Am să te chem in vis
Am sa te chem in vis, să scriem o poveste
Cu șoapte de iubire si tot ce-i mai frumos,
Frânturi furate din lumini celeste
Umbrite de fantasme ce-au mai fost.
Și când povestea va avea al ei sfârșit
Ne vom retrage fiecare la răscruce
Purtând în suflet amintiri ce au trecut,
Amestecate și iubite toate le vom duce...
Am să te chem in vis, să-nchidem o poveste
Într-o-mbrățișare caldă s-o scăldăm
Luna plină să ne zâmbească prin ferestre
Cu stropi de fericire să ne îmbătăm.
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 13 апреля
Views: 206
Poems in the same category
Sufletul și iubirea
Știm că există Dumnezeu, și-atunci există suflet
Ni-l dă o viață să-l purtăm, păzind să nu-l răpunem
Dar ce te faci de-ai să iubești și-a răsărit din suflet
Nu poți din tine să-l gonești, cu reguli nu-l supunem
Nu cred să fie adevăr mai pur decât iubirea
Un sentiment fără cusur, o rază de lumină
Uni-o privesc nedumeriți, se-ascund de ea, se-nchină
Dezechilibru o numesc, se-nchid într-o rutină
Nu-l va primi oricine-n gând, doar suflete-ncercate
Vor ști cum să-l aline blând topind tristețea-n brațe
Gândiți la cei de lângă voi, nu mai priviți departe
Iubirea crește-n suflet sfânt, țineți-o strâns aproape
Cântecul tău...
Se pierde-un gând,
Ca frunza-n vânt,
Spre zări uitate,
Dar cui să-i spui,
Când pașii lui,
Sunt pași de moarte?
Și-n ceas târziu,
Pierdut, pustiu,
Mă-ntorc în mine,
Dar ce folos,
Când tot ce-a fost,
Nu-mi aparține...
Frânturi de dor,
Din visul lor,
Se sting, tăcute,
Pe drumul scris,
De-un glas ucis,
În lumi pierdute...
Tăcut, mă-nchin,
Străin, străin,
Privind spre stele,
Dar ce folos,
Căci chip frumos
Nu-i lângă ele...
Și-n noaptea grea,
Ca umbra mea,
Mă sting, departe,
Cu pas lejer,
Cu-n gând stingher,
Și-o veche carte...
E vânt uscat,
Și iarăși cad,
Din umbre șoapte.
Oare ce sunt,
Un dor mărunt,
Or iz de moarte?
Dar a rămas,
În vântul ars,
Urma iubirii,
Ca vechi ecou,
Cu sunet nou,
Pe-altarul firii.
Și-n noaptea grea,
Fără o stea,
Pierdut prin mine,
Eu mă destram,
Dar tot mai am,
Un dor de tine...
O altă risipire
Fără dor sau amor
Este grea risipire!
Deasupra lor stă doar Dumnezeu,prietenul meu!
Îngerii cu al lor cor
Îmi cântă ceva mult prea dulce Să pot înțelege acum pe Pământ....
Iubirea ce vine din cer nu e rece...
E altceva,nu trece!
E foc ce arde otrava și răul
Ce stau omului ascunse-n sân,
Precum stă un șarpe...
Fără dor sau amor toate dor!
Speranța e săgeată trasă din Rai,
Poate rana-i adâncă,
Te ridică din moarte și frică
Iar viața cea veche fuge, te lasă în pace
Caci drumul pare lung spre Adevărata cerească casă,
Fără dor sau amor,
Ești în veșnică risipire!
(25-26 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Știai..
Stiai ca te iubeam
Si voiam sa fii al meu
Stiai ca te doream
Atat de tare.
Stiai ca tot ce voiam
Era sa te simt aproape.
Stiai ca te plangeam
Imi curgeai pe obraji
Erai lacrimi fierbinti
Trebuia sa strang din dinti.
Sa arat ca nu ma doare
Ca a trecut ce a fost
Asa cum mortii nu invie.
Dar toate au un cost.
Acum ,ca te-am iubit odata
Platesc cu dobanda ,
Fericirea ce mi-a fost data
Si acum ,de parca nici n-am fost
Am acceptat pacatul
Si ,incetul cu incetul
Am devenit monstrul pe care ,jur
Ca l-am iubit candva ,nu de mult.
Acum ma uit imprejur
Nu mai recunosc nimic
Nu mai nici e cum a fost
Nu e nici cum va fi.
CHITARA MEA
Aud un trubadur ce cântă
Când ziua moare în amurg,
Suspină struna-i pe chitară
În cupă picături se scurg.
El cântă încet și tremurat
Înfiorat, stârnind văpăi
Solie unui dor curat
Împătimit de ochii ei.
Dar cine cântul sâ-i asculte
În liniștea nopții de vară?
Cine lacrima să-i vadă
Prin pânza cerului de seară?
Plumb sub piele
Te-am purtat ca un tatuaj pe piele,
Cu cerneală adâncă, cu dor,
Dar timpul a mușcat din linii,
Și azi e doar fum și decor.
Nu te mai caut, nu te mai chem,
Nu-ți mai scriu numele-n vise,
Dar uneori, când trece un tren,
Îmi pare că dorul se-nchide.
Ești parte din mine ca plumbul
Ce arde încet, nevăzut,
Un semn ce nu doare..
Sufletul și iubirea
Știm că există Dumnezeu, și-atunci există suflet
Ni-l dă o viață să-l purtăm, păzind să nu-l răpunem
Dar ce te faci de-ai să iubești și-a răsărit din suflet
Nu poți din tine să-l gonești, cu reguli nu-l supunem
Nu cred să fie adevăr mai pur decât iubirea
Un sentiment fără cusur, o rază de lumină
Uni-o privesc nedumeriți, se-ascund de ea, se-nchină
Dezechilibru o numesc, se-nchid într-o rutină
Nu-l va primi oricine-n gând, doar suflete-ncercate
Vor ști cum să-l aline blând topind tristețea-n brațe
Gândiți la cei de lângă voi, nu mai priviți departe
Iubirea crește-n suflet sfânt, țineți-o strâns aproape
Cântecul tău...
Se pierde-un gând,
Ca frunza-n vânt,
Spre zări uitate,
Dar cui să-i spui,
Când pașii lui,
Sunt pași de moarte?
Și-n ceas târziu,
Pierdut, pustiu,
Mă-ntorc în mine,
Dar ce folos,
Când tot ce-a fost,
Nu-mi aparține...
Frânturi de dor,
Din visul lor,
Se sting, tăcute,
Pe drumul scris,
De-un glas ucis,
În lumi pierdute...
Tăcut, mă-nchin,
Străin, străin,
Privind spre stele,
Dar ce folos,
Căci chip frumos
Nu-i lângă ele...
Și-n noaptea grea,
Ca umbra mea,
Mă sting, departe,
Cu pas lejer,
Cu-n gând stingher,
Și-o veche carte...
E vânt uscat,
Și iarăși cad,
Din umbre șoapte.
Oare ce sunt,
Un dor mărunt,
Or iz de moarte?
Dar a rămas,
În vântul ars,
Urma iubirii,
Ca vechi ecou,
Cu sunet nou,
Pe-altarul firii.
Și-n noaptea grea,
Fără o stea,
Pierdut prin mine,
Eu mă destram,
Dar tot mai am,
Un dor de tine...
O altă risipire
Fără dor sau amor
Este grea risipire!
Deasupra lor stă doar Dumnezeu,prietenul meu!
Îngerii cu al lor cor
Îmi cântă ceva mult prea dulce Să pot înțelege acum pe Pământ....
Iubirea ce vine din cer nu e rece...
E altceva,nu trece!
E foc ce arde otrava și răul
Ce stau omului ascunse-n sân,
Precum stă un șarpe...
Fără dor sau amor toate dor!
Speranța e săgeată trasă din Rai,
Poate rana-i adâncă,
Te ridică din moarte și frică
Iar viața cea veche fuge, te lasă în pace
Caci drumul pare lung spre Adevărata cerească casă,
Fără dor sau amor,
Ești în veșnică risipire!
(25-26 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Știai..
Stiai ca te iubeam
Si voiam sa fii al meu
Stiai ca te doream
Atat de tare.
Stiai ca tot ce voiam
Era sa te simt aproape.
Stiai ca te plangeam
Imi curgeai pe obraji
Erai lacrimi fierbinti
Trebuia sa strang din dinti.
Sa arat ca nu ma doare
Ca a trecut ce a fost
Asa cum mortii nu invie.
Dar toate au un cost.
Acum ,ca te-am iubit odata
Platesc cu dobanda ,
Fericirea ce mi-a fost data
Si acum ,de parca nici n-am fost
Am acceptat pacatul
Si ,incetul cu incetul
Am devenit monstrul pe care ,jur
Ca l-am iubit candva ,nu de mult.
Acum ma uit imprejur
Nu mai recunosc nimic
Nu mai nici e cum a fost
Nu e nici cum va fi.
CHITARA MEA
Aud un trubadur ce cântă
Când ziua moare în amurg,
Suspină struna-i pe chitară
În cupă picături se scurg.
El cântă încet și tremurat
Înfiorat, stârnind văpăi
Solie unui dor curat
Împătimit de ochii ei.
Dar cine cântul sâ-i asculte
În liniștea nopții de vară?
Cine lacrima să-i vadă
Prin pânza cerului de seară?
Plumb sub piele
Te-am purtat ca un tatuaj pe piele,
Cu cerneală adâncă, cu dor,
Dar timpul a mușcat din linii,
Și azi e doar fum și decor.
Nu te mai caut, nu te mai chem,
Nu-ți mai scriu numele-n vise,
Dar uneori, când trece un tren,
Îmi pare că dorul se-nchide.
Ești parte din mine ca plumbul
Ce arde încet, nevăzut,
Un semn ce nu doare..
Other poems by the author
Umbre de fluturi
Vreme de-un vin roșu și strâns in brațe...
Mă pierd printre umbre de amintiri, în loc de fluturi,
Simt sufletul obosit, gol, in cioburi după lupta asta
Fără chef de speranță, de "va fi bine"... de visuri.
Nu mai cred în tot ce credeam altădat'
Cuvintele azi îmi par de fier forjat
Zâmbesc prea rar... mă-nchid cum pot mai bine
Nu de lume.... pe cât o fac de mine...
Când ești dezamăgită de cel ce ți-a fost DOR
Nu doar suferi și nopțile le plângi... te schimbi
Și mori puțin câte puțin in fiecare zi...
În orice șoaptă ce nu ai cum s-o spui, te stingi..
Spune-mi!
Cu al tău vin m-ai fermecat, mi-ai dat lumea peste cap
Nopti și zile am îmbrăcat in speranțe
Că vei reveni la un apus de soare,
Sa ciocnim un pahar, să ne unim în brațe.
Spune-mi! Cum să uit ce n-am trăit
Cum să-mi sting dorul ce-n suflet arde?
De noi, de-un ultim pahar de vin
Când doar a ta tăcere mă-nvăluie în noapte?
Spune-mi! Cum pot să uit de noi
Când umbrele clipelor în doi mă cheamă?
Cum să mă despart de tot ce-am fost
Când dorul, să-mi amintesc, mă îndeamnă?
Te-am așteptat, sperând să te intorci
Și am rămas acolo unde m-ai lăsat
Am tot sperat povestea s-o reîntorci
Ca prin vis...ca și când n-ai plecat...
Ochii mei, Ochii tăi...
În ochii mei odată fericirea licărea
Azi e un gol adânc ce nu-l pot măsura
Promisiuni uitate... un ultim vis tăcut
Și gânduri de ceară ce timpul le-a pierdut.
Din versuri mi-am croit un drum spre infinit
Dar tu l-ai risipit tăcut și împietrit
Pe buze mi-a rămas doar gust de amăgire
Un dulce otrăvit... furat din amintire.
Cuvintele imi mor strivite sub tăcere
Ce am visat odată a devenit durere
Speranța s-a pierdut în al așteptării foc
Și doar simt cum mă sting fără pic de noroc...
Din ochii tăi cândva, beam nemărginirea
Mi-erai zâmbetul, dorul... fericirea
Azi te mai știu din poezii de dor
Din file albe... unde cuvintele-mi mor.
Cândva cu vinul tău ochii imi prindeau glas
Când paharul de mână se lega într-un ceas
Mi l-am dorit enorm să-mi bucure in viață zarea
...de mi se face dor, să-l lași, să-mi fie alinarea...
Ploua în aprilie
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie,
Parcă de sus se cerne o durere nebună
Și inima din piept, cu orice bătaie
În brațele tale, ca-ntr-un vis mă aruncă.
Plouă mărunt și gându-mi nu are stare,
Din cer par să cadă lacrimi mai mereu,
Plouā și-n minte doar cu o întrebare
Care-i mai nostalgică : ploaia sau eu?"
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie
Totul e plumb... o stare de melancolie
Imi tremură cristale de lacrimi în ochi
Mi-e ploaia, atingerea ta, rămasă în suflet pe veci...
Regret
Regret enorm ca m-ai uitat
Si spui ca nu stii cine sunt,
Vorbe urâte-ai aruncat plecând
Ce sufletul mi l-au înfrânt.
Ții minte cum ne-am cunoscut?
Cum mi-ai șoptit că mă doreşti?
Ti-am stat in brațe fără frică
Fără să știu că poți să mă rănești.
Azi sufletul se-neacă în dureri
Îl simt și mă cutremur
Mai ieri îmi era plin de flori
Azi flori în mine tremur.
Ai plecat în alte zări
Sả te întorci e prea târziu..
Ai luat iubirea mea de ieri
..ce-aveam frumos...fắră sắ știu..
Te-am căutat și am sperat
Sa te găsesc in noapte,
Pe străzi pustii am alergat
O clipă să-mi mai fii aproape,
Sa-mi mângâi părul auriu
În brațe să mă strângi,
Sả uit de tot si sả nu știu
Cum e de dor să plangi.
Clipe de final
Au mai rămas câteva clipe din anul in care tot te-am
asteptat,
Și sper ca in cel ce urmează, să nu o mai fac...
Au trecut atâtea luni de când nu ne-am mai auzit
Privesc în jurul meu, nu te văd, nu te mai simt
Mi-ai lasat inima grea... sufletul ciunt
De când ai decis să mă laşi în trecut
Mai esti doar în versuri scrise intr-un strigat mut
N-ai fost nicicum ceea ce-am crezut.
N-ai fost nici ce-ai făcut să pară.
Cândva credeam că tu ești special
Că am fost "2" nicicand o să doară...
Dar uita-te la mine cum termin acest an.
Că in anul în care te-am asteptat,
Am pierdut orice speranta, inclusiv inima...
E anul in care sufletul mi-ai condamnat,
Cu tăcerea ta cruntă și nepăsarea ta...
Umbre de fluturi
Vreme de-un vin roșu și strâns in brațe...
Mă pierd printre umbre de amintiri, în loc de fluturi,
Simt sufletul obosit, gol, in cioburi după lupta asta
Fără chef de speranță, de "va fi bine"... de visuri.
Nu mai cred în tot ce credeam altădat'
Cuvintele azi îmi par de fier forjat
Zâmbesc prea rar... mă-nchid cum pot mai bine
Nu de lume.... pe cât o fac de mine...
Când ești dezamăgită de cel ce ți-a fost DOR
Nu doar suferi și nopțile le plângi... te schimbi
Și mori puțin câte puțin in fiecare zi...
În orice șoaptă ce nu ai cum s-o spui, te stingi..
Spune-mi!
Cu al tău vin m-ai fermecat, mi-ai dat lumea peste cap
Nopti și zile am îmbrăcat in speranțe
Că vei reveni la un apus de soare,
Sa ciocnim un pahar, să ne unim în brațe.
Spune-mi! Cum să uit ce n-am trăit
Cum să-mi sting dorul ce-n suflet arde?
De noi, de-un ultim pahar de vin
Când doar a ta tăcere mă-nvăluie în noapte?
Spune-mi! Cum pot să uit de noi
Când umbrele clipelor în doi mă cheamă?
Cum să mă despart de tot ce-am fost
Când dorul, să-mi amintesc, mă îndeamnă?
Te-am așteptat, sperând să te intorci
Și am rămas acolo unde m-ai lăsat
Am tot sperat povestea s-o reîntorci
Ca prin vis...ca și când n-ai plecat...
Ochii mei, Ochii tăi...
În ochii mei odată fericirea licărea
Azi e un gol adânc ce nu-l pot măsura
Promisiuni uitate... un ultim vis tăcut
Și gânduri de ceară ce timpul le-a pierdut.
Din versuri mi-am croit un drum spre infinit
Dar tu l-ai risipit tăcut și împietrit
Pe buze mi-a rămas doar gust de amăgire
Un dulce otrăvit... furat din amintire.
Cuvintele imi mor strivite sub tăcere
Ce am visat odată a devenit durere
Speranța s-a pierdut în al așteptării foc
Și doar simt cum mă sting fără pic de noroc...
Din ochii tăi cândva, beam nemărginirea
Mi-erai zâmbetul, dorul... fericirea
Azi te mai știu din poezii de dor
Din file albe... unde cuvintele-mi mor.
Cândva cu vinul tău ochii imi prindeau glas
Când paharul de mână se lega într-un ceas
Mi l-am dorit enorm să-mi bucure in viață zarea
...de mi se face dor, să-l lași, să-mi fie alinarea...
Ploua în aprilie
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie,
Parcă de sus se cerne o durere nebună
Și inima din piept, cu orice bătaie
În brațele tale, ca-ntr-un vis mă aruncă.
Plouă mărunt și gându-mi nu are stare,
Din cer par să cadă lacrimi mai mereu,
Plouā și-n minte doar cu o întrebare
Care-i mai nostalgică : ploaia sau eu?"
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie
Totul e plumb... o stare de melancolie
Imi tremură cristale de lacrimi în ochi
Mi-e ploaia, atingerea ta, rămasă în suflet pe veci...
Regret
Regret enorm ca m-ai uitat
Si spui ca nu stii cine sunt,
Vorbe urâte-ai aruncat plecând
Ce sufletul mi l-au înfrânt.
Ții minte cum ne-am cunoscut?
Cum mi-ai șoptit că mă doreşti?
Ti-am stat in brațe fără frică
Fără să știu că poți să mă rănești.
Azi sufletul se-neacă în dureri
Îl simt și mă cutremur
Mai ieri îmi era plin de flori
Azi flori în mine tremur.
Ai plecat în alte zări
Sả te întorci e prea târziu..
Ai luat iubirea mea de ieri
..ce-aveam frumos...fắră sắ știu..
Te-am căutat și am sperat
Sa te găsesc in noapte,
Pe străzi pustii am alergat
O clipă să-mi mai fii aproape,
Sa-mi mângâi părul auriu
În brațe să mă strângi,
Sả uit de tot si sả nu știu
Cum e de dor să plangi.
Clipe de final
Au mai rămas câteva clipe din anul in care tot te-am
asteptat,
Și sper ca in cel ce urmează, să nu o mai fac...
Au trecut atâtea luni de când nu ne-am mai auzit
Privesc în jurul meu, nu te văd, nu te mai simt
Mi-ai lasat inima grea... sufletul ciunt
De când ai decis să mă laşi în trecut
Mai esti doar în versuri scrise intr-un strigat mut
N-ai fost nicicum ceea ce-am crezut.
N-ai fost nici ce-ai făcut să pară.
Cândva credeam că tu ești special
Că am fost "2" nicicand o să doară...
Dar uita-te la mine cum termin acest an.
Că in anul în care te-am asteptat,
Am pierdut orice speranta, inclusiv inima...
E anul in care sufletul mi-ai condamnat,
Cu tăcerea ta cruntă și nepăsarea ta...