Si dor...si chin
Mi te-am zărit - și s-a făcut
Lumină-n gând și-n amintire,
Imaginea ta, un început
De vers, de vis, de nemurire.
Te port în mine, lin ecou,
În gânduri care nu se sting,
Chiar dacă zile curg ca roua,
Tu-mi ești lumina ce-o ating.
Nu esti un vis ce s-a sfarsit
Ci dorul blând ce dăruiește,
O muză ce-a zâmbit.. și-a scris
O inimă ce te iubeste.
Rămâi în mine, strop de vin,
Și-n orice vers te voi păstra,
Chiar dacă timpul nu ne iartă,
Iubirea mea nu va-nceta.
Și dacă viața dă uitare,
Eu te voi şti, în gând senin,
Că-n inima-mi, făr' de-ncetare,
Îmi ești și dor, și dulce chin
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 27 апреля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 901
Стихи из этой категории
Iubire
Să poți avea o clipă
Muiată-n stropul fericirii,
Și să răsară un fir,
O floare a simțirii.
Apleacă-ți privirea,
Dă-mi speranțe așteptate,
Sentimentul ascuns
Al unei iubiri neuitate.
Culege lumina din stele,
Laur în patina vieții,
O umbră a bucuriei
Din ramura tinereții.
Plăcutele vise, dorite,
Leagănă o melodie
Pe firul unui gând
Ce sub sentimente adie.
Vraja nopții
Lună, nu mă-ntrista cu lacrimi amare,
Nu-mi spulbera speranțele-n viață,
Nu-mi alunga cântecul de chemare
Ci păstrează-mi zorii pentru dimineață.
Dăruiește-mi tăcerea unei nopți de mister.
Luminează-mi calea cea lungă și grea,
Invită stelele să transforme timpul auster
Și să nu-mi mai măsoare tulburarea.
În tăcere aud vântul cum bate
Și privesc drumul apei sălbatic,
Și-aud zgomote surde, departe
Create de-ntreg alaiul empatic.
Apleacă asupra-mi palida sclipire
Ca blândă și calmă natura să devină,
Și din contopire, sufletul să mă inspire
Ca noile speranțe în gându-mi să revină.
NATURĂ TE IUBESC!Iubesc
Iubesc natura bogată ,
Cu minunății încărcată,
Covoare cu flori,parfumul din zori,
Păduti,lanuri,livezi,bălțate cirezi,
Mă leagă iubirea de toate...
Mirosul tămâiei din brazi,
Ochii luceafărului calzi
Șoapta izvorului în vale,
Drum asfaltat către mare
Glas desmierdat de cornute
Lac dătător de lumină
Bacii și oierii din stână,
Aroma vișinii coapte.
Grijile noastre mărunte,
Omul acestor meleaguri
Mierea albinii din faguri.
Iubirea de neam și de glie
Acestei mame trădate,
Jurați-i credință ,pănă la moarte!
Ce-i dragostea
Eu am alunecat înspre tine
Tu nu erai acolo...
Tu ai alunecat înspre mine
Eu nu eram acolo....
Amândoi eram două lacrimi
Ce cădeau din norii jucăuși
Purtând chipul unor îngeri,
Noi doi întrebându-ne din priviri,
Ce-i dragostea dacă nu ploaia sau vântul,
Ce ne mângâie pe obrajii plânși,
Sau poate anotimpurile ce se scurg și ne lasă triști,
Asteptând să aflăm ce-i dragostea...
Eu am alunecat înspre tine
Tu m-ai prins
Apoi tu cădeai înspre mine
Eu neexistând!
Mă întrebai dacă dragostea are și alt nume,
Numele tău ți-am răspuns....
Te vedeam undeva ca într-un vis, plângând...
Mă intrebai unde se află dragostea;
Ți-am răspuns că stă undeva în gând,
Când la tine când la mine
Când ne îmbrățișează pe-amandoi suspinând;
M-ai întrebat dacă dragostea moare,
Am tăcut pentru un timp
Apoi ți-am răspuns !
Poate că dragostea așteaptă mereu un nou început,
Dragostea este captivă într-un surâs,
Într-o speranță într-un sărut,
Chiar dacă acesta uită să vină...
Dragostea suntem noi,
Tu căzând înspre mine...
Eu căzând înspre tine!
Dragostea este o ființă născută de noi doi,
Sau doar de mine!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Întoarce-te
Întoarce-te, să-mi împaci sufletul cu o îmbrățișare
Nici nu știi dorul, de un vin, de tine cât îmi e de mare!
De vinul tău, din nemiloasele îndepărtări,
Ce-i simt acut mirosul de orgasm ceresc
Acel miros sublim, divin, nepământesc
Ce de întreaga lume, eu îl tăinuiesc...
Întoarce-te, nu fi durerea grea a sufletului meu
Nevoia mea de tine mi-a devenit acută
Sufletul mi te cere, te strigă permanent...
Nu pot să-l mai impac...nici nu mă mai ascultă!...
Întoarce-te, vis roșu, demidulce nelumesc,
Furtună, ce-ai stârnit ocean de pasiune
Ești dorul viu, ce de un an il pătimesc,
Nu îmi lăsa paharul plin de-amărăciune...
Întoarce-te, nu mă lăsa întinsă pe pământul rece
Crezând că într-o zi doru-mi va trece,
Ești visul meu frumos ce noaptea îl suspin
Nu cu apă vreau să-l sting, ci cu... un vin!
No tittle
Mă priveai de parcă întreaga ta lume eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă mă iubeai pană la infinit
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă nu ți ai mai fii luat ochii de la mine
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai mereu ca pe o stea căzătoare
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă toată lumea ta eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă noaptea o făceam zi
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă eram iubirea vieții tale
Deși știai ca nu e așa..
Mă priveai de parca nu mai iubeai pe nimeni la fel
Deși știai că nu e așa.
Iubire
Să poți avea o clipă
Muiată-n stropul fericirii,
Și să răsară un fir,
O floare a simțirii.
Apleacă-ți privirea,
Dă-mi speranțe așteptate,
Sentimentul ascuns
Al unei iubiri neuitate.
Culege lumina din stele,
Laur în patina vieții,
O umbră a bucuriei
Din ramura tinereții.
Plăcutele vise, dorite,
Leagănă o melodie
Pe firul unui gând
Ce sub sentimente adie.
Vraja nopții
Lună, nu mă-ntrista cu lacrimi amare,
Nu-mi spulbera speranțele-n viață,
Nu-mi alunga cântecul de chemare
Ci păstrează-mi zorii pentru dimineață.
Dăruiește-mi tăcerea unei nopți de mister.
Luminează-mi calea cea lungă și grea,
Invită stelele să transforme timpul auster
Și să nu-mi mai măsoare tulburarea.
În tăcere aud vântul cum bate
Și privesc drumul apei sălbatic,
Și-aud zgomote surde, departe
Create de-ntreg alaiul empatic.
Apleacă asupra-mi palida sclipire
Ca blândă și calmă natura să devină,
Și din contopire, sufletul să mă inspire
Ca noile speranțe în gându-mi să revină.
NATURĂ TE IUBESC!Iubesc
Iubesc natura bogată ,
Cu minunății încărcată,
Covoare cu flori,parfumul din zori,
Păduti,lanuri,livezi,bălțate cirezi,
Mă leagă iubirea de toate...
Mirosul tămâiei din brazi,
Ochii luceafărului calzi
Șoapta izvorului în vale,
Drum asfaltat către mare
Glas desmierdat de cornute
Lac dătător de lumină
Bacii și oierii din stână,
Aroma vișinii coapte.
Grijile noastre mărunte,
Omul acestor meleaguri
Mierea albinii din faguri.
Iubirea de neam și de glie
Acestei mame trădate,
Jurați-i credință ,pănă la moarte!
Ce-i dragostea
Eu am alunecat înspre tine
Tu nu erai acolo...
Tu ai alunecat înspre mine
Eu nu eram acolo....
Amândoi eram două lacrimi
Ce cădeau din norii jucăuși
Purtând chipul unor îngeri,
Noi doi întrebându-ne din priviri,
Ce-i dragostea dacă nu ploaia sau vântul,
Ce ne mângâie pe obrajii plânși,
Sau poate anotimpurile ce se scurg și ne lasă triști,
Asteptând să aflăm ce-i dragostea...
Eu am alunecat înspre tine
Tu m-ai prins
Apoi tu cădeai înspre mine
Eu neexistând!
Mă întrebai dacă dragostea are și alt nume,
Numele tău ți-am răspuns....
Te vedeam undeva ca într-un vis, plângând...
Mă intrebai unde se află dragostea;
Ți-am răspuns că stă undeva în gând,
Când la tine când la mine
Când ne îmbrățișează pe-amandoi suspinând;
M-ai întrebat dacă dragostea moare,
Am tăcut pentru un timp
Apoi ți-am răspuns !
Poate că dragostea așteaptă mereu un nou început,
Dragostea este captivă într-un surâs,
Într-o speranță într-un sărut,
Chiar dacă acesta uită să vină...
Dragostea suntem noi,
Tu căzând înspre mine...
Eu căzând înspre tine!
Dragostea este o ființă născută de noi doi,
Sau doar de mine!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Întoarce-te
Întoarce-te, să-mi împaci sufletul cu o îmbrățișare
Nici nu știi dorul, de un vin, de tine cât îmi e de mare!
De vinul tău, din nemiloasele îndepărtări,
Ce-i simt acut mirosul de orgasm ceresc
Acel miros sublim, divin, nepământesc
Ce de întreaga lume, eu îl tăinuiesc...
Întoarce-te, nu fi durerea grea a sufletului meu
Nevoia mea de tine mi-a devenit acută
Sufletul mi te cere, te strigă permanent...
Nu pot să-l mai impac...nici nu mă mai ascultă!...
Întoarce-te, vis roșu, demidulce nelumesc,
Furtună, ce-ai stârnit ocean de pasiune
Ești dorul viu, ce de un an il pătimesc,
Nu îmi lăsa paharul plin de-amărăciune...
Întoarce-te, nu mă lăsa întinsă pe pământul rece
Crezând că într-o zi doru-mi va trece,
Ești visul meu frumos ce noaptea îl suspin
Nu cu apă vreau să-l sting, ci cu... un vin!
No tittle
Mă priveai de parcă întreaga ta lume eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă mă iubeai pană la infinit
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă nu ți ai mai fii luat ochii de la mine
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai mereu ca pe o stea căzătoare
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă toată lumea ta eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă noaptea o făceam zi
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă eram iubirea vieții tale
Deși știai ca nu e așa..
Mă priveai de parca nu mai iubeai pe nimeni la fel
Deși știai că nu e așa.
Другие стихотворения автора
Povara dorului
Să mă învețe și pe mine cineva
Cum pot să uit un om ce îmi bate în piept
Pe care-l simt oricât aș încerca
Să-l scot din gând... să nu îl mai aștept...
Mi-e dor de el, de parcă mi-ar lipsi ceva
De parcă mi-ar fi foame, nu stiu...sete
Mi-e dor de el, într-un mod ciudat
Un dor ce-n astă viață nu mi s-a-ntâmplat
Și-l port in gând, cu dorul ce-n suflet se tot cere,
E prea departe, iar timpul mă sfâșie-n tăcere
În nopți târzii, privesc bolta cerească cu speranță
Dar doar ecoul dorului mai are rezonanță.
Mi-e dor de el deși n-a fost ce mi-am dorit
Și în actul de final cu brio ne-am pierdut
Eu i-am fost toată și n-a contat vreun pic
El...doar un suflet gol...un pas spre frig.
Dor de tine...
Și îmi e dor de tine în fiecare clipă
De parcă zici că am fost blestemată
Îmi ești chemarea mea tăcută
Urletul meu, din inima-mi rănită.
Și îmi e dor de sufletul îmi spintec
Și nu mai știu cum să mă vindec
O-mbrățisare mi-ar prinde-atat de bine
Tăcerea însă te ține departe de mine
Mi-e dor de tine pentru totdeauna
Lipsa ta știu... mă va măcina întruna
Lipsă aducătoare de neputință si durere
Ce-mi fac sufletul și gândul să sufere...
Și iar mi-e dor și azi, dor imi va fi și mâine
Si-s toată un amestec de emoții
Teamă, zâmbete, tristețe, uimire...
Și mă sufoc... din cauza intensității...
Amarul amintirilor
De când nu ne-am mai scris mesaje
Nimic de-atunci nu a mai fost la fel,
De când tu ai plecat, se pare,
Că duc cu mine însămi un duel.
Mă lupt să-ţi uit parfumul ce mă doare,
Ce nu mă lasă să träiesc și să respir.
Și simt cum ceva in mine moare
Și-ncet mă descompune fir cu fir.
Eu ti-aş mai scrie o poezie,
Căci îmi lipsești... şi știi şi tu,
Că simt amarul vietii fără tine....
Tu simţi orice, numai pe mine nu.
Am încercat să nu te caut, n-am putut.
Am încercat să nu mă amăgesc,
Și jur că atât de mult am vrut,
Dar n-am putut de tine sa nu-mi amintesc....
Ce-am fost?
Ce ti-am fost eu de Încă mai scriu poezii
Tu ce mi-ai fi de-ar fi Sa le citesti
Si impreună noi ce-am fi de le-am trăi
In umbra unui ceas de vara intim..
Cine sunt eu când uneori te chem
Tu cine ești când taci si imi ești efemer
Şi ce-am fost noi de-am stat imbratisati
La fel cum sta ața-ntru-n ghem..
Eu cine-am fost când am fost doi?
Tu cine-ai fost când fost-am noi?
Ce am fost noi de astăzi "singular"
E pentru tine adjectivul necesar.
Azi cine sunt când nu mai sunt
Tu cine ești azi făr" vreun cuvânt
Ce am fost noi de imi servesti tacerea?
Mai ieri imi serveai vin...azi imi deplâng plăcerea.
Speranțe năruite
Speranțe infinit am năruit
Vorbele îmi sunt deşarte.
Tăcerea ta m-a biruit
Azi, totul ne desparte.
Simt dispretul ce mi-I porți
Altceva n-ai fi știut vreodată
Il simt și nici măcar nu știi
Ce doare câteodată!!!
Ai fost ce-a fost mai bun
M-ai fericit o vreme
Apoi mi te-ai pierdut.
Plecat mult prea devreme.
Mi-ai fost atât de drag
Ca vinu-ți dulceag...
Chip sublim între clipiri
A ochilor mei sclipiri.
Mi-ai fost doar o iluzie,
De-ai dispărut aşa ușor?
..Te mai găsesc in poezie
În câte-un vers chinuitor.
Si mi-ai rămas o toamna moartă
O iarnă îngheţată de timp,
O primävară bacoviană
Si-o vară mai rece ca nicicând.
$i mi-ai rămas un an trecut
Și-mi ești un an ce o sa treacă..
$i-mi vei rămâne-un dor tăcut
Å sufletului iliadă
RUGĂMINȚI
Vorbeste-mi..
Simt teamă să-ti ascult tăcerea
Sufletu-i plin de tainice vorbiri
Cu înțelesuri șterse și confuze
Ce-mi nasc doar lacrimi în priviri.
Lasă-mă..
Vreau să-ți pătrund în gânduri
Să îmi arăți ce nu am înteles
Nu-mi lăsa sufletu-ntre scânduri
Nu-I pedepsi.. să-ți ducă dorul a ales...
Privește-mă..
Vreau să-ți ridici din nou privirea
Ultima nu am știut să ti-o traduc
Poate așa voi vedea nepotrivirea
Ce in trecut nu am știut să o deduc.
Vreau...dar mi-e teamă ce ai devenit
Un personaj pierdut dintr-o poveste
Ce zadarnic caut dar nu-i găsesc sfârşit
..și din păcate, nici prezentul nu mai este.
Asculta-ma ..desi știu că nu ai întelege
Din drumul tău nu ai să te întorci
Și-mi las cuvintele să lege, să dezlege
Iluzia că într-o zi ... te reîntorc..
#unpahardepoezie 2024-10-18
Povara dorului
Să mă învețe și pe mine cineva
Cum pot să uit un om ce îmi bate în piept
Pe care-l simt oricât aș încerca
Să-l scot din gând... să nu îl mai aștept...
Mi-e dor de el, de parcă mi-ar lipsi ceva
De parcă mi-ar fi foame, nu stiu...sete
Mi-e dor de el, într-un mod ciudat
Un dor ce-n astă viață nu mi s-a-ntâmplat
Și-l port in gând, cu dorul ce-n suflet se tot cere,
E prea departe, iar timpul mă sfâșie-n tăcere
În nopți târzii, privesc bolta cerească cu speranță
Dar doar ecoul dorului mai are rezonanță.
Mi-e dor de el deși n-a fost ce mi-am dorit
Și în actul de final cu brio ne-am pierdut
Eu i-am fost toată și n-a contat vreun pic
El...doar un suflet gol...un pas spre frig.
Dor de tine...
Și îmi e dor de tine în fiecare clipă
De parcă zici că am fost blestemată
Îmi ești chemarea mea tăcută
Urletul meu, din inima-mi rănită.
Și îmi e dor de sufletul îmi spintec
Și nu mai știu cum să mă vindec
O-mbrățisare mi-ar prinde-atat de bine
Tăcerea însă te ține departe de mine
Mi-e dor de tine pentru totdeauna
Lipsa ta știu... mă va măcina întruna
Lipsă aducătoare de neputință si durere
Ce-mi fac sufletul și gândul să sufere...
Și iar mi-e dor și azi, dor imi va fi și mâine
Si-s toată un amestec de emoții
Teamă, zâmbete, tristețe, uimire...
Și mă sufoc... din cauza intensității...
Amarul amintirilor
De când nu ne-am mai scris mesaje
Nimic de-atunci nu a mai fost la fel,
De când tu ai plecat, se pare,
Că duc cu mine însămi un duel.
Mă lupt să-ţi uit parfumul ce mă doare,
Ce nu mă lasă să träiesc și să respir.
Și simt cum ceva in mine moare
Și-ncet mă descompune fir cu fir.
Eu ti-aş mai scrie o poezie,
Căci îmi lipsești... şi știi şi tu,
Că simt amarul vietii fără tine....
Tu simţi orice, numai pe mine nu.
Am încercat să nu te caut, n-am putut.
Am încercat să nu mă amăgesc,
Și jur că atât de mult am vrut,
Dar n-am putut de tine sa nu-mi amintesc....
Ce-am fost?
Ce ti-am fost eu de Încă mai scriu poezii
Tu ce mi-ai fi de-ar fi Sa le citesti
Si impreună noi ce-am fi de le-am trăi
In umbra unui ceas de vara intim..
Cine sunt eu când uneori te chem
Tu cine ești când taci si imi ești efemer
Şi ce-am fost noi de-am stat imbratisati
La fel cum sta ața-ntru-n ghem..
Eu cine-am fost când am fost doi?
Tu cine-ai fost când fost-am noi?
Ce am fost noi de astăzi "singular"
E pentru tine adjectivul necesar.
Azi cine sunt când nu mai sunt
Tu cine ești azi făr" vreun cuvânt
Ce am fost noi de imi servesti tacerea?
Mai ieri imi serveai vin...azi imi deplâng plăcerea.
Speranțe năruite
Speranțe infinit am năruit
Vorbele îmi sunt deşarte.
Tăcerea ta m-a biruit
Azi, totul ne desparte.
Simt dispretul ce mi-I porți
Altceva n-ai fi știut vreodată
Il simt și nici măcar nu știi
Ce doare câteodată!!!
Ai fost ce-a fost mai bun
M-ai fericit o vreme
Apoi mi te-ai pierdut.
Plecat mult prea devreme.
Mi-ai fost atât de drag
Ca vinu-ți dulceag...
Chip sublim între clipiri
A ochilor mei sclipiri.
Mi-ai fost doar o iluzie,
De-ai dispărut aşa ușor?
..Te mai găsesc in poezie
În câte-un vers chinuitor.
Si mi-ai rămas o toamna moartă
O iarnă îngheţată de timp,
O primävară bacoviană
Si-o vară mai rece ca nicicând.
$i mi-ai rămas un an trecut
Și-mi ești un an ce o sa treacă..
$i-mi vei rămâne-un dor tăcut
Å sufletului iliadă
RUGĂMINȚI
Vorbeste-mi..
Simt teamă să-ti ascult tăcerea
Sufletu-i plin de tainice vorbiri
Cu înțelesuri șterse și confuze
Ce-mi nasc doar lacrimi în priviri.
Lasă-mă..
Vreau să-ți pătrund în gânduri
Să îmi arăți ce nu am înteles
Nu-mi lăsa sufletu-ntre scânduri
Nu-I pedepsi.. să-ți ducă dorul a ales...
Privește-mă..
Vreau să-ți ridici din nou privirea
Ultima nu am știut să ti-o traduc
Poate așa voi vedea nepotrivirea
Ce in trecut nu am știut să o deduc.
Vreau...dar mi-e teamă ce ai devenit
Un personaj pierdut dintr-o poveste
Ce zadarnic caut dar nu-i găsesc sfârşit
..și din păcate, nici prezentul nu mai este.
Asculta-ma ..desi știu că nu ai întelege
Din drumul tău nu ai să te întorci
Și-mi las cuvintele să lege, să dezlege
Iluzia că într-o zi ... te reîntorc..
#unpahardepoezie 2024-10-18