SOLII
Întorc privirea,adânc în mine
Și văd troieni și drumuri line
Și văd mocnind în ani șirag ,
Nevoia de mai bine.
Întorc privirea către cer
Pe căi de ani lumină
Îmi fuge gândul biet pribeag
De stele să se anine.
Cuvântul,salbă de mărgean,
Din creer evadează,e plin de viață
E spontan,e liber,e speranță
E plin de cutezanță.
Cuvânt,idee ,șoaptă,dor
Colindă prin lume
Sunt soli de pace,ambasadori
Imuni veșmintelor de crime.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: E lună Martie, a primăverii lună,
Поэма: SOARTA
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu
Поэма: TOAMNA
Поэма: Sărut
Cea mai veche lucrare de literatură
Поэма: Lecţia despre cub de Nichita Stănescu în daneză
Поэма: Greu e să pieri
Oleg Serebrian - o voce de rezonanță a prozei basarabene