Când florile se deschid

Calin îți răsare acum corola,
Din bobocul tău mult pregetător,
Și, de un prea prelung reprimat spor,
Ceru-și arată aureola.
 
‘Scunsă-i taina micului tău amor...
Sufletului tău a mai aciola
Nu i-e frică, a sta-n acropola
Unde tainic un cuvânt mai porți — dor...
 
Când florile se deschid, un cânt vechi
Vine-mi mie, parabolă de moș,
Despr-ale androginilor perechi,
 
Ce și-n gândul tău acum se scoală.
După spoi de ierni trecute, din roș,
Trandafirul... fruntea sa e pală...
 

Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Rarés Girea poezii.online Când florile se deschid

Data postării: 20 ianuarie

Vizualizări: 22

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Regretul unui fiu

Târziu este, copile, plânsul tãu,

Târzii sunt şi pãrerile de rãu!

E prea târziu s-aduci un trandafir

Sãdindu-l lângã cruce-n cimitir!...

 

E prea târziu acuma sã mai plângi,

Ferindu-ţi ochii-n palma mâinii stângi!

Cu graiul stins, cu-amar, mâhnit de tot,

Aş plânge-n rând cu tine...sã mai pot.

 

Nu pot nici sã te-aud, nici sã-ţi rãspund...

Dar toatã viaţa m-ai rãnit profund:

La bal, la reuniuni sau la "boutique"

Când te duceai fãrã sã-mi zici nimic.

 

Dar... în sfârşit, e grea durerea ta

Şi multã vreme-o vei simţi aşa!

Nu doare lutul biciuit de ploi,

Cât ne dor remuşcãrile din noi!

 

                          ☆

 

Tu nu ai timp, cât ai dori sã ai,

Nici rost, nici sentimente şi nici grai!

Când nu ai fost ce-ai fi putut sã fii,

Când toate trec, rãmân lacrimi târzii!...

Mai mult...

Mormânt de comat

Roagă-te, dacă poți,
la steaua din muntele nopții,
plângi, dacă poți,
la icoană în stâncă sculptată,
adu flori, dacă poți,
la altar din minerale,
fă-ți cruce, dacă poți,
la cap de lup
și șarpe de mare.
Mai mult...

Zămbetul-mască înșelătoare

Cînd vine noaptea iarăși 

Și ochii nu mai pot,

Cu muzica-n urechi

Și lacrimile în ochi.

    Și zâmbetul acela 

    Ce-l porți tu zi de zi,

    El seara se distruge 

    Și nu mai poți zâmbi.

Deși toți ți-s prieteni,

Mereu ești singur...Tu!

Durere ai pe suflet

Și inima ții scrum.

    Iar dimineață iarăși,

    Pui masca tu din nou...

    Și mergi tu înainte ,

    Cu gândul înapoi.

Într-un final reiese

Că singur ești acum,

Dar totul va fi bine

Dar tot la rândul lui.

Mai mult...

De ce, analfabeților

De ce, analfabeților, 

distrugătorilor, paraziților?

Distrugeți pura noastră

limbă română măiastră.

 

În meleagurile noastre nu există

Scrierea voastră materialistă

Voi mâncați literele

Până explodează Soarele!

 

Nu există verbul a vroi

Cu fonetica sunteți tâlhăroi,

Ce splendidă e gramatica,

VOI, o batjocoriti în ea!

Mai mult...

PÂNZA PICTĂRII

Viața poate fi grea,
Viața poate fi și ură
Și începi a te gândi,
La tot ce e rău în lume.

 

Lumea poate fi chiar dură,
Apăsându-te, și ingropându-te.
Și tu, omule, î ncepi a te gândi...
Și încet, începi a mormăi.

 

De ce sunt afectat de tot ce-i rău?
Hey tu, da tu, minune srălucitoare,
Doresc enorm, sa-ți zic ceva..
Că viața nu-i așa de rea, si grea!

 

Viața e doar inceputul unei aventuri,
Dar tu, ia doar pensula și pictează.
Desenează momente fericite, senzații..
Pictează-ți pe pânză propriați viață.

Mai mult...

Ast moment

Rănile parcă nu dor atât de tare
Atunci când ți le ții la soare;
Rid ori incizie stând în întunecime
E să se mărească și-n trup, și-n asprime.
Și fiecare rază balsam ți-e pe ea,
 
Granit stacojiu cu s-o-acopere ar vrea,
Indignarea astfel să dea să descrească,
Repede sub scutul eter’gen să renască
Edenic stratul fin și proaspăt de piele
Al timpului de dinainte de cele rele.
Dar acum, mi-ești într-atât de lucitoare,
Ăst moment: lăsată să odihnești în dogoare.
Mai mult...