Mă uit acum la poza ei cu drag,
Și-mi amintesc de mama mea,
Cum m-aștepta măicuța-n prag,
Sperând ca azi, eu voi veni la ea
Și azi era mereu in fiecare zi,
Pentru ființa cea cu părul strâns,
Cu chip plăpând și ochii verzi,
Dar eu cu ale mele, eram prins
Vorbeam la telefon cu dânsa,
Și-adesea-i promiteam și eu,
Că voi fi sâmbătă cu siguranță-acasă,
Să-i treacă ei de dorul meu
Din prag ea către poartă, tot venea,
Și poate-l va vedea pe-al ei fecior,
Când se uita prelung către șosea
Si el se va ivi și apărea-ndecor
Și știu ce mult ea aștepta să vin,
S-o văd să-mi spună..bun venit,
Cu glasul ei frumos și chiar divin,
Iar eu să-i spun..bin' te-am găsit
Dar uneori realitatea-i crudă,
Iar la șosea nimeni nu se vedea,
Ea tristă, se retrăgea in tindă,
Și lângă telefon, continuu veghea
Poate băiatul un telefon va da,
Si că-i pe drum și se grăbește,
S-o vadă cum, ea stă pe ladă,
Și ne-ncetat, trage nădejde
Dar uneori nu e cum ne dorim,
Și așteptarea grea și dureroasă,
Și amânăm prea des noi să venim,
La mama noastră, cea frumoasă
La telefon scuze, găseam pre des,
Că sunt la muncă reținut, spuneam,
Dar voi veni acasa, promiteam ades,
Să ne vedem și să-ne-nbrățișam
Tot ce v-am scris e pur adevarat,
Și-așa se întâmplă mai mereu,
Să n-avem timp cănd ești chemat,
Și regretăm târziu, când ne e greu
Și greutatea e tare-apăsătoare,
Când știm că noi purtăm o vină,
Că n-am putut să alinăm ce doare,
Și-am devenit, persoană meschină
Când ea în prag nu a mai fost,
Și poarta nu s-a mai deschis,
Am plâns, dar chiar că n-avea rost,
Mama fiind prea Sus, în Paradis
Acum și fară telefon să-mi dai,
Alo aș spune și, aș veni în zbor,
Să-ți mulțumesc că-n luna Mai,
Am apărut și satul a aflat, că ai fecior
Ce spun și scriu acum e făra leac,
Și-mi cer iertare, mamă sfântă,
Ca-ș fi putut mai mult să fac,
Si să alin, a ta grea suferință
Mai vin si trec prin sat si pe imaș,
Și la mormânt plângând, mă reculeg,
În liniște suspin și singură te las,
Pășind pe una din alei pe care o aleg
Voi care astăzi mame mai aveți,
Și stiti cu câtă dragoste v-asteaptă,
Nu-ntârziați, nu amânați, să le vedeți,
Și cât mai des, dechideți poarta!
