Matrice

Doamne ce ai recomanda,

Copiilor noi a da...

Indrumandumare-i... sfatul care,

Părintele-n veci îl are .

Pe acesta îl învață...

Ce înseamnă dragostea,

Să-i știm să-i ferim mereu,

Vrea mult bunul Dumnezeu.

Nu uita ai un rol mare,

Să îndrăgești precum o floare,

Ce-i bine mirositoare,

Și are sfintia-n ea .

Nu lăsa să părăsească,

Gradina cea părintească,

Căci un păstor are ea,

E IiSUS și el ne vrea.

pe aceeași pală de vânt, o mirare a firescului în sine,
despre-o nu știu ce fandosită de fantezie
a culorilor a descris o traiectorie
ciudată de spirit, prin oceanele unei materii cenușii...

trecea, împopoțonat, un maistru de ceremonii...
în liniștea aceea de granit, dăltea zelul
trepte spre cer, câte trei, câte cinci, șapte, nouă,
oglinda purta soarele în ea și doamnă, chiar luna!

Prometeu, apoi, i-a dat un foc
bătrânului cu pipa și nu mare i-a fost
uimirea unui altfel de răsărit,
cu trandafirii pe rouă și cu bătaia vântului în jilț...

și-o șoaptă de-un tinitus infernal
înmărmurită într-un semn de întrebare,
într-un final de portativ dement,
din care, rând, pe rând chei sol, diezuri și chei sol...

focul, firesc, îmbie negrul de fum să acceadă
într-o quantică iubire a unui android
dezumanizat, în dans cu însăși natura
demonică a unei frumuseți de lut...

pe rândul al doilea, cu ochelari,
totul pare atât de pur și de sofisticat
printre valurile de minute contradictorii,
că până și încheierea poate dura eoni!

că vers, după vers, linii paralele se apropie,
într-un infinit tern și plictisitor,
iar depărtarea poate fi martoră
a cât de mult ne-am fi dorit acum, punct!

o demult uitată parte dintr-un pahar pelin,
parodiază o senzație în tâmple și sub pleoape
și-un sorb strident în oglindă îmbie
înspre o licoare ce pretinde-se a fi un vis.

cu toate că par așezate mai viclean
din călimară, cuvinte și tot felul de fluturi mov
inundă spațiul dintre lumi, într-o notă
de spectacol absurd și cam atât!

Mulți copii se îndepărtează, 

De părinți și de-alor casa, 

Pleaca în străinătate, 

Rămânând în urma toate. 

Stau părinții pe cerdac, 

Și se uita-n urma lor, 

Pleaca ce le e mai drag, 

Rămânând doar praf de dor. 

Părinții îmbătrânesc, 

Poarta nu se mai deschide, 

Și asa e și firesc, 

Străinătatea nu minte. 

După ani și ani de zile, 

Vin regretele apoi, 

De ce ai plecat copile! 

Și-ai lăsat în urma doi?

Doi părinți ce te-au crescut, 

Cu dragoste și iubire, 

Dar tu ai făcut ce-ai vrut! 

I-ai lăsat ca pe ruine. 

Stau în prag și te așteaptă, 

Anii trec, tu nu mai vi, 

O sa vi acus la poarta, 

Dar nu ii vei mai găsi. 

O să-ți para rău de toate, 

De alegerea făcută, 

Pleaca din străinătate, 

Hai acasă! Vremea-i scuta.

Timpul nu sta, nu te-așteaptă, 

Să-ți mai vezi părinți-odată, 

Hai acasă, nu mai sta! 

Profita de șansă ta!

Această zi, de Sfântul Valentin,

Este împrumutată, de la un popor străin.

La noi România, iubirea e pecete,

Seducătorul şi faimosul Dragobete.

Acel fecior, român mereu el este,

Iubitul acela, ce visele le încălzeşte.

Cu al său năucitor mereu surâs,

Pentru el, Valentin e doar un fâs.

De-ar fi să am, chiar multe fete,

Şi toate doamnele, să mă răsfeţe.

Pe toate, le-aş iubi din plin,

Azi, chiar de Sfântul Valentin.

Azi, în această zi de Sfântul Valentin,

Bărbaţii toţi, sărută fetele din plin.

Fie brunetă, blondă sau roşcată,

La toate le oferă cadouri ei îndată.

Зачем же это мне мучение,

Зачем же жить так каждый день:

Кричу, рыдаю, режусь

Не ем практически весь день.

Лежу в крови я и мечтаю

Чтоб было все как я мечтала

Чтоб полюбил меня один,

Но все мне боль по причиняли

Все поигрались и ушли.

Я бьюсь в истерике от боли,

От боли в сердце и в груди.

Не сплю ночами-

Все мысли одолевают,

Как же понравиться ему

Как бы не убить себя

Стремясь достичь любви,

Читаю книжки чтоб стать умнее

Чтоб скучно не было ему.

Но все же нравиться другая,

Другая нравится ему.

Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,

Spre ce continente vei mai merge și de această dată,

Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?

Corabie, corabie...

De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?

De ce nu m-ai prevenit?

De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?

Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?

Cum îl voi umple?

Corabie, corabie...

Erai ușoară ca o vrabie,

Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,

Îmi dau seama că a trebuit să pleci,

Așa ai simțit,

Tot așa ai și socotit.

Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,

Din mai multe cearceafuri velele,

Ți-am atașat chiar și ancoră,

Știu că nu îți va fi ușor,

Oceanul are mofturile lui,

Nu știi la ce să te aștepți,

Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,

Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,

Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,

Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,

Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,

Eu te veghez, te am în suflet,

Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,

Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,

(Pe un ton de ceartă)

Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,

În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,

Dacă așa consideri, este alegerea ta...

Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,

Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."

Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"

Segelboot

Liebes Segelboot, du schwebst im scheinbar endlosen Ozean,

Auf welche Kontinente wirst du dieses Mal wieder reisen,

Was erwartet Sie an Ihrem nächsten Ziel?

Segelboot, Segelboot...

Warum hast du mir nicht gesagt, dass dir das Segeln so viel Spaß macht?

Warum hast du mich nicht gewarnt?

Warum hast du, nachdem ich dir nur für einen Moment den Rücken gekehrt habe, den Hafen verlassen?

Wie kann ich mich an die Leere gewöhnen, die du mir hinterlassen hast?

Wie werde ich es füllen?

Segelboot, Segelboot...

Du warst leicht wie ein Spatz,

Ich hoffe, du kommst glücklicher zurück als dort, wo du hingegangen bist,

Mir ist klar, dass du gehen musstest

So hast du dich gefühlt

Das hast du gedacht.

Wir hatten dich so gut gebaut, aus Holz, dem Ruder, dem Deck,

Aus mehreren Segelblättern,

Ich habe sogar deinen Anker angebracht,

Ich weiß, es wird nicht einfach für dich sein,

Der Ozean hat seine Launen,

Sie wissen nicht, was Sie erwartet,

Wenn es unruhig wird und dich in alle Richtungen schüttelt,

Er nimmt Sie nur auf den für ihn zugänglicheren Wegen mit,

Wenn es für Sie schwer wird, wenn Sie das Gefühl haben, keine Möglichkeit zu haben, sich über Wasser zu halten,

Bitte schauen Sie nach unten, sehen Sie den angebrachten Anker,

Denken Sie, dass aus der Ferne, sogar aus Tausenden von Kilometern Entfernung,

Ich wache über dich, ich habe dich in meinem Herzen,

Es ist nur so, dass du nicht mehr in meiner Nähe bist, um es dir zu zeigen,

Wirklich, wie viel bedeutete unsere Verbindung,

(In einem argumentativen Ton)

Fühle dich gut, lass los, vergiss, wer dich gemacht hat,

In zwei Wochen kamen wir nicht einmal annähernd heran,

Wenn Sie das glauben, ist es Ihre Entscheidung...

Wisse einfach, dass ich mich um dich kümmere, deshalb habe ich dich so gut aufgebaut,

Als letzte Ermutigung sage ich Ihnen: „Sie dürfen sich nicht von den Stürmen einschüchtern lassen, denen Sie bei der Überquerung des Ozeans begegnen werden. Vergessen Sie nicht, dass nach dem Sturm gutes Wetter kommt.“

Das Segelboot:"Was würden Sie tun? Darf ich nicht einen Tag in Rio de Janeiro bleiben? Nur eines Tages, das ist alles was ich will, dann komme ich zu dir zurück, versprochen!"

Un înger feminin cânta cu vocea-i de privighetoare,

Povesti de iubire și amintiri de pe pământ.

Ascunse de timp prin viața amăgitoare,

Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.

Imbracata-n albul zăpezii printre ghețari,

Cu flama iubirii între palme,arzând!

Pe limba dragostei ii alina pe solitari,

Speranta se zarea in ochii ei sclipind.

In timp îndepărtat la un monument acvatic,

Fericirea s-a imortalizat intr-o poza de suflet.

Doi tineri îndrăgostiți se priveau romantic,

Un tablou tomnatic,al dragostei portret.

Cu rodul iubirii lor in pântec se croia un nou destin,

Albastrul marii se unea cu nisipurile fierbinți.

Sange dulce latin și un suflet de cristal marin,

La prima vedere unul pentru altul fauriti.

In dreapta se vedea pădurea iar la stânga un lac verde,

Un loc sfintit de îngeri și inimi care se unesc.

Amintirile din acest loc niciodată nu se vor pierde,

Petreceri prin timp intr-un loc și sufletului pitoresc.

Trandafirii sângerii erau simboldul iubirii lor eterne,

Sentimente ce trec peste hotarul rațiunii,

Scrisorile de dragoste și intalnirile nocturne,

Romantici din fire își pictau viața in culori.

Vorbind de trandafiri ne amintim ca au și spini,

Indiferent de cât de ascuțiți ea primea cu zecile.

Ele se deosebeau de lalele garoafe sau crini,

Conturul petalelor catifelate erau pasiunii lor docile.

Lentilele fotografului au capturat un moment magic,

O poza ce avea sa fie întipărita in sufletul fetiței lor.

Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte de un final tragic,

Viata urma sa pună la încercare a lor poveste de amor.

S-a născut cu ochii căprui și sub soare strălucind,

A lor fetița blonda părea a fi un dar divin.

Cu sprâncene desenate părea a fi gândind,

Le făcea lumea mai frumoasa,paradisul fiind vivid.

Cum lecțiile de viața nu se dau pe cer senin,

Toamna a ales-o pentru o cale puțin nedreapta.

Frunzele cădeau pentru a schimba al ei destin,

La al trei-lea an din viața a plătit pentru a sortii fapta.

Strălucirea rodului iubirii părea a se fi stins,

Parintii nu mai erau al ei și se regăseau in alte chipuri.

Sangele ii s-a schimbat și orice speranța era desearta,

Prin jertfele de suflete pustii se credea ca răul a învins.

 ..............................................................

Îngerul privighetoare se bucura ca iubirea s-a întâmplat,

O poveste de dragoste întipărita in povestile de mult apuse,

A fost o data când cele doua suflete împreuna au dansat.

Flama iubirii s-a aprins pentru povesti ce merita a fi spuse.

Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,

Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.

Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,

Prin paginile trecutului nici tu nu ai fost un sfânt!

Vreau sa îmi amintesc de tine,sa nu uit ca te-am iubit.

M-am decis sa șterg cuvintele care știu ca te-ar fi rănit.

Te voi elibera de trecut și voi pleca și eu departe,

Sa lăsam timpul sa ne șteargă amintirile deșarte. 

Se aprind lumânări pe tărâmul celor adormiți, 

Linistea e asurzitoare și cei plecați sunt amintiți.

Portalul dintre lumi se deschide in sărbătoare sumbra,

Amintirea celor dragi va eclipsa și a morții umbra.

Trecuti in neființa,unii demoni,alții îngeri credincioși

Sfarsitul vieții separa sufletele curate de cei păcătoși.

Statuia unei femei, un înger plângând lacrimi împietrite,

Pazeste intrarea cu ochii ei triști spre pământ ațintite.

Atmosfera e rece,pana și păsările sunt negre!

Trei cărări de drum separa mormintele prea sumbre.

Orasul morților e luminat de candele și lumânări,

Sunt și flori ce alina a despărțirii supărări. 

Ierarhie morbidă,cripte și morminte fără nume.

Familii înstărite,alții uitați deja de lume.

Drumuri parcurse,vieți trecute prin clepsidra timpului.

Suflete sculptate de o dimensiune a simțului. 

Soldatii martiri aliniati in dreptul unei statui militare,

Sunt amintiți și onorați după a vietii realizare!

Patrioti ce par sa servească țara și după moarte,

Coroane bogate sunt așezate la fiecare in parte.

Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,călători spre necunoscut!

Credinciosi in voia sortii,neînfricați de la început!

Plecați după rasplata,promisiunea lui Dumnezeu.

Valoarea sufletului o va decide doar un zeu.

Odihnind sub poze dragi cei iubiți sunt amintiți, 

Cu iubirea eterna a familiei ei sunt răsplătiți.

Lumanari melancolice licăresc pe lângă flori,

Acum îngeri al cerului,prin viața trecători. 

Un mormânt misterios aproape de cei dragi,

O fata tânăra se odihnește printre amintirile vagi.

Plecata prea devreme,pedepsind-ne cu dor.

Julieta din cer veghează,drag înger păzitor.

O clădire asemenea unei biserici se vede din depărtare,

Ingardind morminte vechi,a goticului alinare.

Preotii se odihnesc sub pietre inscripționate in limbi străine,

Cunoștințe bisericești străvechi,ale misterului morfine.

 In dreptul piramidei, o criptată sub semnul imortalității.

Un trandafir alb amintea de puterea unității.

Doua surori ajunse la un capăt de drum părăsesc a vieții soarta,

In cautare de raspunsuri deschid a spiritualului poarta.

O harta macabra dar cat se poate de reala,

Odihna veșnica după a vieții înțeleapta morala.

Dumnezeu sa va lumineze calea,spre cer sa va îndreptați!

Sa fi-ți curați in suflet,de ingeri preferați!

Cum focul nu arde fără aer,

Pamantul nu da viața fără apa.

Intunericul fără lumina e eter,

Fara noapte nici zorii nu crapă!

Cum luna nu luminează fără soare,

Curcubeul nu colorează cerul fără ploaie.

Sarea va fi cea care va da hranei savoare,

Iar copacii poveștilor nescrise câte o foaie.

O lume calculata perfect matematic,

Elementele parca vii se completează in ansamblu,

In mediul lor natural se prezintă sălbatic.

Misterioase ca și proveniența culorii albastru.

Ascuns in suflet și văzut doar in ceata,

Aerul ne conectează cu ceea ce numim noi acasă.

Prin legile atracției ne ghidează și ne învață,

In mijlocul peisajului va fi chiar vârful nasului.

Din magma pământului sau fulgerul cerului,

Focul este un spectacol mistic al naturii.

Flamele-i dansând duc spre descoperirea sinelui,

Simbol al dorinței și al pasiunilor mărturii. 

Putitatea și sălbăticia s-au incorporat in viața verde

Natura in sine este un element viu,misterios.

Sub semnul infinitului sământa ei nu se va pierde.

Din pământ fertil creste meticulos și curios.

Imaculat, puterea apei este inimaginabil de puternica.

Purifica hidratează și împrospătează tot ce atinge.

Avand propria memorie și o vasta latura artistica 

In lupta cu focul se poate încinge sau flăcările stinge.

Magic e puțin spus și fascinant nu e îndeajuns,

Un puzzle perfect unde imperfectul nu e in plus.

Se definesc una pe alta și cumva binele in rău inclus.

Prin noi planeta e in viața,suntem al inimii ei puls.

Cu rădăcini adânci se înfrunta din pământ,

Candva o sămânță cu timpul s-a înălțat.

Udata cu ape și ca nutrienți îngrășământ,

Oferea oxigenul ce viața a semănat.

S-a expus la anotimp și luminatori cerești,

La caldura și răceala o sa facă ofranda.

Se oglindea vremii definind peisajele lumești,

Purtandu-le culorile,mereu făcând parada.

Frigul iernii a acoperit copacul in alb imaculat,

Cristale de apa înghețate-n stele geometric.

Crengile-i goale de frunze acum arată elaborat,

Poti sa vezi ceea ce nu vezi și e simetric.

Cand razele de soare au strălucit de primăvara,

Copacul a întâmpinat caldura oferindu-i flori.

Mireasma divina se simțea in fiecare seara,

Renasterea naturii și fericirea in culori.

In zilele-i toride vara amintea de tropical,

Soarele strălucea printre frunzele-i de verde crude,

Umbra copacului însă era pentru toți ceva vital,

Oferind adăpost după ale zile-i grele trude.

Toamna s-a dezlănțuit cu ploaie și furtuna,

Frunzele rumenite colorând peisajul rece.

Ceata deasa anunța a spiritelor cununa,

Focul din șemineu și un pahar din vinul dulce.

Odata ajuns la vremea recoltei ne va bucura de zor!

Esenta copacului e sub forma unui fruct lemnos.

Promisiunea cunoștinței întrece și al soarelui dor,

Nuca fiind al sufletului remediu,un deliciu savuros.

Viata ne va da lecții, și nu pe vreme cu cer senin,

Momentele grele vin cu învățături ascunse.

Ele ne vor ghida și îndruma drumul prin destin.

Uneori binele și răul cu greu pot fi distinse.

Cea mai strălucitoare dintre stele,centrul sistemului solar!

Lumina si razele tale calde nu cunosc nici un hotar.

Te-am privit prin gând si intr-un colțișor al razei vizuale,

Sentimentele pe care mi le dai sunt de-a dreptul ireale.

M-ai ales sa te privesc din infinitul necunoscut,

Te doream cel mai mult si te schițam din neștiut.

De nedescris puterea ta,planeta strălucind de plasma!

Numai luna putea concura cu a ta carisma.

Printr-un dans astral ți s-au alătura planete,

Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!

Tinerete fără batranete si viața fără de moarte,

Se micsora si se întărea,de mare putere avea ea parte!

Venus mândra,strălucind a feminin s-a alătura la ce-i divin.

La erupții vulcanice va trebui ca sa ma închin.

Caldura e mare si norii sunt portocalii,

Aici nu este un loc pentru cei care vor sa fie vii!

Aliniandu-se perfect la soare,planeta Pământ este in floare!

Habitatul ideal pentru viața ce vrea sa prospere.

Albastra de ape,se scaldă in abundenta vieții!

Locul de întâlnire al elementelor,descrierea frumuseții.

Planeta roșie s-a alăturat in pași de dans,

Marte furios aproape ca a făcut balans!

Rece si uscat,condus de gelozie!

Isi dorește da fie colonizat,câta ipocrizie!

Jupiter nu a întârziat sa apăra,ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.

Planeta s-a acoperit cu un ocean metalic de tip smoala.

Impunatoare prin mărime si furtuni, te va învața cu ea sa nu te pui!

Ea are si ajutoare,planete mici de bine făcătoare.

Regele balului va fi Saturn desigur,

Mandru cu inele niciodată nu se va simții nesigur!

Stapan pe sine cu norii lui de gheata,

Planeta modernă ii va fi scrisă pe prefața.

Uranus departe de soare a înghețat in albastruie culoare,

Gigant de gheata cu temperaturi polare!

Planeta s-a alăturat la dans strategic si rece,

Nu prea știe el a se petrece...

Nori de vortex si furtuna,trebuie sa fie ea!

Neptun la fel de rece,de gheata ii e calea!

Intunecata si puternica,ea va fi regina!

Intr-un final fericit ea va fi eroina.

Orbitand soarele in sens contrar al ceasului,

Trecere timpului va fi favoarea dansului.

Prin savurarea clipei ei făceau întrecere,

Aseara ei au dat o adevarata petrecere!

S-a oprit si timpul s-a oprit si viața,

Uitandu-ma spre cer,am văzut speranța !

Era ascunsa in norii albi si razele de soare,

In același peisaj si doua păsări călătoare.

Lumea era transparentă,pentru o clipa am plecat.

Sufletul mi-a surâs si la tine am visat...

Imi spuneai ca ma aștepți sa dovedim din nou iubirea,

Intr-o lume care se hrănește pe deplin cu durerea. 

Imi amintesc de tine,din viețile apuse!

Dorinta ce încalcă legile fizicii impuse.

Ciudat loc de întâlnire, un loc fără de început.

La sfârșitul lumii unde si iubirea e in trecut!

Te-am auzit cum îmi cântai si ma chemai sa vin,

La răsăritul soarelui de mâna sa te țin.

Am venit întreaga in suflet dar nu pot sa te mint,

Doar uitându-ma la tine pot eu sa ma alint.

Trecutul irosit si bagaje fără rost,

Am sa las in urma tot răul ce a fost!

Din iad voi face rai si din sfârșit un început!

Nu pot sa te las sa îmi fi păcatelor pierdut.

Am sa îți șoptesc ceva ce sa nu uiți tu vreodată,

Ma așteaptă viitorul si nu ma voi lasă prădată.

Ne vom regăsi in astralul nopții,unde îngerii veghează. 
Si conștiința mea curată e cea care rămâne treaza.

Si intr-o clipa am revenit la speranța ce am zărit!

Pasarile își continuau lin zborul si cu drag eu le-am privit.

M-am intors la drumul meu dar cu un sentiment mult mai aparte.

Cel mai de preț dar e sa poți sa inspiri lumea mai departe.