Gura lumii
Gura lumii-i cea mai proasta
Nu exista varsta pentru hoaşca
Chiar de tu nu vrei ,te baga-n cloanța ei
Isi ascute limba bine,sa te tina pana vine
Altu' care-i pica-n clevetire
Chiar de-i altu-n cloanța ei
Tu oricum,nu scapi de bârfire.
Cand crezi ca s-a saturat ,
Ori a inteles,ca-i un caz de agramat
Se victimizeaza si te acuza
Ca tot tu ,esti pricina acestui bal mascat!
Eh ,asta-i gura lumii...nu o poti opri.
-U.A-
Poems in the same category
Corega în olandeză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Laten we een reis door de tijd maken, zoals deze,
Wij kiezen onze periode, over 10 jaar,
We voegen meer jaren toe aan Cecilia,
Altijd mooi, ongeacht leeftijd,
Schoonheid komt van binnenuit haar voort,
En het wordt weerspiegeld in haar natuurlijkheid, haar gevoel voor humor, haar manier om kleuren uit nauwe chromatische bereiken te harmoniseren, haar frisheid, altijd ruikend naar de meest interessante Indiase bloemen, alle kenmerken die haar beschrijven.
De schoonheid blijft zelfs nog meer behouden naarmate ze ouder wordt, Cecilia wordt veel gemoedelijker, grappiger, toleranter, meer ontspannen, speelser, heeft een bruisendere persoonlijkheid, laten we zeggen...
We zouden net zo grappig kunnen zijn als we een nogal uniek incident in Cecilia's leven vertelden,
Op 50-jarige leeftijd spreekt Cecilia woorden net zo snel, muzikaal en correct uit als vroeger,
Er zijn echter ook woorden of woordspelingen die haar in de problemen brengen; ze vormen een behoorlijk gênante uitdaging als ze merkt dat ze in het openbaar moet spreken.
We kunnen ook zeggen dat het gebeurde toen hij op de picknick het smaragdgroene gras bewonderde,
De hele familie verzamelde zich, in de wei, naast de koeien die rustig aan het stoeien waren en op onkruid knabbelden, hoe ik mezelf als kind overmatig overgoot met de kauwgom waarmee ballonnen worden gemaakt, met een diameter zo groot als de maan,
Het is voor mij praktisch onmogelijk om te meten, maar hoe dan ook, er kwamen behoorlijk grote ballonnen uit.
Cecilia voelt zich goed, ze lacht, ze lacht, meer dan ze in 50 jaar zou doen, ze houdt van mensen met een goed ontwikkeld gevoel voor humor, alleen doet zich een vreemd fenomeen voor, sinds ze haar natuurlijke tanden heeft opgegeven, ten gunste van de prothese,
De tandarts raadde veneers aan, maar dat doet ze niet, omdat ze ze kwijtraakt als speelstukken en er zeker van wil zijn dat het nieuwe gebit compleet en goed gemaakt zal zijn, net als haar mond.
De tandarts plaatste een cementsmakende substantie in haar mond en pakte de mal voor de prothese.
Twee weken later kreeg ze bericht dat ze het moest komen halen en gebruiken met het vertrouwen dat het in alle opzichten klaar was.
Cecilia, blij dat ze niet in de weg zit, neemt het mee, oefent om eraan te wennen,
Het is ongeveer twee weken geleden dat ze het heeft gehad, maar Cecilia is een meisje dat zich kan aanpassen, niets kan haar haar opgewektheid doen opgeven, zelfs niet het feit dat er nog andere tanden zijn.
Ze was met haar vrienden in de wei, dacht ze, niets anders dan haar dictie oefenen met haar nieuwe prothese, kalm en met enige voorzichtigheid, terwijl ze woordspelingen zei:
En het meisje zei: "Ze verkoopt schelpen aan de kust",
De prothese viel, hij kwam er meteen af, je kon zien dat er iets niet helemaal natuurlijk was aan de manier waarop zijn kaak bewoog.
De prothese landt direct in het kersglas,
Cecilia was verbaasd over de dwaasheid die had plaatsgevonden,
Wat deed de tandarts toen hij het repareerde? Hij dacht dat hij wilde gaan vissen, niet om haar te helpen minder scheve tanden te krijgen. Hij hielp haar ook niet veel met de draaibank, verontschuldigde zich beleefd en heel professioneel en vertelde haar dat dit tandheelkundige werk de orthodontist was, en niet de tandarts.
Cecilia weet niet meer wat ze moet geloven, hoe ze de dingen moet zien om met haar conclusies tot een gemeenschappelijke noemer te komen,
Ze stelt zich voor dat de tandarts haar gewoon voor de gek heeft gehouden, misbruik heeft gemaakt van haar naïviteit, haar prothese in haast heeft gemaakt, zonder rekening te houden met de bijzonderheden van haar mond en alle details waar hij naar had moeten kijken, haar geld heeft afgepakt en haar heeft achtergelaten met een prothese die veel te wensen overlaat. gewenst zijn,
Zenuwachtig aarzelt Cecilia niet langer, ze opent snel haar telefoon (ze heeft nog maar 20% batterij over, dus ze moet haar frustraties snel en efficiënt kwijt), uit de lijst met contacten selecteert ze de dokter die haar dit geschenk heeft gegeven,
Ze begint met haar excuses: ,, Hallo, (ik weet niet hoe goed het zou kunnen zijn) dokter, mijn naam is Cecilia, ik ben 50 jaar oud en ik ben twee weken geleden bij je langs geweest voor een prothese, je hebt me laten opmeten, qua organisatie is alles goed gegaan, de materialen zijn duurzaam, ik denk dat ik de prothese nog vele jaren kan gebruiken. Mijn enige probleem, weet je wat het is? Het valt elke keer uit mijn mond als ik iets wil zeggen, ik kan niet eens twee woorden mompelen, het is verschrikkelijk om niet te kunnen praten, niet te kunnen uiten wat je bezighoudt..."
De dokter: Nou, hoe praat je nu tegen mij?"
Cecilia, op harde toon: ,,Dokter, maakt u een grapje????!!! Ik heb een probleem met de prothese die je voor mij hebt gemaakt!! Handel dit alstublieft zo snel mogelijk af!"
Cecilia komt naar de consultaties, de dokter kijkt, hij vraagt de patiënt meer alsof hij haar adviseert: ,,Heb je van Corega gehoord? Weet jij überhaupt wat het is?
Cecilia: "Natuurlijk weet ik het, het is de protheselijm."
Dokter: ,,Als je het weet, waarom gebruik je het dan niet?”
Cecilia zit en denkt, zij sluit ook dit compromis en koopt Corega. Na een paar nachten raakte het tandvlees gewend aan het product, bovendien raadt Cecilia Corega ten zeerste aan, voor goed gefixeerde tanden.
Cecilia: ,,Het is het product dat mij nog nooit heeft teleurgesteld, zelfs niet vanaf de eerste toepassing! Corega heeft mijn leven veranderd!"
Bătrânica hoață în daneză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
Den gamle tyv
I en genbrugsbutik,
Taget, samlet, gennemset fra ethvert mærke,
En gammel kvinde, der er gammel, for hun var omkring 70 år gammel, ser på bustiere,
Cecilias storesøster, butiksejeren, ser på kvinden med uforskammede bevægelser,
Han ser hende stadig sidde og surmule,
Det er som om intet kan berolige ham,
Gå forbi blusestativerne,
Han vælger kun dem med vandmandsprint,
Putte, puttede, proppede i nettet alt, hvad han finder,
Han ser ikke ud til at have travlt,
Bevægelser er langsomme,
Det giver ikke efter under de vågne øjne
Af butikschefen,
Hvad hoster æslet, beundrer billedet af bulletinen,
Vores gamle tyv,
Han har absolut ingen kvalme,
Fordi hjertets begær forkæler det,
Der var et ramaskrig,
På et tidspunkt spørger butikschefen hende:
"Du har tunge tasker, jeg formoder, at du også har været i andre butikker?", men den sjove gamle dame svarer: "Se, gør dit arbejde!"
Det er umuligt for hende at acceptere ufølsomhed som denne, hun tager det i stiv arm, bluse for bluse,
Den gamle dame ser virkelig forvirret ud,
Han fortæller hende pænt, at han fik mange, mange af dem som gaver, at det for nylig var hendes navnedag, og at det er derfor, hun er fyldt med de poser,
Og alle syv brocher,
Som blev taget fra butikken,
Som en gammel kvinde var de længe glemt,
"Har du nogen forklaring på alle de produkter, du har med dig fra sted til sted?"
"Jeg ved det ikke, jeg ved ikke engang, hvordan min seng ser ud."
"Hvorfor kom du så på indkøb?"
"Ønskede jeg at se noget smukt?
"Lyver du pænt for mig?"
"Hvad betyder smuk egentlig?"
"Forlad mig med denne forstillelse, for jeg kan fange mig selv alene"
"Jeg glemmer det, ja, men jeg betalte for alt, hvad jeg skulle tage, jeg er ikke typen, der stjæler"
"Hvis du ikke kan huske syv brocher, vil du stadig tage hele butikken og ikke vide, at du tog den"
"Hvordan er det muligt? Tvivler du på min moral?"
"Hvad er moralsk ved den verden, der har glemt at være moralsk?"
Tilbage med dette spørgsmål begynder den gamle kvinde at fjerne alt, hvad hun tog og ikke betalte fra sin pung, fra sin nederdel, fra sine ærmer, fra bag sine øreringe, fra under sin hat.
Godt, vi håber ikke du vil stjæle næste gang
At det er en ret stor moralsk fejl.
Nu ne-am fi așteptat în franceză
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
On ne s'y attendait pas
En me promenant, il y a longtemps,
Voir des piétons paisibles, les feux tricolores les stressent,
Ils traversent prudemment,
Sur le banc, dans le parc, le nez dans le journal, l'actualité continue,
Ils vont au marché, puis au théâtre,
Il est déjà quatre heures
Je ne remarque toujours rien,
Quelque chose comme une puce, mais ça va beaucoup plus rythmiquement,
Je vais aussi chez des amis, ils se sentent bien, rient, plaisantent,
Une autre heure passe et je m'assoupis vraiment,
Ils se sont tous endormis dans le même salon,
Blottis les uns contre les autres, la porte toujours ouverte (laissez passer le chat), ils s'excusent d'avoir tous dormi comme dans une cage,
rentrer à la maison, le temps passe vite
La suite nous donne des frissons,
Amis, aux amis qui ont acheté au marché, écrivent avec indignation,
Je ne les ai jamais vus aussi en colère auparavant,
"Investissez également dans le type de shampoing que vous souhaitez,
N'importe quoi, je veux juste l'utiliser,
Tu nous as remplis de poux
Vous nous avez laissé tomber, nous ne ferions jamais quelque chose comme ça,
Honte à toi,
Tes amis qui ne t'envoient que de bons vœux te grondent"
Oui, eh bien... la farine du jour, je n'ai rien,
Bien sûr, c'est juste au niveau psychologique,
Ils lisent trop les journaux,
Nous n'avions nulle part où aller, au Portugal je n'étais qu'un stagiaire,
Je n'entends pas, comment te sens-tu ?
Je n'ai rien, mais faisons quand même un test,
Je n'arrive pas à y croire, ma fille, regarde-toi aussi ???!!
Oui ma fille, quoi ?... Je ne peux pas regarder tes cheveux, parce que tu...
quelle fille
Prends du coton,
J'essaye de les attraper, de les jeter par la fenêtre,
Mais je n'arrive pas à capturer ne serait-ce qu'un seul de ce genre,
Fille, on pourrait essayer une méthode différente,
Mais qui sait, ça vaut toujours le coup,
Nous décolorons nos cheveux, choisissons la teinte la plus claire du blond norvégien,
Après, on le peint de la couleur qu'on veut,
Les poux ne réalisent même pas ce qui se passe.
Parce que nous sommes assidus, nous peignons chaque fil du temple,
Oui ma fille, que ferais-je sans tes idées, les poux vont brûler, ils vont s'étouffer, on n'a rien à faire, juste faire attention, démêler rigoureusement, faire en sorte qu'on se débarrasse des éventuels visiteurs indésirables, quelque part, à travers les cheveux, errer,
Oui ma fille, exactement, qu'est-ce que je te disais ?
Je ne sais pas, je regardais un film entre-temps...
Après plusieurs siècles, nous voyons le résultat...
Et ça ne pouvait pas être autre chose...
Fille, la couleur colle très bien aux cheveux, esthétiquement je suis satisfaite,
Maintenant je me peigne les cheveux, pour voir ce qui est arrivé à ces insectes,
Oui, maintenant ils sont bleus, verts, ils ont été peints aussi, que faire ?
Face, on n'a plus de poux, on s'est échappé, allons faire la fête à la taverne, avec une limonade,
J'espère qu'on ne finira pas comme au Portugal, sur cette terrasse du jardin.
(C'est là qu'on pourrait penser qu'il attrape ces poux...)
Prieten
Am avut așa un șoc
Când m-ai lovit. Poc!
Văleu ce mă fac
Prietena mea mă mușcă
Ca un vârcolac!
Bătrânica hoață în olandeză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
De oude dief
Bij een kringloopwinkel,
Genomen, verzameld, gebladerd van elk merk,
Een oude vrouw die haar beste jaren heeft bereikt, want ze was ongeveer 70 jaar oud, kijkt naar de bustiers,
Cecilia's oudere zus, de winkeleigenaar, kijkt de vrouw onbeleefd aan,
Hij ziet haar nog steeds zitten en mokken,
Het is alsof niets hem kan kalmeren,
Ga voorbij de blouserekken,
Hij kiest alleen degene met een kwallenprint,
Stop, stop, stop alles wat hij vindt in het net,
Hij lijkt geen haast te hebben,
Bewegingen zijn langzaam,
Het geeft niet toe onder toeziend oog
Van de winkelmanager,
Wat hoest de ezel, terwijl hij de foto van het bulletin bewondert,
Onze oude dief,
Hij heeft absoluut geen misselijkheid,
Omdat het hartsverlangen eraan toegeeft,
Er was opschudding,
Op een gegeven moment vraagt de winkelmanager haar:
"Je hebt zware tassen, ik vermoed dat je ook in andere winkels bent geweest?", maar de grappige oude dame antwoordt: "Kijk, doe je werk!"
Onmogelijk voor haar om een dergelijke ongevoeligheid te accepteren, ze neemt het stap voor stap, bloesje voor bloesje,
De oude dame ziet er echt verward uit,
Hij vertelt haar vriendelijk dat hij er veel, heel veel cadeau heeft gekregen, dat het onlangs haar naamdag was en dat ze daarom beladen is met die tassen,
En alle zeven broches,
Die uit de winkel zijn gehaald,
Als oude vrouw waren ze al lang vergeten,
'Heeft u een verklaring voor alle producten die u van plaats naar plaats met u meedraagt?'
"Ik weet het niet, ik weet niet eens hoe mijn bed eruit ziet."
"Waarom kwam je dan winkelen?"
‘Of ik iets moois wilde zien?
"Lieg je aardig tegen me?"
"Wat betekent mooi eigenlijk?"
"Laat me met deze pretentie, want ik kan mezelf met rust betrappen"
"Ik ben het vergeten, ja, maar ik heb betaald voor alles wat ik moest meenemen, ik ben niet het type om te stelen"
"Als je zeven broches niet meer weet, neem je nog steeds de hele winkel en weet je niet dat je hem hebt gepakt"
"Hoe is het mogelijk? Twijfel je aan mijn moraal?"
"Wat is moreel aan de wereld die vergeten is moreel te zijn?"
Terwijl ze bij deze vraag blijft, begint de oude vrouw alles uit haar tas, uit haar rok, uit haar mouwen, van achter haar oorbellen, van onder haar hoed te halen, alles wat ze heeft meegenomen en niet heeft betaald.
Oké, we hopen dat je de volgende keer niet steelt,
Dat het een behoorlijk grote morele fout is.
Corega în franceză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Faisons un voyage dans le temps comme celui-ci,
Nous choisissons notre période, sur 10 ans,
Nous ajoutons plus d'années à Cecilia,
Toujours belle, quel que soit l'âge,
La beauté jaillit d'elle,
Et cela se reflète dans son naturel, son sens de l'humour, sa façon d'harmoniser les couleurs issues de gammes chromatiques proches, sa fraîcheur, qui sent toujours les fleurs indiennes les plus intéressantes, tous les traits qui la décrivent,
La beauté se conserve, encore plus, avec l'âge, Cecilia devient beaucoup plus joviale, plus drôle, plus tolérante, plus détendue, plus joueuse, a une personnalité plus effervescente, disons...
On pourrait être tout aussi drôle en racontant un incident assez unique dans la vie de Cecilia,
A 50 ans, Cecilia prononce les mots aussi vite, musicalement et correctement qu'avant,
Cependant, il y a aussi des mots ou des jeux de mots qui la mettent en difficulté, c'est un défi assez embarrassant lorsqu'elle se retrouve à devoir parler en public,
On peut aussi dire que cela s'est produit alors qu'il était au pique-nique, admirant l'herbe vert émeraude,
Toute la famille était réunie, dans le pré, à côté des vaches qui gambadaient tranquillement et grignotaient de l'herbe, comme je m'arrosais à outrance, enfant, avec la gomme utilisée pour fabriquer des ballons, d'un diamètre aussi grand que le lune,
C'est pratiquement impossible pour moi de mesurer, mais de toute façon, il y avait de gros ballons qui sortaient,
Cecilia se sent bien, elle rit, elle sourit, plus qu'elle ne le ferait dans 50 ans, elle aime les gens qui ont un sens de l'humour très développé, seulement un phénomène étrange se produit, depuis qu'elle a abandonné ses dents naturelles, au profit des prothèse,
Le dentiste a recommandé des facettes, mais elle ne le fait pas, car elle les perd comme des pièces de jeu et veut s'assurer que la nouvelle dentition sera complète et correctement réalisée, tout comme sa bouche.
En plaçant une substance au goût de ciment dans sa bouche, le dentiste prit le moule de la prothèse,
Deux semaines plus tard, on lui a demandé de venir le chercher et de l'utiliser avec la certitude qu'il était terminé à tous points de vue,
Cécilia, contente d'être à l'écart, le prend, fait des exercices pour s'y habituer,
Cela fait environ deux semaines qu'elle l'a, mais Cecilia est une fille adaptable, rien ne peut lui faire renoncer à sa gaieté, pas même le fait qu'il y ait d'autres dents,
Elle était avec ses amis dans le pré, pensait-elle, rien que pour pratiquer sa diction avec sa nouvelle prothèse, calmement, avec une certaine prudence, en disant des jeux de mots,
Et la jeune fille dit : "Elle vend des coquillages au bord de la mer",
La prothèse est tombée, elle s'est détachée instantanément, on voyait que quelque chose n'était pas tout à fait naturel, au mouvement de sa mâchoire,
La prothèse se pose directement dans le verre de cerise,
Cécile était étonnée de la folie qui s'était produite,
Qu'a fait le dentiste lorsqu'il l'a réparé ? Il pensait qu'il voulait pêcher, pas pour l'aider à avoir moins de dents tordues, il ne l'a pas beaucoup aidée avec le tour non plus, s'excusant poliment, très professionnellement, en lui disant que de tels travaux dentaires étaient dus à l'orthodontiste, pas au dentiste.
Cécilia ne sait plus quoi croire, comment voir les choses pour arriver à un dénominateur commun avec ses conclusions,
Elle imagine que le dentiste l'a trompée, profitant de sa naïveté, lui a fabriqué sa prothèse à la hâte, sans tenir compte des particularités de sa bouche, de tous les détails qu'il aurait dû regarder, lui a pris son argent et lui a laissé une prothèse qui laisse beaucoup à faire. être désiré,
Nerveuse, Cécilia n'hésite plus, elle ouvre rapidement son téléphone (il ne lui reste plus que 20% de batterie, il lui faut donc évacuer ses frustrations rapidement et efficacement), dans la liste de contacts elle sélectionne le médecin qui lui a offert ce cadeau,
Elle commence par ses excuses : ,, Bonjour, (je ne sais pas à quel point cela pourrait être bon) docteur, je m'appelle Cecilia, j'ai 50 ans et je vous ai rendu visite il y a deux semaines pour une prothèse, vous m'avez pris des mesures, tout s'est bien passé niveau organisation, les matériaux sont durables, je pense que je pourrai utiliser la prothèse pendant de nombreuses années encore. Mon seul problème, tu sais ce que c'est ? Ça me sort de la bouche à chaque fois que je veux parler, ça ne me laisse même pas marmonner deux mots, c'est terrible de ne pas pouvoir parler, de ne pas pouvoir exprimer ce que tu as en tête..."
Le docteur : Eh bien, comment me parles-tu maintenant ?
Cécilia, d'un ton dur :,, Docteur, vous vous moquez de moi ????!!! J'ai un problème avec la prothèse que vous m'avez créée !! S'il vous plaît, traitez-le au plus vite !"
Cécilia vient aux consultations, le médecin regarde, il demande plutôt à la patiente comme pour la conseiller :,,Avez-vous entendu parler de Corega ? Savez-vous au moins ce que c'est ?
Cécilia : "Bien sûr que je sais, c'est la colle pour prothèses dentaires."
Docteur :,, Si vous savez, pourquoi ne l'utilisez-vous pas ? »
Cecilia s'assoit et réfléchit, elle fait aussi ce compromis et achète Corega. Au bout de quelques nuits, les gencives se sont habituées au produit, d'ailleurs Cécilia recommande vivement Corega, pour des dents bien fixées.
Cecilia :,,C'est le produit qui ne m'ajamais déçu même dès la première application ! Corega a changé ma vie !"
Other poems by the author
Unde-s anii mei?
Adu' Doamne inapoi ...
Anii mei lipsiti de greu
Parul castaniu si des
Ochii mei fara defect
Pielea neteda,stralucitoare
Vocea ca de vrabioara
Si sufletul neprihanit
Care astazi a-mpietrit...
-U.A
Romanie
Printre lacrimi scurse-n suflet
Astazi am plecat "in lume" .
Cu suspine si picioare moi ,
Am pasit in avion...
Am lasat copii-n urma
Pentru-n trai mai bun ,
Pentru ziua lor de maine .
Draga mama ,draga tata
Cand vedeam batrani-n porti
Plangand de mana cu ai lor nepoti ,
Nu credeam vreodata
Ca vom ajunge straini, pentru copiii noşti' .
Nici sa fim argati in tari straine
Nici sa traim pe viu,durerea despartirii
Doar din cauza "Leului" , Romaniei!
-U.A-
Ps: Mai bine sluga-n alta tara
Decat in genunchi in tara ta!
Cine-i de vina?
Oooo lume,lume ..
Am crezut atat de mult in tine si in legamant
Acela facut de dumnezeu ,scris in sufletul meu
Dar astazi nori negri se aduna ,peste munti si peste luna...
Cand lacrima curge ,sufletul plange si inima suspina.
Sunt? ... sau esti oare tu de vina?
Asta-i intrebarea ce asteapta alinarea ...
-U.A
Nu te da batut!
Atunci când viața, "dă cu tine de pământ " ....
Ridică-te ,Plângi!
Dar niciodată, nu te da bătut!
-U.A-
Copilarie,viata
Dulce si firava viata.
Tine-ma mereu copil
Cum ma tinea,mama in brate .
Lasa-mi inocenta pura
Sa rasune-n asta lume.
Lasa-ma sa zburd,
Sa cant,sa joc voios,
Sa nu stiu greul din lume
Ce m-asteapta si pe mine.
-U.A-
Baiatul meu
Băiatul meu cel mare,
Fie viața cât de grea
Tot aici e mama ta!
Fie lumea cât de bună
Mama ,tot o să te-ndrume.
-U.A-