Sirop
Mă uit mereu la pozele ce eu însumi ți-am facut
Și te privesc mereu cu-aceiași ochi
Dar cred de fiecare dată
Că-i prima oară când te văd!
Te văd așa de dulce încercând să-ți gust al tau sirop ce-ți curge din priviri...
Te tot privesc și-mi vine brusc să te sărut!
Mă-ntreb mereu de unde vii
De ești norocul meu,
Ești oare tu destinul ce l-am prins,
Ori eu sunt doar trimisul tău
Și amandoi stăteam in gară așteptând același tren,
Eu pe al tău, tu pe al meu....
Fără să știi ce dragoste poți dărui,
Nu-mi spui încă nimic...
Ci doar frânturi de adevăr
Ce-ți stau prinse colorat în păr
Îmi spui că mă iubești și tu,
Ori nu....
Aștept siropul tău...
Ai glasul unui zeu
O să te-aștept mereu
Să-mi spui că mă iubești.
(3 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 4 февраля 2024
Просмотры: 517
Стихи из этой категории
Frumoaso cu gropițe în obraji
Frumoaso cu gropițe în obraji!
Cu chip curat și ochii plini de soare,
Ce luminezi adânc în viața mea,
Tu scumpă și dulce splendoare!
Mi-e bine doar când mă gândesc la tine,
Tresar,surâd și ne-ncetat zâmbesc,
Și simt atâția dulci fiori cum trec prin mine,
Când iți șoptesc în noapte:te iubesc.
Ești cântec minunat, ești voie bună,
Ești cerul împărțit în mii de bucurii,
Ești zâmbet renăscut în miez de lună,
Ești ceea ce-mi doresc să fii!
Suflet neâmplinit
Să-ți spun ceva ,tu suflet neâmplinit,
Neliniștit de gânduri și de griji
De vise care s-au pierdut ,s-au stins ,
De câte strânse pe întreg parcurs .
Ai adunat în piept atâtea doruri ,
Frânturi de clipe ,visuri spulberate ,
Ai râs cu toți ,dar plân-ai în pridvoruri
Cu lacrimi neștiute ,îngropate .
Te-nalți și cazi,te lupți cu neputința
Căutând speranța -n miez de noapte
Iar ziua ,porți o masca a credinței
Dar inima îti striga printre șoapte .
Și -ai vrea sa fie toate altfel mâine ,
Să simți că zbori ,sa poți să ierti ușor ,
Dar astăzi ești doar umbra de sub tine
Și lași în spate urme de amor .
--Închide ușa în urma ta--
Închide ușa în urma ta
Ca să nu intre fumul,
Țigara stinsă în urma ta,
Vrea să-mi arate drumul.
Strânge bagajele din strada mea,
Căci șansa ți-ai pierdut-o,
Rujul tău pe perna mea
Și rana am cusut-o.
Șterge lacrima de pe obraz,
Azi floarea-i ofilită,
Destinul tău stătea în ceas,
Acum e doar clepsidră.
O unghie ruptă ți-așteaptă uitarea
Și cheia de aur o îngrop în pământ,
Iarăși schimb iala și chem iar salvarea,
Eu pier, căci tu nu m-ai vrut.
Realitatea arde
Trăim în lumea rece pierduți de realitate
O formă fără fond când dragostea te arde
Cine-a decis ce-i rău, ce-i bine, cine poate
Doar reguli fără suflet din inimile moarte
De ce mă seacă dor, nu l-am chemat să vină
De ce iubesc de mor, de ce am eu o vină
De ce mă-nalță vis, de ce nu-i realitate
Mă caută de zor să mă trezească-n noapte
De ce îmi tulburi gândul, de ce nu ești aproape
Am sufletul plecat, la tine-i dus și arde
Iubirea l-a chemat, tot caută departe
Rămân abandonat, pierdut de realitate
O fi strict ce se vede, ce simți doar ți se pare
Ce zornăie prin suflet sunt sparte sticle goale
Iubirea mișcă munți, adună sau desparte
Când doi sunt doar în vis ce-i realitate arde
Urme...
Ochii mi se cufund adânc în orbite,
Când ușa întredeschisă o zăresc,
Văd pe alocuri urme prea grăbite,
Ce înspre drum deodată se opresc.
Îmi pare că te-ai risipit precum o boare,
De-a lungul drumului ce-l tot privesc,
Și parcă-mi pleacă ochii la plimbare,
Că-n lipsa ta le este teamă că orbesc.
Și nu mă pot uita acum nici îndărăt,
Nimic nu-i mai sinistru ca o casă goală,
Și mă-nspăimânt profund de tot ce văd,
În casa cum se ruină ca de o boală.
Mă mistuie un foc pe dinăuntru,
Iar flacăra se-ntinde încet spre ușă,
Și-ai să auzi cândva, că înăuntru,
În urma ta lăsată e altă urmă de cenușă.
M-ai pierdut
M-ai pierdut când tremuram
Plângând ,și când speram
Că poate poate te vei întoarce
Dar nu te mai vreau orice ai face.
M-ai pierdut pe șapte
Era târziu, deja era noapte
Când mi-ai spus că o iubești
Și nu ți-a păsat că mă rănești.
M-ai pierdut când nu am mai scris
Și orice semn, era un compromis.
Am renunțat plângând la tine
Întrebându-mă “ce nu am făcut bine?”
Frumoaso cu gropițe în obraji
Frumoaso cu gropițe în obraji!
Cu chip curat și ochii plini de soare,
Ce luminezi adânc în viața mea,
Tu scumpă și dulce splendoare!
Mi-e bine doar când mă gândesc la tine,
Tresar,surâd și ne-ncetat zâmbesc,
Și simt atâția dulci fiori cum trec prin mine,
Când iți șoptesc în noapte:te iubesc.
Ești cântec minunat, ești voie bună,
Ești cerul împărțit în mii de bucurii,
Ești zâmbet renăscut în miez de lună,
Ești ceea ce-mi doresc să fii!
Suflet neâmplinit
Să-ți spun ceva ,tu suflet neâmplinit,
Neliniștit de gânduri și de griji
De vise care s-au pierdut ,s-au stins ,
De câte strânse pe întreg parcurs .
Ai adunat în piept atâtea doruri ,
Frânturi de clipe ,visuri spulberate ,
Ai râs cu toți ,dar plân-ai în pridvoruri
Cu lacrimi neștiute ,îngropate .
Te-nalți și cazi,te lupți cu neputința
Căutând speranța -n miez de noapte
Iar ziua ,porți o masca a credinței
Dar inima îti striga printre șoapte .
Și -ai vrea sa fie toate altfel mâine ,
Să simți că zbori ,sa poți să ierti ușor ,
Dar astăzi ești doar umbra de sub tine
Și lași în spate urme de amor .
--Închide ușa în urma ta--
Închide ușa în urma ta
Ca să nu intre fumul,
Țigara stinsă în urma ta,
Vrea să-mi arate drumul.
Strânge bagajele din strada mea,
Căci șansa ți-ai pierdut-o,
Rujul tău pe perna mea
Și rana am cusut-o.
Șterge lacrima de pe obraz,
Azi floarea-i ofilită,
Destinul tău stătea în ceas,
Acum e doar clepsidră.
O unghie ruptă ți-așteaptă uitarea
Și cheia de aur o îngrop în pământ,
Iarăși schimb iala și chem iar salvarea,
Eu pier, căci tu nu m-ai vrut.
Realitatea arde
Trăim în lumea rece pierduți de realitate
O formă fără fond când dragostea te arde
Cine-a decis ce-i rău, ce-i bine, cine poate
Doar reguli fără suflet din inimile moarte
De ce mă seacă dor, nu l-am chemat să vină
De ce iubesc de mor, de ce am eu o vină
De ce mă-nalță vis, de ce nu-i realitate
Mă caută de zor să mă trezească-n noapte
De ce îmi tulburi gândul, de ce nu ești aproape
Am sufletul plecat, la tine-i dus și arde
Iubirea l-a chemat, tot caută departe
Rămân abandonat, pierdut de realitate
O fi strict ce se vede, ce simți doar ți se pare
Ce zornăie prin suflet sunt sparte sticle goale
Iubirea mișcă munți, adună sau desparte
Când doi sunt doar în vis ce-i realitate arde
Urme...
Ochii mi se cufund adânc în orbite,
Când ușa întredeschisă o zăresc,
Văd pe alocuri urme prea grăbite,
Ce înspre drum deodată se opresc.
Îmi pare că te-ai risipit precum o boare,
De-a lungul drumului ce-l tot privesc,
Și parcă-mi pleacă ochii la plimbare,
Că-n lipsa ta le este teamă că orbesc.
Și nu mă pot uita acum nici îndărăt,
Nimic nu-i mai sinistru ca o casă goală,
Și mă-nspăimânt profund de tot ce văd,
În casa cum se ruină ca de o boală.
Mă mistuie un foc pe dinăuntru,
Iar flacăra se-ntinde încet spre ușă,
Și-ai să auzi cândva, că înăuntru,
În urma ta lăsată e altă urmă de cenușă.
M-ai pierdut
M-ai pierdut când tremuram
Plângând ,și când speram
Că poate poate te vei întoarce
Dar nu te mai vreau orice ai face.
M-ai pierdut pe șapte
Era târziu, deja era noapte
Când mi-ai spus că o iubești
Și nu ți-a păsat că mă rănești.
M-ai pierdut când nu am mai scris
Și orice semn, era un compromis.
Am renunțat plângând la tine
Întrebându-mă “ce nu am făcut bine?”
Другие стихотворения автора
Pentru tine
N-am să las ziua să treacă
Fără să-ți spun cât te iubesc...
Chiar dacă timpul încearcă pe furiș să plece
Mereu făcând la fel,
Jucându-și infinitul rol,
Lăsându-și doar umbrele,
Foșnind clipele, furându-le..
Știi bine cum face!
Dispare zâmbind,tăcând
Lăsând al tristeții întunecat zeu
Blestemul meu...
Nu,nu voi lăsa ziua să moară!
O voi ține cu secundele cu orele cu chipul ei încremenită acum,
Cu timp cu tot ce are,cine poate cunoaște,
Dacă mâine renaște
Știind că nu vrea
Pe loc să stea...
Și-ți voi spune cât te iubesc,
Același refren dar altfel,
Mereu cu alte culori,șoptit poate,
Ce-și poartă muzica veselă,
O mică și trecătoare simfonie,
Un foc ce-și arde flacăra sa,
Mister adus din altă lume...
Poate Paradisul din inima ta sau a mea....
Nu-i dragostea însăși viața,
Ce-aduce speranța,gonind tristețea și moartea?
Cum să las ziua să treacă așa,
Fără să-ți spun cât te iubesc,
Parându-mi-se că-s risipit fără tine,
Să fiu doar o tristă fantomă, duh rătăcit
Ori timpul m-a pierdut nemilosul în trecerea sa,
Nelasându-mă să fac ceva..
Pentru tine!
(17 mai 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire).
Să mă iubești la plus infinit
Iubito vezi ce faci
Căci regulamentul de astăzi s-a schimbat,
Ai obligații mult mai mari,
Iar costurile scad...
Ar trebui să ma iubești trimestrial,
Sau poate pe doi ani!
Procentele să crești treptat,
De la nivelul ce-l ai azi,
Nu spun că e puțin,
Probabil nici prea mult,
Dar te-aș ruga să-l urci la absolut,
Tu poți orice,eu ți-am mai spus,
Sau chiar plus infinit!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Așteptare
Să te aștept îmi pare bucurie
Chiar dacă așteptarea pare nesfârșită,
Nici tu nici eu nu avem grabă mare,
Noi vrem doar veșnicia fericită!
Îmi este de ajuns ținându-te de mână,
Visez să îți sărut piciorul
Unde să fie mai multă bucurie,
Decât găsesc în vise și la tine...?
Pe zi ce trece mai mult te vreau și te iubesc
Cu siguranță e jocul ce vine din speranță,
Și pot să-ți scriu versete de amor,
Ce par să nu se mai termine.
Frumosul,fericirea,dragostea ești tu,
Poemele îți aparțin ,știu bine
Îmi tot sosec de undeva din Cer
Nu știu să-ți spun cine-i cel care le trimite
Îmi este de-ajuns gândind la tine,
Și toate se transformă în mister!
(9 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Credința
Libertatea este Însuși Dumnezeu,
Chiar dacă nimeni nu știe cine este Acesta...
Credința este libertatea ta de a-ți închipui ce vrei!
Voința este libertatea de a crede,
De a nu renunța ușor,
Iar Dumnezeu este partenerul tău nemuritor!
Cine crede în Dumnezeu nu-i niciodată singur,
Chiar aflându-se în cea mai aspră singuratate...
Renegat,uitat,alungat!
Desigur,credința poate fi oarbă,
Este o metaforă doar!
Oamenii sunt orbi în realitate,
Le cercetează pe toate,
Văd doar ce se poate,
Chiar dacă au primit ochi
Ce-i poartă de formă!
(27 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Sonet de amor
Ce-i un sonet de-amor se-ntreabă unii,
Cum să nu știi așa ceva?
E dragostea o partitură muzicală,
Ce a cântat-o Bach,
Ori Mozart sau mai degrabă Beethoven sau chiar Chopin?
Nu-i dragostea o mare taină
Ce o deține azi iubita mea?
Ba da!
Taina iubirii stă la tine,
Și te-aș ruga să-mi spui și mie
Ce-i dragostea frumoasa mea?
Ori e mai bine să nu se știe,
Și-atunci secretul ăsta antic,
Ce-l vor și împărați și cerșetori,
Eu zic că este mult mai bine,
Să stea închis în frumusețea ta!
(8 debruarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Astăzi
Nu Cerul astăzi mi te-a trimis
Să-ți spun cât te iubesc din nou
Sau poate chiar Destinul scris
Ce nu glumește când are Tainele lui de-ndeplinit?
Să fie Însuși Dumnezeu zâmbind
Cel care stă ascuns de-atâta timp
Dar știe toate ce-s în gând
Și ne salvează blând,
Noi oamenii neștiind nimic din ființa Lui?
Să fie El actorul cel timid
Ce ne-a împacat ca pe copiii ce se ceartă
Pe jucării neînsemnate și stricate?
Iubito, tu ești cea care-mi apari in vis,
Sau cea care exiști etern,
Dorindu-te fără să pot a te atinge în vreun chip!
Te sărutam visând ca mai apoi să te topești aevea
Când visul se sfârșea lăsând tristețe-n urma ta...
Iubita mea te rog să mai revi oricând
Ce-s eu decât o piatră fără simțământ
De nu-s in preajma ta?
(5 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Pentru tine
N-am să las ziua să treacă
Fără să-ți spun cât te iubesc...
Chiar dacă timpul încearcă pe furiș să plece
Mereu făcând la fel,
Jucându-și infinitul rol,
Lăsându-și doar umbrele,
Foșnind clipele, furându-le..
Știi bine cum face!
Dispare zâmbind,tăcând
Lăsând al tristeții întunecat zeu
Blestemul meu...
Nu,nu voi lăsa ziua să moară!
O voi ține cu secundele cu orele cu chipul ei încremenită acum,
Cu timp cu tot ce are,cine poate cunoaște,
Dacă mâine renaște
Știind că nu vrea
Pe loc să stea...
Și-ți voi spune cât te iubesc,
Același refren dar altfel,
Mereu cu alte culori,șoptit poate,
Ce-și poartă muzica veselă,
O mică și trecătoare simfonie,
Un foc ce-și arde flacăra sa,
Mister adus din altă lume...
Poate Paradisul din inima ta sau a mea....
Nu-i dragostea însăși viața,
Ce-aduce speranța,gonind tristețea și moartea?
Cum să las ziua să treacă așa,
Fără să-ți spun cât te iubesc,
Parându-mi-se că-s risipit fără tine,
Să fiu doar o tristă fantomă, duh rătăcit
Ori timpul m-a pierdut nemilosul în trecerea sa,
Nelasându-mă să fac ceva..
Pentru tine!
(17 mai 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire).
Să mă iubești la plus infinit
Iubito vezi ce faci
Căci regulamentul de astăzi s-a schimbat,
Ai obligații mult mai mari,
Iar costurile scad...
Ar trebui să ma iubești trimestrial,
Sau poate pe doi ani!
Procentele să crești treptat,
De la nivelul ce-l ai azi,
Nu spun că e puțin,
Probabil nici prea mult,
Dar te-aș ruga să-l urci la absolut,
Tu poți orice,eu ți-am mai spus,
Sau chiar plus infinit!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Așteptare
Să te aștept îmi pare bucurie
Chiar dacă așteptarea pare nesfârșită,
Nici tu nici eu nu avem grabă mare,
Noi vrem doar veșnicia fericită!
Îmi este de ajuns ținându-te de mână,
Visez să îți sărut piciorul
Unde să fie mai multă bucurie,
Decât găsesc în vise și la tine...?
Pe zi ce trece mai mult te vreau și te iubesc
Cu siguranță e jocul ce vine din speranță,
Și pot să-ți scriu versete de amor,
Ce par să nu se mai termine.
Frumosul,fericirea,dragostea ești tu,
Poemele îți aparțin ,știu bine
Îmi tot sosec de undeva din Cer
Nu știu să-ți spun cine-i cel care le trimite
Îmi este de-ajuns gândind la tine,
Și toate se transformă în mister!
(9 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Credința
Libertatea este Însuși Dumnezeu,
Chiar dacă nimeni nu știe cine este Acesta...
Credința este libertatea ta de a-ți închipui ce vrei!
Voința este libertatea de a crede,
De a nu renunța ușor,
Iar Dumnezeu este partenerul tău nemuritor!
Cine crede în Dumnezeu nu-i niciodată singur,
Chiar aflându-se în cea mai aspră singuratate...
Renegat,uitat,alungat!
Desigur,credința poate fi oarbă,
Este o metaforă doar!
Oamenii sunt orbi în realitate,
Le cercetează pe toate,
Văd doar ce se poate,
Chiar dacă au primit ochi
Ce-i poartă de formă!
(27 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Sonet de amor
Ce-i un sonet de-amor se-ntreabă unii,
Cum să nu știi așa ceva?
E dragostea o partitură muzicală,
Ce a cântat-o Bach,
Ori Mozart sau mai degrabă Beethoven sau chiar Chopin?
Nu-i dragostea o mare taină
Ce o deține azi iubita mea?
Ba da!
Taina iubirii stă la tine,
Și te-aș ruga să-mi spui și mie
Ce-i dragostea frumoasa mea?
Ori e mai bine să nu se știe,
Și-atunci secretul ăsta antic,
Ce-l vor și împărați și cerșetori,
Eu zic că este mult mai bine,
Să stea închis în frumusețea ta!
(8 debruarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Astăzi
Nu Cerul astăzi mi te-a trimis
Să-ți spun cât te iubesc din nou
Sau poate chiar Destinul scris
Ce nu glumește când are Tainele lui de-ndeplinit?
Să fie Însuși Dumnezeu zâmbind
Cel care stă ascuns de-atâta timp
Dar știe toate ce-s în gând
Și ne salvează blând,
Noi oamenii neștiind nimic din ființa Lui?
Să fie El actorul cel timid
Ce ne-a împacat ca pe copiii ce se ceartă
Pe jucării neînsemnate și stricate?
Iubito, tu ești cea care-mi apari in vis,
Sau cea care exiști etern,
Dorindu-te fără să pot a te atinge în vreun chip!
Te sărutam visând ca mai apoi să te topești aevea
Când visul se sfârșea lăsând tristețe-n urma ta...
Iubita mea te rog să mai revi oricând
Ce-s eu decât o piatră fără simțământ
De nu-s in preajma ta?
(5 feb 2024 Vasilica dragostea mea)