Autorul IUSTIN PĂTRULESCU
Creaţii aleatorii :)
Vin cald
O cameră mică, veche, cu ferestre înghețate și geamuri acoperite de brumă. Afară ninge torențial, iar vântul urlă printre crengile copacilor. În interior, o masă de lemn scârțâie sub greutatea unui vin roșu. O lumânare pâlpâie pe marginea mesei, aruncând umbre dansante pe pereți. Liriel și Caelum stau la masă, înfofoliți în pături groase.
Liriel (aprinde cu grijă lumânarea, flacăra tremurându-i în față, ochii reflectând):
-Uite, aprindem o lumânare… să nu fie totul doar frig și întuneric.
Caelum: (zâmbind, își ridică paharul spre lumina de la lumânare):
-Da, e bun… noroc Lariel!
Liriel (privește prin geamul acoperit de brumă, unde fulgii se izbeau și se întorceau în vânt, iar lumina lumânării se reflectă în ochii lui):
– Da, e… e ca un foc mic într-o noapte mare. Uneori, chiar și când totul pare alb și rece, un gest mic… o lumină… poate să încălzească mai mult decât crezi.
Caelum (oftează, privindu-i flacăra tremurândă):
– Așa e… și vinul ăsta parcă nu e doar vin. E timp oprit, povești nerostite, amintiri care se încălzesc sub palme.
Liriel (ridică ușor paharul, lăsând lumina să-i joace pe chip):
– Afară vântul urlă și zăpada mușcă la geamuri, dar aici… aici e un colț de iarnă care nu doare. Poate că asta e tot ce ne trebuie: o lumină mică care să nu lase întunericul să ne înghețe sufletul.
Caelum (ciocnind ușor paharul de-al lui, zâmbind cu o tristețe blândă):
– Noroc… la lumina asta și la nopțile care ne amintesc că, chiar și când totul e rece, ceva cald rămâne mereu cu noi.
Liriel (se apleacă spre lumânare, urmărind cum flacăra dansează și se stinge aproape, apoi revine):
– Să fim atenți la luminile mici… ele țin afară frigul, dar mai ales umbrele din noi.
Caelum (aproape șoptind):
– Da… și să nu uităm să le aprindem ori de câte ori avem nevoie.
E plină lumea
E plină lumea de eroi,
La fel ca-n basmele daneze,
Eroi ce așteaptă-n plin război,
Ca victima să îi salveze.
E plină lumea de savanți,
Ce s-au vândut pe câțiva sfanți,
Și au clonat pui de năpârcă,
Ce soarta lumii o încurcă.
E plină lumea de nebuni,
Ce-și sar la beregată,
Apoi cer cerului minuni,
Și-o altă judecată.
E plin și omul de el însuși,
Își suge sângele din trup,
Şi râde peste plânsu-și,
Ironizând pe cei care se duc.
E plină lumea de hibrizi,
Că, om nu se mai poate spune,
Banal a devenit ca să ucizi,
Pe cel ce ție se opune.
E plin tot plinul cu nimic,
Iubirea șade la muzeu,
Dușman ne este cel mai mic,
Dușman ne este Dumnezeu.
Iubesc
Te iubesc atat,sau poate
Te iubesc mai mult de cât se cade
Te iubesc dimineața,seara
Chiar mai mult la amiază primăvara
Te iubesc iarna cand fulgii cad
Pe chipul tau frumos si cald
Te iubesc demult,acum
Oricând te voi iubi mai mult
Nu vreau sa nu te iubesc
Pentru ca esti tot ce imi doresc
Par niste versuri foarte simple
Dar dragostea nu se măsoară in cuvinte
Nu stiu sa iti spun mai mult
Dar sper sa simti tot ce iti spun
Si daca te-am srprins cumva
Ador sa te iu
besc,iubita mea!
Iubirea mea
Plâng de dor și dorul plânge
Că de mult nu te-am văzut,
Și în brațe te voi strânge
Ca să-mi dai tu un sărut.
Plini de dragoste nebună
Ce-i născută de noi doi
Și legată de o cunună
Și sfințită printre nori.
Tu ești floarea din grădină
Ce cu foc eu privesc,
Care sufletul îmi alină
Și mă face să trăiesc.
Ești comoară pentru mine
Ce în dar eu ți-am primit
De la Domnul asta vine
Să nu umblu necăjit.
Sunt departe, scumpă, dragă,
Și răbdarea e pe sfârșit
Și îți scriu pe-o foaie albă:
Te iubesc la infinit.
Și mă rog seară de seară
Să te văd măcar în vis
Cum fugim printr-o livadă
Și te țin de mână strâns.
Cum mă alinți cu-acea iubire
Și săruturi eu cerșesc
În Dulcești, pe mine,
Cu un sărut împărătesc.
Ne jucăm pe-o câmpie
Ca copiii fericiți,
Cum ne sărutăm sub o făclie
De iubire amețiți.
Concert !
Se scutură floarea ...
Covor fermecat așterne cărarea,
Din vișini,cireși cad petale
Răsună un tulnic în vale.
Nu voal străveziu acoperă cerul
Arome dulci împrăștie mărul;
Cu saci grei micuța albină
Polenul din flori ,îl adună.
Un trubadur greieraș
Proaspăt chiriaș
Își acordă chitara
Când se apropie seara!
Lumina întunericului
Într-o lume mare, goală, fără de‑nțeles,
Inima ta o umple, iubirea o găsesc,
Și când printre străini și răutate mă rătăcesc,
Ochii tăi drumuri line îmi croiesc.
Cum de tine inima mi-e legată,
Am devenit parteneri de soartă,
Suflete împletite pe bolta destinului,
Ce le leagă nu se rupe, nu se-nnoadă.
Ce-i menit să dăinuie o veșnicie
Nu se stinge, nu se îneacă.
Totdeauna dragostea a șoptit
Cum e să fii auzit
Și să fii văzut în întuneric
Când te stingi în flăcări.
Și în universul fără de sfârșit,
Fără tine n-am nimic.
Printre atâta răutate,
Vocea ta îmi e scăpare.
Când iubirea este mare,
Ce să ne facă oare?
Când legați de mâini și de picioare,
Tot unul la altul am ajunge cu ardoare.
În această viață noi suntem captivi,
Dar ale noastre suflete libere,
Fiindcă ele împreună dăinuiesc
Iar pe noi ne-nsuflețesc.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Reformare
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 noiembrie
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 noiembrie
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗