Amarul amintirilor

Să te-ntreb oare ce-a fost în capul tău

când m-ai lăsat întunecată și rece?

Gândurile mele sunt

reflexia fiecărei mișcări pe care tu ai săvârșit-o.

Te port în jur, împrejur și sub mine.

Câteodată te văd trecând prin fața ochilor,

îți tânjesc pielea pe pielea mea, iar după-mi revin.

Cuburi de gheață crăpate pe fața mea

unul câte unul. Simplu; eu te las,

Iar tu te întorci de o mie de ori mai puternic.

Plâng în pumni, suspin, mă gândesc la ce-am fi fost

Dacă… Poate dacă soarele era mai mic,

Iar culoarea lunii era mai abstractă.

Sau poate dacă întunericul nu era atât de proeminent.

Aruncăm bila problematică a vinei de la sistemul solar

la tot ceea ce se află nedefinit.

Tu nu-mi înțelegi poezia, durerea, cuvintele.

Probabil nu-ți scriu în limba ta maternă, deși mi-ar plăcea.

Dar nu se poate.

Voi rămâne o umbră în interiorul tău, iar tu-mi

Vei fi schimbarea sufletului pentru o vreme.

Emotii, dor, batai de inimă accelerate

Toate-s cuprinse în paradisul meu

Unde serile imi pun în gând speranțe 

Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...

Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet

Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere

Unde scrisul mi-e singurul urlet

Ce strigă în versuri a mea durere.

Mi l-ai lăsat dorință veșnică 

Intr-un pahar gol in eternitate

Îmi e intens in amintire... încă 

L-ai interzis... sa-l lași ca amintire

Ti s-a părut o... ilegalitate?!

Mereu zâmbeai 

Ca un copil râdeai

Zâmbetul tău păcătos

Pe care-l credeam frumos...

Mă credeam religioasă

Când îngerul din tine cânta 

Tu-mi erai prețioasă 

Și tu păreai încântată...

Modul frumos,

În care-mi ziceai

Că sunt al tău cosmos...

Dar,tu tot în jur nimiceai.

Întârzierea fiecărei emoție,

De parcă, ar fi fost o boală

A fost o hoție...

Iar eu cădeam în ea,ca o petală.

Căderea la îndoială 

Adevărată greșeală

Totul iese la iveală,

Ea nu era reală...

O,tu,femeie,ce adesea ți plângi de milă,

Și l târăști în spatele tău mic ca o cămilă .

O,tu,femeie,ce-ți lași acasă zâmbetul tău strălucitor,

Ce ieri,te-ndragosteai de doar un muritor.

Tu,fii,te rog,independenta,

Si țineți mereu rujul în poșetă.

Și nu-l lasa pe el să te doboare ,

Și nici aripile albe să ți le omoare.

Fii mereu sic și zâmbitoare, 

Poartă zilnic fuste,rochii și zorzoane.

Oferă ți timp,iubire și-energie,

Mereu fii tu prea sus și el doar o ființă vie.

Nu plânge când a ta mâna îți este lăsată -n vânt,

Tu stai dreaptă,serioasă,fără a spune vreun cuvânt.

Și nu mai șterge cu al tău burete-nflorat,

Toate răutățile ce l fac pe el acum bărbat.

Draga, mai vazut prima data,

Borât, cacat de beat.

Te uitai ca la un nebun!

Vreau sa fiu dragut si blând,

Dar numai patima imi iese.

Bagamias pula in tot!

Te credeam o tearfa!

Vedeam in tine cineva cine nu esti.

Timpul petrecut alaturi, e ca o sageata,

Sageata in calcâiul lui Ahiles,

Nu mai doare, dar ma omoara.

Toate pacatele facute,

Erau facute noaptea,

Feriti de ochii lumii.

Facandune niste prosti,

Care nimeni nu-i vede.

Pata, care mi-ai lasat-o,

E la fel ca un fulger in vacuum ,

Imposibila, dar are loc sa fie.

Vreau sa-ti vad ochii stralucind!

Ochii caprui, in care ma pierd,

Ma pierd atat de tare, in cat nu vreau sa exist.

Imbratisândute, eram in rai,

Spre dimineata plecand spre casa,

Eram in iad.

Noaptea plina de emotii, petrecuta cu tine,

Nu o voi uita? (Nu).

Draga, tu mi-ai deschis ochii,

La cum e sa iubesti,

Dar nu la cum e sa fii iubit.

Bagamias pula in hristos si toti zeii!

Cate chestii naiba am facut,

Doar ca sa te vad,

Sa aud, o insulta de la tine si cat de tare ma urasti,

Ma urasti, nu din cauza ce a fost,

Ci din cauza ca sunt.

Niciodata nu m-am gandit ca pot pierde, ceea, ce nici nu am.

Nu vreau, nu vreau, nu vreau sa ma indragostesc,

Dar am facuto.

Zile, saptamani, luni, ba chiar ani,

Au trecut, dar nu pot sa te uit.

Esti ca o aschie sub unghie,

Ma deranjezi, dar ma doare sa te scot.

Esti ca un carlig, in care sunt blocat,

Si imi rupe carnea de pe oase.

Esti ca ultima doza de heroina,

Vreau sa te las, dar ma farâma.

Esti ca un trup,

Incepi a mirosi,

Dar nu pot sal arunc.

Esti ca o lacata, care ma tine inchis,

Dar cheia e pe partea cealalta.

Esti ca ultimu shot de vodca,

Stiu ca voi borî, dar il beau!

Esti ca amestecul de stele cu cenusa,

Esti departe in univers,

Dar si la mine in scrumiera.

Vreau sa te omor,

Dar stiu ca nu te voi uita,

Vreau sa ma omori,

Dar stiu ca nu ma vei uita.

Cat de mândra si egoista n-ai fi,

Arsurile pe corpul meu, sunt dedicate tie.

Nu pentru ca esti o zeita,

Ci pentru ca esti un drac ce ma fierbe-n ammiac.

Vreau sa-ti rup parul,

Ca sa-l miros cat vreau.

Vreau sa-ti scot ochii,

Sa-i port ca cercei.

Vreau sa-mi tai mainile,

Care te-au atins, in noaptea de armaghedon.

Armaghedonul, care nici nu-l asteptam.

Vreau sa-mi creez impresia ca nu te stiu,

Dar sufletul plin de drama,

Injunghiat de cutite si taiat,

Cacat, futut, ars, rupt, murdar,

Care cauta, doar liniste,

Nu-mi da voie sa te uit.

Sincer vreau sa te uit!

Te-as ruga sa dispari,

Dar n-ai s-o faci.

Esti ca un parazit!

Ce si-a gasit loc in mine,

Si nu va mai pleca niciodata.

Tier, draga!

Esti o doza de deliriu amestecat cu formalin,

Imi distrugi concentratia si puti a moarte.

Moarte nu care-mi da fiori,

Ci care incet ma atrage.

Ma imbratisezi, ca o minciuna dulce,

Ca o sirena, flamanda de carnea marinarilor,

Te-as distruge, fara urma!

Dar pata lasata,

E ca un cacat uitat,

Trec zile, dar pute tot mai tare...

Esti un pigment, dar amestecat la fel cu gri,

Dobor stele!

Ma transform in Lucifer!

Dar din pricina Evei.

Vreau sa-mi tai aripile,

Sa le arunc intr-un quasar,

Ca sa simta orice pula si pizda!

Cat de tare te iubeam.

Doza de lean, de xan si meth,

Care nu o voi mai gusta niciodata.

Am o "lomka" dupa tine, 

De numai rehub-urile plang.

Urasc sa fiu aici!

Iubesc sa simt acum!

Dar am un vernis, ce ma incurca,

Ma incurca sa te ard, de pe pictura vietii mele.

Tu si eu,

Mereu departe,

Si mereu vom arde,

In pucinile disperarii.

Mori in capul meu, te rog!

Sa te ingrop si sa te uit!

Sa nu te mai visez!

Sa nu te mai iubesc!

Sau fii a mea,

Ca steaua sub care traim, sa ma ocrotesti,

De otrava viespilor,

Ce tot ma inteapa de piept,

Pieptul pe care dormeai,

Curata ca lacrima Afinei.

Strangema de gat! cum o faceai,

Asa de excitata, doar fara durere in ochi.

Fara gandul ca ma lasi,

Fara dorinta de a ma arunca la gunoi.

La fel, cum arunc mucu' de tigara.

La fel, cum arunc seringa dupa heroina.

La fel, cum arunc sticla de lichior.

La fel cum arunc tot, de ce nu mai am nevoie.

Si sfarsitul, cum plangeai in brate.

Lacrimile tale de nu ma uita,

Lacrimile tale scurse din purgatoriu,

Care mau ars, pana la maduva oaselor

Si mi-au intors, venele pline de droguri si amintiri.

Rupe de pe mine, rebusul care l-ai compus!

Dracu ma stie ce rapan sunt,

Da pentru tine, voi fi "old money".

Dar iubestema pana la capat!

Iubestema, pentru ca te iubesc!

Iubestema, pentru ca stiu,

Ca te iubeam, de la inceput.

De-ai ști ce dor imi este sa te văd

Sa te-aud, sa te mai simt, sa fim...

Tot mi-am turnat sperante-n pahar

Ca poate-o sa te-ntorci în timp..

🍷

De-ai ști cat mi-am dorit privirea ta

Sa-ti mai aud glasul dulce şi blând

..cât mi-am dorit sa îți rămân aproape

Din când în când să te mai văd zâmbind.

🍷

Dar tu îmi ești de-un an tot mai departe

Și doru-mi rătăcește-n zări, în ceruri risipit

Tot cauta-n neștire sa îti fie aproape

Îmbrățișări să-i dai ..sa fie împlinit.

🍷2024-09-27

Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci

Nu am nevoie de cuvinte,

De vise vreau să mă dezbrac

Când mă ating de pielea ta fierbinte.

Îmbrăţișează-mă, sărută-mă și taci

Să gust din vinu-ți astă noapte

Și-n brațele-mi culcuș să-ti fac

Sub albe cearșafuri dantelate.

Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci

Alină-mi dorul cu-al tău vin

Pe buze să mi se scurgă ncet

Să mă bucur de parfumu-i discret. 

Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră

Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă

Și tot adunând de ici, de colo câte un pic

Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.

Și chiar și-așa am continuat să te aştept

Chiar dacă înțelegeam prea bine

Că trebuie să-mi sting luminile din piept

Și să-mi continui drumul vieții fără tine.

Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,

Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.

Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi

Încerc cu greu să mă despart de tine.

Am irosit prea mult timp pe speranțe

Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.

Întinse mi-au rămas ambele brațe

Când fără regrete m-ai lăsat în spate.

Am învățat că in zadar te strig mai tare

C-atunci mai tare tu nu mă auzi...

Și-am decăzut cu fiecare încercare

Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.

Ți-am fost deschisă ca o carte

Dar nu ai vrut să mă citești!

Și din senin m-ai lăsat în uitare

Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.

P.S

Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin

Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!

Mi-e dorul în mine de-un roșu sangvin

Atât de mult, pentru mine ..contezi.

Tu cum te simți?...mă-ntreb de multe ori

Ce simți să știi că mi-ai rămas o cicatrice?

O rană roșie și vie la ivirea zorilor

Ce lacrimi nu-i ajung să se mai vindece?

Tu cum te simți să știi că-n urmă ai lăsat

furtună?

Că ești motivul unui ocean de lacrimi

Și-n suflet o adânc imprimată urmă

Ce-a făurit nopți întregi doar patimi?..

Ce simți de nu privești înapoi măcar o clipă?

Tu cum te simți să-ți amintești tot ce-ai promis

Să știi că din ce-am simțit doar ai făcut risipă

Nu te mișcă că-i dramă-n jurul meu..că-i trist?

Ce simți să știi că norii-s grei pe pieptul meu

Și că-n cenușă s-a transformat şi gândul

Mi-e sufletul gol,de-un an nu mai sunt eu

Ce trăiesc când mi-e dor...ar întelege numai

Vinul...

Sunt momente în care gândesc cu inima și e frumos,

Și-mi amintesc... un simplu mesaj o făcea fericită

Acum lipsa ta sapă...și sapă un gol imens

Ce-l umplu scriind povestea noastră nesfârșită.

Sunt momente ...in loc să dorm... răsărituri prind în lacrimi

Nu am încetat să plâng din cauza poveștii noastre

Mi-s uneori nopțile pline de amintiri, de patimi

Și inima..în zori, n-ar vrea să se mai trezească.

Sunt momente când doar aș vrea să dispar

Atunci când ard de dor... și tu nu-mi simți căldura

Sau poate doar aș vrea să mă găsești aievea

Să mă împaci c-un vin și-mbrățisarea ta...

E noapte și gândul sună a ploaie 

Din ochi se revarsă șiroaie 

Sufletul se îneacă în agonie

Când durerea cântă a ei simfonie

Gândul mă doare atât de cumplit

De când sufletul mi-ai rănit 

Rog ploaia să spele al tău cuvânt

Ce fără milă inima mi-a înfrânt.

E noapte și tăcerea e surdă 

Se-aud picuri de șoapte otrăvite 

Si mintea îmi cade în amorțire 

Când amintirea revine în simțire...