Autorul foaiedeluna26
Creaţii aleatorii :)
tata
tata, atitia oameni imposibili am vazut -
aveau in miini arme, de parca pentru asta au fost crescuti.
tata, animalele cele mai de temut,
se pare ca tot de oameni ca noi sint nascuti.
tata, mereu incerci sa ma protejezi pe mine
de cenzura, barbati rai, companii fara minte.
ma bucura faptul, ca nu ma cunosti prea bine -
tata, eu stiu atitea cuvinte.
tata, prin plaminii mei atita fum a trecut,
urechile mele au auzit atitea secrete.
tata, de cite ori am trecut
pe linga dulapurile tale cu asurzitoare schelete.
tata, eu stiu sa ies din asa neplaceri,
in care ceilalti sint pina-n git, mai sus nu se ridica.
tata, eu sint singura atitea nopti, atitea veri.
tu stai in camera de-alaturi, dar, n-auzi nimica.
tata, eu atent imi ascund desenele pe piele,
asa cum ascund toate poeziile de tine.
tata, in realitate gindurile mele
spun, ca tu deloc nu ma cunosti pe mine.
tata, eu nu m-am vindut niciodata,
nu caut profit, n-o sa ma vezi in revista.
tata, eu sunt ceea ce sunt, nu voi deveni alta,
singur ai spus: "miracole nu exista!".
VINURILOR TALE
Primul meu vin... Merlot!
Cu el a început tot...
Aș vrea să-i mai simt puțin
Mirosul și gustul fin..
☆
Al doilea, Sauvignon Blanc
Gustul verii într-un pahar
L-am savurat o vară întreagă
Vara când îti eram... dragă.
☆
Barbera .. cel de-al treilea vin
Martor că-n brațe m-ai tinut!
Nu-i voi uita gustul divin
Il plâng ades.. dulce tribut!
☆
Ultimul ce-am savurat,
Cupaj....Merlot cu Pinot Noir ?
Cu el dorul mi-am alinat
Când ai plecat și m-ai uitat.
☆
Cabernet .. vinul promis
În gânduri I-am purtat,
Gustul I-am făurit în vis
Un an I-am tot așteptat..
☆
Bordeaux...un vin simţit
Fin ca o mină de creion,
Roșul soarelui în asfințit
În versurile poeţilor
☆☆☆
Azi vinul de buze mi-e străin
Goale îmi sunt paharele de vin,
Il am în suflet..il scriu pe hârtie
Îmi umplu paharul cu poezie.
Glastra
De-aş fi pământ în glastră
Şi tu a mea floare,
Te-aş ţine ca în palmă,
Cu săruri şi cu soare.
Aş fi atent cu tine,
Să ai tot ce-ţi doreşti,
Ţi-aş da apa din mine,
Să nu te ofileşti.
Am sta sus la fereastră,
Să poţi fii admirată,
În rochia din petale
Şi frunze-nveşmântată.
Te-aş îndemna întruna,
La cât de dulce eşti,
În vizită la tine,
Albine să primeşti.
Te-aş apăra desigur
De gâzele mai mari,
De mitocana muscă
Şi trântorii hoinari.
Am fi ca o regină
Şi un cavaler de lut,
Ţi-aş da pe rădăcină,
Teluricul sărut.
Şi ai deveni o mamă
Şi eu aş fi un tată,
Pe lângă noi în glastră
Cu un boboc de fată.
Şi ne-am petrece viaţa,
Pământ şi două fire,
Tot în parfum de floare,
În tihnă şi iubire.
De s-ar mira oricine,
Trecând pe la fereastră,
Atâta fericire
Să vadă într-o...glastră!
Bio
Iubito, tu eşti bio,
Tu chiar eşti, nu te faci,
Ai ochi ca două mure
Şi-n loc de buze fragi.
Obrajii tăi cei roşii,
Sunt fără doar şi poate,
Ca două coşuleţe
Cu mere bine coapte.
Şi umeri-ţi cu pieptul
Şi gâtu'-mpodobit,
Arată ca salcâmul
Ce tocmai a-nflorit.
Un nufăr alb şi gingaş
Este al tău mijloc,
Ai glezne delicate
Ca florile de soc.
Iubito, tu eşti bio,
Chiar eşti, nu te prefaci,
Iar eu iubesc natura,
Deci te iubesc şi-mi placi!
Mi te-aș povesti tuturor
Mi te-aș povesti tuturor
Fie că îi știu sau nu
Îmi doresc să vorbesc despre tine
Ești la începutul fiecărei mele fraze
Cu tine închei orice conversație…
Nu mai contează nimic
Important e doar preaplinul meu de tine
Care debordează.
Aproape că nu te mai pot ține în propria-mi ființă…
Mă înflorești pe dinăuntru
Simt cum ieși cu înflorirea mea cu tot din mine
Și îmi doresc să o faci.
Însă când simt cum ieși
Te vreau înapoi închis în mine
Devin taciturnă, te cuprind cu florile mele cu tot înapoia sufletului meu
Te forțez să mă viețuiești.
Nu vreau să te împărtășesc…
Ciocolată amară
Știu că doare,
Dragostea cea arzătoare,
Știu că încerci
Să nu mai răcești.
Să nu-ți mai răcească inima dupa o conversație amara,
Ca ciocolata aceea din primăvara.
Știu ca-i greu, iar si iar
Dar de data asta, ai evoluat.
Ai văzut cum e sa plângi, sa simți briceagul atingându-ti blând pielea.
Ai văzut cum e sa suferi din dragostea dulce ca mierea cea sărată.
Dar acum te vindeci,
Rănile ti se închid,
Si parca viața un pic mai bine a devenit.
Eu te iubesc, prietena mea draga,
Si viața nu-i asa amara ca ciocolata de primăvara, sau ca mierea cea sărată,
E dulce ca lichiorul si dulce ca sarea,
Mai e acra ca zaharul si arzătoare ca marea.
E buna când o vezi cu ochii blânzi si amorțiți de-atâta ciocolata dulce.
O sa treacă, o sa vezi, doar trebuie sa aștepți, ca acel gust amuțitor, sa-ti ajungă in suflet ca lacrima iubirii.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Reformare
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 noiembrie
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 noiembrie
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗