Despre sensul rotirii universului

Pe cerul toamnei blând și clar,

Coboară îngeri în altar,

Cu aripi largi și ochi de foc,

Veghează lumea, pas cu pas, în loc.

Mihail , sabia luminii,

Paznicul dreptății și iubirii,

Gavriil , vestitor curat,

Cu glasul dulce, neîntinat.

Ei duc rugăciunea spre senin,

Spre tronul sfânt, spre veșnic chin,

Și-n inimile celor buni

Aprind credința de străbuni.

În case, oamenii se strâng,

Aprind o lumânare-n prag,

Și-n șoapte line mulțumesc

Pentru tot ce au, pentru ce iubesc.

Că-n ziua asta de lumină,

Se-aude-n cer o rugămină:

„Păziți-ne, sfinți îngeri mari,

De rele, patimi și coșmaruri.”

Dincolo de tăcere stă glasul uitării,

Un murmur de dor printre pașii serii,

Acolo se sting și se nasc amintiri,

Ca umbrele blânde din vechi amintiri.

Dincolo de tăcere nu-i moarte, nici dor,

E doar un oftat ce plutește ușor,

O clipă de pace, un vis ce nu piere,

Atâta rămâne… dincolo de tăcere.

Spui că iubești ploaia,

dar îți deschizi umbrela.

Spui că iubești soarele,

dar cauți un loc la umbră.

Spui că iubești vântul,

dar îți închizi ferestrele.

De aceea mi-e teamă când

spui că mă iubești.

Născuți în urmă,

Acum trilioane de ani în urmă

Pe timpul când nu se făcea deosebirea între cal și măgar,

Doi moșnegi zurlii.

Pe unul îl chema Mansi,

Pe cealaltă Maricica

Fie vorba între noi,

Doar pe Mansi îl ducea capul,

Expert în ale domeniilor naturaliste,

Pe când Maricica....

Făcea umbră pământului degeaba.

Expertă în ale băuturii, 

Vorbelor pe ici, pe colea,

Mai ales în ale certurilor,

Și ale preacurvăsărerilor,

Maricica, poreclită și „baboș",

Își tot face veacul,

În averea mult iubitului ei soț, MANSI.

Mansi, mai prost de fel,

Dar fiind un boșorog cu capul chel,

Și bandit de fel,

Cade în jocurile,

Hoțoaicei de Maricica.

Clopotele cântă-n zori ușor,

Se naște iarăși sărbătoarea,

În suflet înflorește dor,

Și pacea-și pune haina, moale, ca ninsoarea.

Ou roșu, pâine și lumină,

Un zâmbet cald, o vorbă lină,

Hristos a-nviat, și-n fiecare casă

Răsare primăvara cea frumoasă.

E-un cuvânt ce pare a fi inventat pentru ea,

Când dansează și-și expune corpul zilei, precum

O pasăre ce-și întinde aripile pentru a-și lua zborul;

Atunci simt infernul deschizându-se sub picioarele mele...

Am aruncat o privire sub fusta ei de gitană,

Ce rost are să mă mai rog Fecioarei Maria?

Cine

Este cel ce va arunca prima piatră în ea?

Acela nu merită să fie pe pământ...

O, Lucifer!

Of! Lasă-mă doar o dată

Să-mi trec degetele prin părul Esmeraldei.

Frumoasă

Este diavolul cel care s-a încarnat în ea,

Ca să-mi distragă ochii de la Dumnezeul etern?

Care mi-a pus în fire această dorință carnală,

Pentru a mă împiedica să privesc spre Ceruri?

Ea poartă păcatul original în ea;

Dorința a făcut din mine un criminal?

Cea

Care era luată de fată ușoară, o fată de nimic,

Dintr-o dată pare să poarte crucea omenirii;

O, Fecioară Maria!

Of! Lasă-mă doar o dată

Să deschid poarta grădinii Esmeraldei.

Frumoasă

În ciuda ochilor ei mari și negri ce te vrăjesc

Domnișoara, o fi ea încă fecioară?

Când mișcările ei mă fac să văd munți și minuni,

Sub juponul ei în culorile curcubeului...

Iubita mea, lasă-mă să-ți fiu infidel

Înainte de a fi condusă la altar

Cine

Este omul care și-ar distrage privirea de la ea,

Sub pedeapsa de-a se transforma-ntr-o statuie de sare?

O, Fleur-de-Lys

Nu sunt un om de cuvânt

Voi culege floarea iubirii a Esmeraldei.

Am aruncat o privire sub fusta ei de gitană

Pentru ce altceva să mă mai rog Fecioarei Maria?

Cine

Este cel ce va arunca prima piatră în ea?

Acela nu merită să fie pe pământ...

O, Lucifer!

Of! Lasă-mă doar o dată

Să-mi trec degetele prin părul Esmeraldei

Esmeralda...

Profesoara intră lin, cu mers ușor,

În clasă plină de tăceri adormite.

Băncile goale păstrează un stins fior,

Ca filele-n care vise se risipite.

Holul suspină ca un timp trecut,

Femeia de serviciu fredon-un gând curat.

Cafeaua ei caldă, cu zâmbet tăcut,

Aduce un strop de pace neîntinat.

Un grup se strecoară spre colțul cu cafea,

Râzând pe șoptite, ghiduși ca o briză.

Altundeva zarurile bat ritmul lor, așa,

Și scările vuiesc, o mică improviză.

Chiar și tocilărașul lipsește, mirat,

Poate-a găsit vreo muză în cărți prăfuite.

Visând printre foi, zâmbește împăcat,

De jocul vieții, cu glume potrivite.

Dar brusc, sala toată se-aprinde-n lumină,

Când doamna pășește cu pas cald și blajin.

Aduce liniște dulce, răbdare senină,

Și face din vineri un ceas mai senin.

Și chiar dacă elevii fug ca versul strunit,

Ea rămâne făclia din ceasul târziu.

Un suflet răbdător, un ritm liniștit,

Ce face o oră să pară un loc viu.

Am acasă un cățel

Și e tare cumințel,

Nu pot scrie ,,câine rău"

Că e doar..un bibelou!

Astăzi sincer țin să spun

C-am sărit peste dejun,

Dar nu c-aș fi la regim

Și c-am gustat ieri..prea mult vin!

Marce-a-mea ține dietă

Și mănâncă doar omletă,

Ouă de chinezi aduse

Nu rămân pe burtă..puse!

Ne cunoaștem de mulți ani

Ne-nțelegem și la bani,

Doar la mall am mari emoții

Când îi sar în ochi..promoții!

Ieri mi-am supărat soția

Când i-am aruncat hârtia,

Azi nu voi mai face plinul

Că acolo..era pinul!

Să facem o călătorie așa în timp,

Ne alegem perioada, peste 10 ani,

Îi mai adăugăm ani Ceciliei,

Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,

Frumusețea izvorăște din interiorul ei,

Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,

Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...

La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,

La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,

Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,

Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,

Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,

Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,

Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,

Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei, 

Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,

Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,

Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,

Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,

Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,

Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",

Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,

Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,

Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,

Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.

Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,

Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,

Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,

Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."

Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"

Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"

Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?

Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."

Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"

Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.

Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"

Lad os tage en tur gennem tiden som denne,

Vi vælger vores periode, over 10 år,

Vi tilføjer flere år til Cecilia,

Altid smuk, uanset alder,

Skønhed udspringer inde fra hende,

Og det afspejles i hendes naturlighed, hendes sans for humor, hendes måde at harmonisere farver fra tætte kromatiske områder, hendes friskhed, altid duften af de mest interessante indiske blomster, alle de træk der beskriver hende,

Skønheden bevares, endnu mere, med alderen bliver Cecilia meget mere jovial, sjovere, mere tolerant, mere afslappet, mere legende, har en mere sprudlende personlighed, lad os sige...

Vi kunne være lige så sjove, når vi fortalte om en ret unik hændelse i Cecilias liv,

Som 50-årig udtaler Cecilia ord lige så hurtigt, musikalsk og korrekt, som hun plejede,

Men der er også ord eller ordspil, der sætter hende i vanskeligheder, de er en ret pinlig udfordring, når hun finder sig selv nødt til at tale offentligt,

Vi kan også sige, at det skete, da han var til picnic og beundrede det smaragdgrønne græs,

Hele familien samledes, på engen, ved siden af køerne, der stille og roligt boltrede sig og gumlede ukrudt, hvordan jeg plejede at dysse mig selv i overflod, som barn, med tyggegummiet, der blev brugt til at lave balloner, med en diameter så stor som måne,

Det er praktisk talt umuligt for mig at måle, men alligevel kom der nogle ret store balloner ud,

Cecilia har det godt, hun griner, hun smiler, mere end hun ville have gjort i 50 år, hun kan lide mennesker, der har en veludviklet humoristisk sans, kun et mærkeligt fænomen opstår, siden hun opgav sine naturlige tænder, til fordel for protese,

Tandlægen anbefalede finer, men det gør hun ikke, fordi hun taber dem som spillebrikker og vil sikre sig, at det nye tandsæt bliver komplet og korrekt lavet, ligesom hendes mund,

Ved at placere et cementsmagende stof i hendes mund tog tandlægen formen til protesen,

To uger senere fik hun besked om at komme og hente den og bruge den med tillid til, at den var færdig på alle måder,

Cecilia, glad for at være af vejen, tager det, træner for at vænne sig til det,

Det er omkring to uger siden hun havde det, men Cecilia er en omstillingsparat pige, intet kan få hende til at opgive sin munterhed, ikke engang det faktum, at der er andre tænder,

Hun var sammen med sine venner på engen, tænkte hun, ikke andet end at øve sin diktion med sin nye protese, roligt, med en vis forsigtighed, og sagde ordspil,

Og pigen sagde: "Hun sælger muslingeskaller ved kysten",

Protesen faldt, den slap af med det samme, man kunne se, at noget ikke var helt naturligt, på den måde, hans kæbe bevægede sig,

Protesen lander direkte i glasset med kirsebær,

Cecilia var forbavset over, hvilken dårskab der havde fundet sted,

Hvad gjorde tandlægen, da han fiksede det? Han troede, at han ville fiske, for ikke at hjælpe hende med at få mindre skæve tænder, han hjalp hende heller ikke meget med drejebænken, undskyldte høfligt, meget professionelt og fortalte hende, et tandarbejde var, at det var tandlægen, ikke tandlægen.

Cecilia ved ikke længere, hvad hun skal tro, hvordan hun skal se tingene for at nå en fællesnævner med sine konklusioner,

Hun forestiller sig, at tandlægen bare narrede hende, udnyttede hendes naivitet, lavede hendes protese i hast, uden at tage hensyn til hendes munds særlige forhold, alle de detaljer, han skulle have set på, tog hendes penge og efterlod hende med en protese, der levner meget til være ønsket,

Nervøs, Cecilia tøver ikke længere, hun åbner hurtigt sin telefon (hun har kun 20 % batteri tilbage, så hun har brug for at få luftet sine frustrationer hurtigt og effektivt), fra listen over kontakter vælger hun den læge, der gav hende denne gave,

Hun begynder med sine undskyldninger: ,, Hej, (jeg ved ikke hvor godt det kunne være) læge, jeg hedder Cecilia, jeg er 50 år og jeg besøgte dig for to uger siden for at få en protese, du tog mål til mig, alt gik godt organisatorisk, materialerne er holdbare, jeg tror jeg vil kunne bruge protesen i mange år fremover. Mit eneste problem ved du hvad det er? Det falder ud af min mund, hver gang jeg vil tale, det vil ikke lade mig mumle to ord, det er forfærdeligt ikke at kunne tale, ikke at kunne udtrykke hvad du tænker på..."

Lægen: Nå, hvordan taler du til mig nu?"

Cecilia, i en hård tone:,, Doktor, laver du sjov????!!! Jeg har et problem med den protese du har lavet til mig!! Vær venlig at håndtere det hurtigst muligt!"

Cecilia kommer til konsultationerne, lægen kigger, han spørger patienten mere, som om han rådgiver hende:,,Har du hørt om Corega? Ved du overhovedet hvad det er?

Cecilia: "Selvfølgelig ved jeg det, det er proteselimen."

Læge:,, Hvis du ved det, hvorfor bruger du det så ikke?"

Cecilia sidder og tænker, hun indgår også dette kompromis og køber Corega. Efter et par nætter vænnede tandkødet sig til produktet, desuden anbefaler Cecilia varmt Corega, for godt fikserede tænder.

Cecilia:,,Det er produktet, der aldrig har skuffet mig selv fra den første påføring! Corega ændrede mit liv!"

Mai acu vreo săptămână,
Mă plimbam cu voie bună,
Văd pe Ion cel "înțelept",
Avea vânăt ochiul drept.
-Ioane! ce s-a întâmplat?
-Ședință de sindicat...
Leana, - sta în fața mea,
Sări să spună ceva.
Observ, când s-a ridicat
Că-n fund fusta i-a intrat.
Eu, bărbat politicos,
Mă-ntind și i-o scot din dos.
Ea a înțeles greșit
Și ochiul mi-a-nvinețit...
-Ioane, vezi pe viitor
Las-o mai încetișor!
Ții la sănatatea ta,-
Nu mai face-așa ceva.
Îl văd astăzi pe Ion,
Avea ochiul stâng, beton...
Și mai vânat și umflat.
-Ioane! tot n-ai învățat?
-Stai să vezi că, nu-i așa,
Fu aseară, altceva...
Ședință de sindicat.
Leana, iar s-a ridicat.
Fusta, tot în fund avea,
Io-mi văzui de treaba mea.
Gheorghe, sta chiar lângă mine,
Se întinse el -vezi bine,
Șii trase fusta din fund.
Mie, ce-mi trecu prin gănd:
Ștind că fetei nu îi place,
Mă-ntinsei, - să fie pace,
I-mpinsei fusta la loc
Și-atunci, înc-odată: Pooooc!

În orașu-n care plouă au ninge-n fi'ce săptămână,

Unde un moș și-o babă, merg ținându-se de mână,

Din nu știu care casă, se-aude-o voce vagă,

Ce zice fonfăit, cu-n iz ce-aduce a doagă:

Mâine, la mine, de-o fi să vii,

Vorbesc rezón, nu zic prostii,

Îți voi zice, chiar de la ușă,

Că am trei sticle de Frâncușă,

Soi bun de la Cotnari,

Nu din cel de potlogari,

Ce-ndoaie vinul în butoi

(Le cuca-n mur de marțafoi!),

Cu apă rea ce pute-a clor,

De-l bei, mai va, să faci amor !

Și de o fi, în completare, încă o sticlă

Un plus la fiecare cam de o litră.

De buna seamă, voi pune și mâncare,

Un mizilic, o măslină, o brânză mare,

Un mușchi  ce împănat,

A fost rulat și-apoi legat,

Ce din cuptor, scos rumenit,

În asorté va fi servit,

C-o mixtă în savori salată,

Nici acră, da' nici seacă.

Dară să știi: n-om face-o lată !

Se dădu sfoară în țară, de la munte pân' la mare,

Că PSD-ul pleacă... își ia cortul din dotare!

„Nu mai vrem la guvernare, ne e dor de opoziție,

Și-am găsit și un tovarăș cu mai multă... intuiție!”

Grindeanu șade la masă, Simion vine cu goarna:

„Hai să dăm cu moțiunea, să le tremure și carnea!

Pe live in cor sa ii dăm sentinta

Să vadă tot Bolojan cum ne piere... indulgența!”

E un dans mai nefiresc, un tango cu strigături,

Unii-n poze la Bruxelles, alții-n live din bătături.

Trandafirul roșu, mândru, s-a vopsit puțin cu aur,

PNL-ul strigă-n urmă: „Ăsta-i bietul minotaur!”

Bolojan, cu pixu-n mână, face calcule la rece:

„Cine pleacă, cine vine, cine oare mă petrece?

Eu voiam reforme grele, ei vor poze pe TikTok,

S-a mutat guvernarea... direct în bâlci, la iarmaroc!”

Iar poporul stă și cască, uitându-se la ecrane:

„Măi, aceștia se certau, își dădeau doar ghionturi plane!

Acum stau la braț în plen, jură toți pe-o moțiune,

Parcă e un film de groază... cu final de opțiune!”

Se anunță nuntă mare, cu sarmale și cu „live”,

Între stânga cea istorică și dreapta pe „high-five”.

Dacă trece votul mâine, să vedeți voi ce mirare:

Cine-o fi premierul? Un „influencer” la soare?