Șoaptă iubirii
Vreau să-ți alin tristețea
Să-ți văd frumusețea,
Cu dragoste să te copleșesc
Cu inima să te încălzesc.
Să-ți dau ce n-ai avut
Și nici prin minte nu ți-a trecut,
Ce poate iubirea să ofere
Încredere și mângâiere.
În ochi căprui Să mă pierd
Cu ai tăi să mă dezmierd,
Să mă aprind de bucurie
Când noaptea e fumurie.
Te-aș iubi neîncetat
La al inimii Glas turbat,
Care te vrea zi și noapte
Lângă ea, să-i fii aproape.
Стихи из этой категории
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Orange and Caramel Tea
Amber flows of flavours in delicate array,
A waterfall sweet, alchemy alike survey,
Tastes of a new boundary, I can embrace,
As a fragrant smile, it makes me trace.
Glided essence, spun sunlight's nuzzle.
Precious gems, a trapping puzzle,
In hues of stars, where universe aligns,
Building love for their heavenly designs.
With each sip, I journey through delight,
Blend of orange warmth, her guise flight,
For in simple ritual, affection finds plea,
In the timeless dances of orange caramel tea.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Te -am visat pärinte drag ..
Te-am visat părinte drag;
Ìntinerit, cu zâmbet larg
Mä chemai din tocul ușii
Sä-ti urmez docilä pașii.
Pe cäräri necunoscute,
Sub privirile tăcute
Mărșăluiam fără popas
În cadența unui ceas.
La răscrucea unui drum
Te -ai mistuit în fum
Și mă cuprinse spaima,
Și plânsetul de -a valma
Prin pâcla răsfirată
Făceai eforturi,tată
Să răzbați nevătămat,
Curajos,ca un soldat.
M -ai înșfăcat de braț,
Îmboldit de al tău nesaț
De a renaște printre noi
Din Lumea de Apoi
M -am trezit înlăcrimată
Și-mi cer iertare, tată
Pt dorința mea deșartă
Sorților să nu despartă...
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Ultima noapte
Eu te-am privit în noapte
Sub cerul plin de stele
O prea frumoasă fată
Cu ochii că mărgele
Cu părul fluturat de vînt
In rochie pin-la genunchi
Și cu privire sfinta
Te rog doar sa nu plingi
Că veri rămîne,iar eu plecat voi fi
Aceasta noapte-i ultima
Te rog in urma mea,
Te rog sa nu mai vii
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Orange and Caramel Tea
Amber flows of flavours in delicate array,
A waterfall sweet, alchemy alike survey,
Tastes of a new boundary, I can embrace,
As a fragrant smile, it makes me trace.
Glided essence, spun sunlight's nuzzle.
Precious gems, a trapping puzzle,
In hues of stars, where universe aligns,
Building love for their heavenly designs.
With each sip, I journey through delight,
Blend of orange warmth, her guise flight,
For in simple ritual, affection finds plea,
In the timeless dances of orange caramel tea.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Te -am visat pärinte drag ..
Te-am visat părinte drag;
Ìntinerit, cu zâmbet larg
Mä chemai din tocul ușii
Sä-ti urmez docilä pașii.
Pe cäräri necunoscute,
Sub privirile tăcute
Mărșăluiam fără popas
În cadența unui ceas.
La răscrucea unui drum
Te -ai mistuit în fum
Și mă cuprinse spaima,
Și plânsetul de -a valma
Prin pâcla răsfirată
Făceai eforturi,tată
Să răzbați nevătămat,
Curajos,ca un soldat.
M -ai înșfăcat de braț,
Îmboldit de al tău nesaț
De a renaște printre noi
Din Lumea de Apoi
M -am trezit înlăcrimată
Și-mi cer iertare, tată
Pt dorința mea deșartă
Sorților să nu despartă...
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Ultima noapte
Eu te-am privit în noapte
Sub cerul plin de stele
O prea frumoasă fată
Cu ochii că mărgele
Cu părul fluturat de vînt
In rochie pin-la genunchi
Și cu privire sfinta
Te rog doar sa nu plingi
Că veri rămîne,iar eu plecat voi fi
Aceasta noapte-i ultima
Te rog in urma mea,
Te rog sa nu mai vii
Другие стихотворения автора
Noapte de amor
Să te privesc, Nonstop aș vrea,
Să te am lângă mine acum,
Să mă cuibăresc lângă tine, așa,
Cum numa cu tine acum.
Căldura trupului să o simt,
Și să mă topesc ușor,
Urmează ceva, presimt,
Ușor, dulce, amor.
Buzele se întâlnesc,
Și un fior mă apasă,
Mâinile de coapse se lipesc,
În inimă focul iar se lasă.
Să ne iubim neîncetat,
Până la răsărit de soare,
Gândul mi-e invadat,
De filme răpitoare.
Tu
Mi-ai dat iubire infinită,
Mi-ai îmbrăcat inima cârpită,
Îmi dai aripi sa pot zbura,
Dragoste când voi cădea.
Lumea mea ai desenat-o,
Cu un zâmbet tu ai colorat-o,
Cu dragostea îi dai viață,
Sufletului îi dai speranță.
Că ziua de mâine va veni,
Iar eu sub protecția ta voi fi,
Cu inima plină de dor și lumină,
Prin clipele grele, tu-mi ești rădăcină.
Cu tine alături, nimic nu-i prea greu,
Ești stânca din valuri, ești cerul meu,
Chiar dacă furtuni peste noi vor cădea,
În brațele tale, voi regăsi linistea.
Căci tu ești scutul ce mă-nconjoară,
Și pacea profundă în ziua amară,
Iar mâine, când zorii din nou vor sosi,
Cu tine de mână, mereu voi păși.
Piesa greșită
În fiecare picătură,
Am simțit dragoste și ură.
Eu mult te-am iubit
Și, Doamne, cât am suferit!
Știi, la început e greu,
Te doare sufletul mereu.
Trece timpul și răsare,
Soarele din nou apare.
La tine, în schimb, apare
Suferința; ea te doare
Și rău te apasă
Când mă vezi așa voioasă.
Tu acum vrei împăcare,
Dar iubirea nu mai răsare.
Cupidon el nu mai vrea
Să îți dea dragostea mea.
Ai avut și ai pierdut,
S-o prețuiești n-ai știut.
Viața merge înainte,
Cu sau fără cuvinte.
Pe un drum nou am pornit;
„Mâine”, speranțe mi-a dăruit.
Lumina din întuneric
Stau în întuneric zi și noapte
Doar că tu nu-mi ești aproape,
Ai plecat și mi-ai luat lumina
Am rămas doar cu adrenalina.
Prezența ta e una divină
Stau trează-n noapte,
Și doar tu ești de vină
Că mă amăgesc cu șoapte.
La fiecare pas făcut
Când tu nu ești aproape,
Cad și praf m-am făcut
În ale vieții ape.
Și mă ridic și iarăși cad
Dar nu renunț nicicum,
În curentul mării mă scald
Și merg inainte-acum.
Suflete-ntr-un destin
Ca o stea tu strălucești
Inima mi-o încălzești
Pe cerul nopții licărești
Visurile-mi împlinești.
Pun dorințe mii și mii
Lângă mine tu să vii
Să fim doi sub cer senin
Suflete-ntr-un destin.
Să stai cu mine noapte de noapte
Să-mi șoptești dulci visuri toate,
Sub clar de lună să fim doi
Să ne iubim fără nevoi.
Cu un zâmbet larg pe față
Noi în fiecare dimineață
Vom începe ziua iau
Plini de dragoste si har.
Haos
Când haosul apare
La tot în jur el dă târcoale
Nu-mi dă pace, nu mă lasă
Până nu îi cad în plasă.
Când haosul apare
Tu-mi ești liniște, răbdare,
Când eu țip, tu îmi șoptești,
Uite-așa mă liniștești.
Când haosul apare
Tot în jurul meu dispare,
Mă-nvârt în cerc și din furtună
Vine Liniștea să m-apună.
Când haosul apare
Chiar și sufletul mă doare,
Plânge după dragoste neatinsă
Spre tine pleacă o inimă aprinsă.
Noapte de amor
Să te privesc, Nonstop aș vrea,
Să te am lângă mine acum,
Să mă cuibăresc lângă tine, așa,
Cum numa cu tine acum.
Căldura trupului să o simt,
Și să mă topesc ușor,
Urmează ceva, presimt,
Ușor, dulce, amor.
Buzele se întâlnesc,
Și un fior mă apasă,
Mâinile de coapse se lipesc,
În inimă focul iar se lasă.
Să ne iubim neîncetat,
Până la răsărit de soare,
Gândul mi-e invadat,
De filme răpitoare.
Tu
Mi-ai dat iubire infinită,
Mi-ai îmbrăcat inima cârpită,
Îmi dai aripi sa pot zbura,
Dragoste când voi cădea.
Lumea mea ai desenat-o,
Cu un zâmbet tu ai colorat-o,
Cu dragostea îi dai viață,
Sufletului îi dai speranță.
Că ziua de mâine va veni,
Iar eu sub protecția ta voi fi,
Cu inima plină de dor și lumină,
Prin clipele grele, tu-mi ești rădăcină.
Cu tine alături, nimic nu-i prea greu,
Ești stânca din valuri, ești cerul meu,
Chiar dacă furtuni peste noi vor cădea,
În brațele tale, voi regăsi linistea.
Căci tu ești scutul ce mă-nconjoară,
Și pacea profundă în ziua amară,
Iar mâine, când zorii din nou vor sosi,
Cu tine de mână, mereu voi păși.
Piesa greșită
În fiecare picătură,
Am simțit dragoste și ură.
Eu mult te-am iubit
Și, Doamne, cât am suferit!
Știi, la început e greu,
Te doare sufletul mereu.
Trece timpul și răsare,
Soarele din nou apare.
La tine, în schimb, apare
Suferința; ea te doare
Și rău te apasă
Când mă vezi așa voioasă.
Tu acum vrei împăcare,
Dar iubirea nu mai răsare.
Cupidon el nu mai vrea
Să îți dea dragostea mea.
Ai avut și ai pierdut,
S-o prețuiești n-ai știut.
Viața merge înainte,
Cu sau fără cuvinte.
Pe un drum nou am pornit;
„Mâine”, speranțe mi-a dăruit.
Lumina din întuneric
Stau în întuneric zi și noapte
Doar că tu nu-mi ești aproape,
Ai plecat și mi-ai luat lumina
Am rămas doar cu adrenalina.
Prezența ta e una divină
Stau trează-n noapte,
Și doar tu ești de vină
Că mă amăgesc cu șoapte.
La fiecare pas făcut
Când tu nu ești aproape,
Cad și praf m-am făcut
În ale vieții ape.
Și mă ridic și iarăși cad
Dar nu renunț nicicum,
În curentul mării mă scald
Și merg inainte-acum.
Suflete-ntr-un destin
Ca o stea tu strălucești
Inima mi-o încălzești
Pe cerul nopții licărești
Visurile-mi împlinești.
Pun dorințe mii și mii
Lângă mine tu să vii
Să fim doi sub cer senin
Suflete-ntr-un destin.
Să stai cu mine noapte de noapte
Să-mi șoptești dulci visuri toate,
Sub clar de lună să fim doi
Să ne iubim fără nevoi.
Cu un zâmbet larg pe față
Noi în fiecare dimineață
Vom începe ziua iau
Plini de dragoste si har.
Haos
Când haosul apare
La tot în jur el dă târcoale
Nu-mi dă pace, nu mă lasă
Până nu îi cad în plasă.
Când haosul apare
Tu-mi ești liniște, răbdare,
Când eu țip, tu îmi șoptești,
Uite-așa mă liniștești.
Când haosul apare
Tot în jurul meu dispare,
Mă-nvârt în cerc și din furtună
Vine Liniștea să m-apună.
Când haosul apare
Chiar și sufletul mă doare,
Plânge după dragoste neatinsă
Spre tine pleacă o inimă aprinsă.