Autorul Ana Nicoleta

Nu mi-a plăcut niciodată matematica

Dar știu că unu plus unu fac doi

Nu mi-a plăcut niciodată noțiunea de “iubire”

Dar știu că te iubesc

Nu mi-a plăcut niciodată să știu că pot să ajung să sufăr fără de remediu

Dar m-am îndrăgostit

Nu mi-a plăcut niciodată să aștept

Dar zilnic aștept cu nerăbdare să te revăd

Nu mi-au plăcut plăcut niciodată sfârșiturile

Dar știu că orice poveste are un final

Nu mi-au plăcut niciodată tragediile

Dar totusi te-am lăsat să pleci

Nu mi-au plăcut niciodată despărțirile

Dar i-am dat voie mâinii tale să o părăsească pe a mea

Nu mi-a plăcut să văd cum timpul se scurge

Dar acum abia aștept să treacă ca să te regăsesc

Nu mi-a plăcut niciodată să am nevoie de altă ființă

Dar știu că fără tine viața ar fi suferință

Nu mi-au plăcut niciodată poveștile de dragoste

Dar zilnic îmi doresc să mai scriu la a noastră

Până când Dumnezeu însuși va veni să pună punct pentru mine.

Ce aud câteodată în noapte?

Pare a fi plânset,parcă-s șoapte

Iar când noaptea e senină ,

Parcă-s vorbe de lumină

Iar când cerul e înnorat

Aud plânset și oftat.

Vedea-te-as pe un câmp cu flori,

Voința mea,tu ești aceea,

Poezii fără sfârșit ți-aș scrie,

Luceafărul meu,căzut din rai pe pământ,

Alesu-te-am din o mie de stele,și aș face-o din nou,

Și de m-ai răni eu tot te-aș iubi pe veci în universul nostru,

Pumni de stele aș culege doar ca să te strâng în brațe,

Să te văd eu fericită în visul meu frumos prea mărit și de mine prea iubit.

Dorul meu scump și drag,sper să-i spui că-n gând tresar,

Și plutesc în al tău har divin,sperând să nu cad în delir,

O prea frumoasă viață din rai cazută în ale tale brațe dulci

Și tu din nou,vei spune două cuvinte în dulci șoapte.

Ești ca și o Floare,înțepătoare

Ca și un fir de trandafir

Prea frumoasă prea deșteaptă

Dar totodată ticăloasă🫶🏻

Ești ca și luna numa-i una

Vreau ca tu să-mi fi furtuna

Doar eu să te învelesc cu duna

Pentru totdeauna❤️

Ești o Zeiță pe pământ

Doar lângă tine am așezământ

Cu tine aș fi de neînfrânt

Cu tine aș face față la vânt🫵🏻

Ești focul care-n mine arde

Pentru tine aș da miliarde

Dar tu ai prea mari standarde

Așa că poate te voi pierde :((

Ești spinul care mă rănește

Dar poate de aici pornește

Ce-a ce ne unește

Poate asta-i ce-a ce ne strunește 👣

Îmi aduc aminte prima oară când ne-am văzut

A fost ceva neprevăzut

Dar în același timp ceva nemaivăzut

Și de atunci ne-am tot revăzut 👥

Când te vedeam inima îmi tresărea

Inima din piept îmi sărea

Și doar atunci soarele răsărea

Și dragostea mea pentru tine se mărea🫀

Tu așa timidă erai

Atunci poate să nu ne fi întâlnit preferai

Când nu îmi vorbeai inima mi-o secerai

Și mi-o încarcerai🗣️

Dar eu nu am vrut să mă las

Mereu voiam să aud doar al tău glas

Într-un final a trebuit să mă fi retras

Și atunci în urmă am rămas🖐🏻

Dar dragostea n-a încetat

Inima pentru tine bătea neîncetat

Contul mereu ți l-am cercetat

Și că de lângă tine am plecat am regretat 👐🏻

Dar într-o zi te-am reîntâlnit

Eu la tine am venit

Asta nu ți-a prea convenit

Poate așa ne-a fost menit 🤔

Eu atunci m-am îndepărtat

Presiunea n-am suportat

și ca și rezultat

Inima cu lacrimi mi-am consultat😥

Dar toate astea au trecut

Și într-o zi un cadou ți-am făcut

Și de acolo a început

Și chiar la o întâlnire ne-am văzut :))

La final de seară eu să te pup am vrut

Dar nu am putut

Dar măcar în brațe m-ai ținut

Și tare mult mi-a plăcut 🥰

De atunci mereu înapoi încerc să ajung Poate cândva buzele am să ți le sărut

Asta ar fi foarte plăcut

Dar momentan ăsta-i un lucru necunoscut😇

Într-o zi în brațele tale voi fi

Și nimic nu ne va m-ai despărți

Buzele tale voi simți

Și le voi prețui❤️❤️❤️

Prin odiseea gândirii, pe marea suișurilor intime,

Axiomele se destramă, în ecourile sublime.

Ontologia se-ntrepătrunde cu epistemologia vastă,

Și-n labirintul eticii, moralitatea noastră se-ncastă.

Cogitația, veșnică flacără, în creuzetul minții arde,

Conștiința, printr-un spectru larg de culori, se desfășoară și se pierde.

Alegoria peșterii, rediviva, umbre pe pereți păstrează,

Ce în lumina cunoașterii, forme noi și neașteptate le ia și le învăluie în ceață .

Neliniștea existențială, pe drumul rațiunii se grăbește ,

În dialog socratic, sufletul cu sine se întrece.

Prin deducții și inducții, în abstracțiuni înalte,

Filosofia, precum Penelopa, realități înfiripă și destramă.

Prin odiseea gândirii, ontologic se naște și se desface,

În sinele ce-l explorăm, noi găsim și pierdem ace.

Metafizica ne cheamă, s-o urmăm în vise și trezie,

Navigăm prin ceața efemerului, spre portul esențelor eterne.

Prin odiseea gândirii, într-un pelerinaj al minții,

Ne plecăm la templele gândirii, cu întrebări și amintiri sacre în desagă.

În acest panteon conceptual, unde divinități nevăzute licăresc ,

Filosofia-și întinde vela, spre orizonturi noi, mereu provocând.

Despre alegerile de acum

mulți vor scrie oarecum.

Eu am să scriu imediat,

să nu regret că am uitat.

Da, ele ne sunt necesare

pentru România Mare,

unde sunt mulți democrați,

liberali și tehnocrați.

Între ei  sunt auriști,

unii sunt chiar useriști,

udemeriști, peuneriști

și mulți alții cam la fel....

Toți se socotesc model

de cinste și de dreptate.

Au uitat de demnitate.

Dar așa cum sunt votanții,

așa sunt și candidații;

unii se cred mai frumoși,

alții se cred viguroși.

Se prind în horă, tresaltă,

alții pe arcuri se saltă,

s-arate la fiecare

că sunt zdraveni pe picioare.

În țară e harababură,

parc-am merge pe-arătură.

România se divide

în zeci de grupuri și partide,

ba și-n grupulețe și clanuri.

Cine-or fi cei ce fac planuri

de dezbinare și ură

și în viață, și-n cultură?

Ieri votam pe-ai noștri Ion și Ioana,

Acum votăm ”străinii” Piedon și Piedoana!

Mulți candidați ajung la limită

unii renunță, alții ezită.

Pe toți  îi privesc cu drag...

mai ales atunci când se retrag.

Se zice că cei mai buni

ar fi candidații comuni.

Vom trăi și vom vedea

de-o fi sau n-o fi așa.

Pentru toți domnii primari

și stimați parlamentari,

și pentru cei ce votează:

Hora Unirii nu se minează!

Alegători, aveți răbdare,

nu votați la întâmplare!

Vă îndemn  să citiți tot

din buletinul de vot!

Zic pentru cei ce-au mai votat

și apoi au regretat.