NELINIȘTE

Of, inimă! Ce-mi faci în fiecare zi,

Dacă eu sunt bine, tu ce ai,

De ce te tot frămânți și nu mai știi

Să râzi și liniște să-mi dai?

 

Ce fire-mpletite, nevăzute,

Te-au înfășurat și te întorc

Pe-aceleași vechi cărări pierdute

Ce toată vlaga parcă-ți storc?

 

Ce angajamente neștiute

Ți-ai luat și-acuma le plătești

Cu lacrimi îndelung cernute,

Fără să te împotrivești?

 

Spune-mi, inimă, și nu mai plânge,

Că de-atâta milă plâng și eu,

Mult prea des îți plouă și îți ninge

Și vezi pete gri și-n curcubeu!


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Mihaela Ianculescu poezii.online NELINIȘTE

Data postării: 25 iunie

Vizualizări: 87

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Dincolo de emoții

Se scutur frunzele toamna

și nu am nici -o emoție când ele cad.

Iar pe alții când îi privesc,

și îmi apar în cale,

se bucură, fac poze.

Dar mie îmi este paralel de tot.

Aș fi nu eu în gândul meu și aș arde tot.

 că nu-mi place toamna!

de ce alții o iubesc?

E răcoare, copii se duc la școală?

roadele oamenii le adună?

Nu-mi place toamna!

nu am nici-o emoție în anotimpul acesta.

dar tac și privesc în jurul meu.

 și mă așez uneori pe un scaun din parc.

și mă uit la toți 

cum își petrec hazliu și frumos,

ei toamna.

 

Autor:Zamurca Alina

Poezia este scrisă pe 10.07.2024🤍

Mai mult...

Tablou post-comunist

Peisaj dezolant.

Blocuri triste ce adapostesc oameni si mai tristi, printre ganduri si conceptii comuniste.

Unde sunt?

Si unde-i fericirea noastra neprefacuta?

 

Condamnati la o viata anosta,

plina de regrete si te intrebi:

De ce?

Pentru ca pasii trecutului inca iti indruma calea,

iar bratele lui nu te slabesc din imbratisarea ce si-a pus amprenta

pe coloana.

 

In minte infloreste o evolutie,

dar printre spini si buruieni necuratate.

Si cand incearca sa se intinda

spre alte simturi

o confrunta ganduri vechi, imprimate

intr-o minte seaca si confuza

care nu intelege ce e o schimbare.

 

Si ii intorci spatele ghidat

de-un spirit greu al vremurilor stinse.

Si ghearele lui au sfasiat orice dorinta

de inaintare.

Privesti pe geam.

Un peisaj dezolant,

cu blocuri triste si suflete

captive in corpuri si mai triste.

Mai mult...

Blestem

 

Blestemat să-ţi fie neamul,

Câine fără sânge de român,

Pe grumaz îţi şade hamul,

Şi ne vinzi la neam păgân.

 

Bestemată ţi-e tăcerea,

Că ascunzi sub ea venin,

Ţării i-ai vândut averea,

Şi - azi e slugă la străin.

 

Blestemaţi suntem şi noi,

C-am pus friţul să conducă,

Peste tot apar ciocoi,

Ce vor bani dar fără muncă.

 

Trist şi singur e norodul,

Mulţi, puţini, câţi am rămas,

De când a pornit exodul,

Ţara-i stinsă... fără glas.

 

Tot românul lucră-n lume,

Şi s-a smuls din rădăcini,

Şi-a corcit şi neam, şi nume,

Devenind treptat străini.

 

Blestemat neamul vă fie,

Guvernanţi şi preşedinţi,

Să pieriţi toţi pe vecie,

Să nu fiţi nicicând părinţi.

 

 

Mai mult...

Îndrăgostit

•Sunt un mic copil,

•Îndrăgostit de cineva cu stil

•Cu ochii căprui,

•Poate fura inima oricui ,

•Când mă gândesc la el

•Parcă sunt într-un univers paralel

•Doar pe el îi iau drept model.

 

Lorena

Mai mult...

Nostalgica toamnă

Tristețe să fii tu toamnă?

Căci chipul ce-l ai astăzi e altul!

Porți stranie mască de bal,

Precum fata bătrână se-ascunde de lume!

Sărutu-i otravă, galbenă,roșie, brună...

Și totuși zâmbește de-i vremea bună,

Iar vântul și ploaia nu-și au încă calea sau drumul!

Pari anotimpul morții dar tu ne-aduci doar belșugul!

Și roade destule și vinul,

Si cântul sau dansul sau versul,

Veșminte de aur porți cu mândrie,

Apoi ni le dai tuturor azvârlind

tot ce ai!

Cerul însuși îl vopsesti cu culorile tale,

Faci risipă de frumos, ne șoptești visele dulci,

Mori ușor ca apoi să renaști...!

Nevrând nume să porți,

Ți se spune nostalgica toamnă,

Tu însă doar te amuzi și zâmbești!

 

(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)

Mai mult...

Caracterul unui bou

~ Fabulă satirică ~

 

Boul, când e mic de tot,

Când e doar un viţeluş,

Sare-n ajutorul tãu,

Precum glonţul, din cartuş.

 

Dar, când e mai mãrişor,

Când nimic nu mai e nou,

Vrea s-arate tuturor

Caracterul lui, de bou.

 

N-ai sã-l vezi trãgând în jug,

Decât numai obligat.

Dar, în schimb, va bea în rând

Cu toţi ceilalţi boi din sat.

 

Bea şi cade, cãpãtând

Drept în frunte, un cucui.

Pleacã înspre casã...când...

Ups!...cã nu e poarta lui!...

 

Iatã grajdul cãutat! 

Dar... mai mult l-a nimerit;

Şi intrase şi-ncãlţat:

Nix culturã!... În sfârşit...

 

Îl lovise pe cel mic,

Pentru cã scãpase-un "Muu!"

Ce sã-i faci? E bou, şi-atât.

Coarne are. Minte, nu.

 

Iaca... soarele e sus!

Boul meu, a adormit;

S-a trântit şi doarme dus

Când toţi boii s-au trezit.

 

Sforãie, cu nasu-n piept,

Necãjindu-se niţel:

Ce n-ar da sãracul bou

Sã mai fie iar viţel!

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

Suflet hoinar

Mă joc cu zefirul, pe câmp hoinăresc,

Cu fluturii zbor din floare în floare,

Prin crânguri și poieni pe cărări regăsesc

Valuri de parfum și belșug de culoare.

 

Atrasă de raze mă-nalț către soare

În înaltul cerului mă rostogolesc,

Mă cheamă un nor ce se plimbă agale

Spre zarea albastră să-l însoțesc!

 

 

Vântul mă cerne în lacrimi de ploaie

Pâraie m-adună și mă risipesc

Cascadele cântă și-aud o chemare

Din marea de doruri ce mă copleșesc.

 

Pe-o rază de lună voi spera să revii

În noapte să-mi fii călăuză mereu

Și scurgerea timpului te va opri

Univers de odihnă sufletului meu...

Mai mult...

La malul mării

Iubirea îmi descoperă ce drum să urmez,

În peisajele mele viața revine,

Chemarea din gânduri mă îndeamnă să visez

La clipe frumoase petrecute cu tine.

 

M-a rătăcit o dorință la țărm de mare

Să mă-ntâlnesc cu dorul din sufletul tău,

Mă pierd în brațele unui apus de soare

Și tulburată, un zâmbet îi întorc și eu.

 

Roata de aur ce se scufundă în mare

Mi-a pus la picioare o punte de lumină;

Cu un sărut pe frunte, ultimele raze,

Își iau adio cu o mângâiere fină.

 

Închid ochii să te simt aproape de mine,

Îți șoptesc în gând că totul a fost minunat,

Desculță printre valuri în noaptea ce vine

Te invit la un vals, în ritmul lor legănat...

Mai mult...

Aripile tale

Mai spune-mi ceva printre simple cuvinte,

Mai rupe-mi o vorbă măiastră din stele

Și-aprinde-mi, noian, sub tâmpla fierbinte,

Scântei de azur în visele mele.

 

Pictează-mi curcubeie la marginea zării

În timp ce marea mărgeanuri înșiră,

Iar vântul tivește-n marginea ploii

Cordon de lumină și norii deșiră...

 

 

Alungă tăcute strângeri de inimă

Născute-n eter într-un fals egregor,

Cu aripi de viață, înger, atinge-mă,

Susține-mă în slavă, alături, când zbor!

Mai mult...

O carte pierdută

M-ai căutat stăruitor ca pe o carte,

Intrigat te-ai întrebat pe unde-am dispărut,

Nu m-am rătăcit, eram undeva deoparte,

Printre celelalte cărți, doar că nu m-ai văzut...

 

Și m-ai deschis la o pagină oarecare,

Dar textul lecturat părea întors pe dos

Umplându-ți mintea de întrebări și întristare

Te-ai oprit și m-ai așezat pe un raft mai jos.

 

 

Credeam că m-ai ,,citit” pe față mult mai bine

Și vei zâmbi la adaptarea la context,

Îți sugerez doar să ții cont de ,,nota bene”

Că ești printre rânduri, în fiecare text...

 

Nu-mi cunoști erata, n-am note de subsol

Și nici în prefață nu scrie mai nimic...

Dar te-am subliniat ca cel mai profund articol

Prins între coperte de la-nceput, pân’ la sfârșit.

Mai mult...

Eliberare

Mintea a evadat, nici trupul nu-l mai simt,

M-au părăsit pe rând ștergându-și urma...

A rămas doar uimirea pe-o umbră de gând

Dintr-un colț de tavan privindu-mi forma...

 

 

Îmi revin treptat și plec spre libertate

Unde nu există limitări sau bariere,

Simțurile sunt complexe și diversificate

În spațiul infinit lipsit de frontiere.

 

 

Stau să lămuresc ce înseamnă jos sau sus

Într-un ocean imens de nemărginire,

Pozițiile spațiale le-am dedus

După citirea astrelor și strălucire.

 

Mă extind cât vreau nu mai am parametri,

N-am noțiunea de timp, nu mă grăbesc,

Nu au nicio relevanță kilometrii,

Mă teleportez oriunde doresc.

 

Habar nu am unde-i sediul minții mele

Gândesc cu toți fotonii de lumină,

O sferă liberă plutind printre stele

În armonie cu pacea divină.

 

Nu mai simt închisoarea cenușie

Din costumul rece, strâmt și fără sens

Când sunt doar iubire și armonie

Vibrând pe frecvența din Univers...

 

Mai mult...