de când te-am văzut prima dată,
Iar in ochii tăi mă pierdeam, mă înecam în întunericul lor adânc,
Dar nu îmi mai e frica, știu că acum mai bine în brațele tristeți mă arunc.
Orice sclipire de fericire, sinceritate sau speranță
Este pictată acum cu o mai întunecată nuanță.
Tu m-ai acceptat pe mine cea adevărată: naivă, emotivă și imatură,
Dar lumea înfricoșătoare în care m-ai lăsat singură mă tratează doar cu ură.
Și acum, pe cont propriu, ajung să descopăr adevărul
Și, sigur, să sufăr din cauza lui pe măsură.
Singură mă gândesc doar la întrebarea dură:
Când voi mai putea cu lacrimi să-ți mângâi umărul?