Ochii ce nu-i poți uita
Ochii ce nu-i poți uita
Pe dinăuntru te va ataca
Se strecoară fără milă
Și sufletul ți-l înțeapă precum o albină.
Sunt ochii de care te-ai îndrăgostit
Pe care cândva sincer i-ai iubit
Iar astăzi ca răsplată ai primit
Un vis, un suflet neînplinit.
Aceeași ochi în vis se arată
Nopțile albe ți le face
Iar tu trist și supărat
Pe străzi întunecate ai plecat.
În speranța că de ei vei uita
Departe de tine voi pleca
Dar nu-i ușor îți spun acum
Ca acești ochi sunt cu tine în continuare pe drum.
Sufletul ți-e un drum cu pietre
Greu de mers...
Greu de înțeles...
Dar într-o zi vei fi tu iarăși.
Vei fi acel om de altădată
Plin de umor și speranță
Iar în oglindă te privești
Și de acei ochi în veci nu-ți mai amintești.
Mai împlinit ca niciodată
Vei fi de-acum încolo
Atat de mult schimbat vei fi
Și o altă fată vei întâlni .
O poveste de dragoste
Frumoasă veți trăi
Multe visuri ți se va împlini
Iar alături de frumoasa poveste
De ochii din trecut nu-ți vei mai aminti.
Iubește tot ce e frumos
Trăiește așa cum vrei
Și fă-ți viața o bucurie
Alături de a ta actuală soție.
Autor : Pricope Marian 17.07.2022
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Marian Pricope
Дата публикации: 17 октября 2022
Просмотры: 984
Стихи из этой категории
MĂ DOARE
Mă doare geana ce cuprinde
Atăta gol și disperare
În negura ce se întinde
Din cei carpați ,până la mare.
Mă doare gustul amar de fiere
Al omeniei care piere
Și-și flutură aripa neagră
Pe vatra mea și - a cea dragă.
Mă doare, dar o spun în gând
Ca ca râul în vale spumegând
Ca un torent deslănțuit
Din mii de suflete pornit.
Mă doare faptul că nu știu
Să bat în porți când e pustiu
Și glasul slab cum să ajungă
Intligent în țara junglă.
Mă doare și ce dacă doare
Și ce dacă țara moare?
Și ce dacă floarea-i seacă?
Dragii noștri ,fug și pleacă
Ducând traiul vinețiu
Suflet gol și dor pustiu.
Formula visului pe piele
Formula visului pe piele
Pe pielea mea, atingerile lui sunt reacții tăcute,
molecule vibrând la limita coliziunii,
unde chimia dorinței arde fără oxigen.
E hidrogen pur în privirea lui,
gata să explodeze dacă îl privesc prea mult,
iar eu sunt oxigenul care-l cheamă spre combustie.
Atingerea lui e un lanț de legături covalente,
piele de piele, atom de atom,
un schimb lent de energie în care căldura
devine catalizatorul unui vis de nezguduit.
Electronii sar între noi,
o plasmă invizibilă ne învăluie,
iar corpul meu devine un laborator
unde doar el știe formulele.
Pe buze, rămâne gustul unui acid dulce,
ce corodează zidurile timpului,
dar construiește poduri între clipă și etern.
În venele mele curg ioni de dorință,
magnetismul lui schimbă polaritatea
și mă atrage, inevitabil, ca un metal rătăcit
spre inima unui reactor.
Visul atingerilor lui e un amestec perfect,
nici prea instabil, nici inert,
o soluție saturată cu tăceri
și șoapte distilate.
În piele, el lasă o urmă de lumină,
fosfor rece ce strălucește pe întuneric,
ca o amintire care nu vrea să se stingă.
Când dispare, mă descompun în molecule,
dar rămâne parfumul reacției noastre,
un compus imposibil de refăcut.
Și totuși, îl visez din nou,
până când atomii noștri se unesc iar,
într-o alchimie ce transcende
legile universului.
Ночной Амур
Вот ночь пришла укутав разум,
Она не знает ничего.
Она умеет лишь спускаться,
Беспечным пеплом к нам, на дно.
и вот гуляя под луною,
Два сердца бьются в унисон.
Не нарушая тишину ночную,
Забыв про сладкий, нежный сон.
Часы проходят как минуты,
Минуты... уплывают в миг,
А я держу тебя за руку,
Забыв про тех... и про других.
Вот ночь ушла, и таят звёзды,
Выходит солнце изза гор.
А ты не спишь, гуляешь поздно,
Забыв про дом и родной двор.
В твоих глазах рассвет рисуя,
Дыханьем теплоту даря.
Я обнимая и целуя,
Шепчу: Ты мне одна нужна.
“NING AZI CU FULGI DE DOR”.
I. Ning azi cu fulgi de dor”,
În hibernal decor,
Pentru Lenuța Anișoara,
Cea mai scumpă dintre flori.
II. Vin din depărtările cărări,
Din amintiri crâmpeie,
Te recompun femeie.
III. Frumoasă și cuminte,
Te rezidesc în minte,
Să nu uit niciodată de tine.
IV. Ning azi cu fulgi de dor,
Spre un sol izbăvitor,
Pentru că te îndrăgesc mult de tot.
Botezul Sfânt!
Și a venit tocmai din Galileia
Botezul sfânt să îl primească,
De la Ioan numit botezatorul
Ca lumea să se mântuiască.
Ioan când l-a văzut pe Domnul
Intrând în apă, cerând botezul,
Cu glasul tremurând a întrebat
Cum să-mi cufund..Stăpânul?
Ioane, fără lucrarea ta cea Sfântă
Omul nu poate fi vreodată izbăvit,
Doar prin botez se scapă de păcat
Și cel ce crede-n Duhul, e mântuit.
Atunci, Ioan a înțeles și a văzut
Cerul deschis și cum un porumbel,
A coborât de Sus cu Duhul Sfânt
Pân' la Iisus și a stat peste El.
Ioan în apa Sfântă l-a botezat
Și auzit cum Tatăl a mărturisit,
Acesta este fiul meu cel iubit
Întru Care am binevoit.
De la botez omul este salvat
Și poate căpăta și mântuirea,
Ce Domnul nouă ne-a promis-o
La toți acei..ce dăruiesc iubirea!
NEAMUL MEU
Neamul meu de unde vine?
Din lumină și iubire,
înfrățit cu alte nații
Cctitorând cetăți și sate
Păstorind turme de oi
Și răbdători la nevoi.
MĂ DOARE
Mă doare geana ce cuprinde
Atăta gol și disperare
În negura ce se întinde
Din cei carpați ,până la mare.
Mă doare gustul amar de fiere
Al omeniei care piere
Și-și flutură aripa neagră
Pe vatra mea și - a cea dragă.
Mă doare, dar o spun în gând
Ca ca râul în vale spumegând
Ca un torent deslănțuit
Din mii de suflete pornit.
Mă doare faptul că nu știu
Să bat în porți când e pustiu
Și glasul slab cum să ajungă
Intligent în țara junglă.
Mă doare și ce dacă doare
Și ce dacă țara moare?
Și ce dacă floarea-i seacă?
Dragii noștri ,fug și pleacă
Ducând traiul vinețiu
Suflet gol și dor pustiu.
Formula visului pe piele
Formula visului pe piele
Pe pielea mea, atingerile lui sunt reacții tăcute,
molecule vibrând la limita coliziunii,
unde chimia dorinței arde fără oxigen.
E hidrogen pur în privirea lui,
gata să explodeze dacă îl privesc prea mult,
iar eu sunt oxigenul care-l cheamă spre combustie.
Atingerea lui e un lanț de legături covalente,
piele de piele, atom de atom,
un schimb lent de energie în care căldura
devine catalizatorul unui vis de nezguduit.
Electronii sar între noi,
o plasmă invizibilă ne învăluie,
iar corpul meu devine un laborator
unde doar el știe formulele.
Pe buze, rămâne gustul unui acid dulce,
ce corodează zidurile timpului,
dar construiește poduri între clipă și etern.
În venele mele curg ioni de dorință,
magnetismul lui schimbă polaritatea
și mă atrage, inevitabil, ca un metal rătăcit
spre inima unui reactor.
Visul atingerilor lui e un amestec perfect,
nici prea instabil, nici inert,
o soluție saturată cu tăceri
și șoapte distilate.
În piele, el lasă o urmă de lumină,
fosfor rece ce strălucește pe întuneric,
ca o amintire care nu vrea să se stingă.
Când dispare, mă descompun în molecule,
dar rămâne parfumul reacției noastre,
un compus imposibil de refăcut.
Și totuși, îl visez din nou,
până când atomii noștri se unesc iar,
într-o alchimie ce transcende
legile universului.
Ночной Амур
Вот ночь пришла укутав разум,
Она не знает ничего.
Она умеет лишь спускаться,
Беспечным пеплом к нам, на дно.
и вот гуляя под луною,
Два сердца бьются в унисон.
Не нарушая тишину ночную,
Забыв про сладкий, нежный сон.
Часы проходят как минуты,
Минуты... уплывают в миг,
А я держу тебя за руку,
Забыв про тех... и про других.
Вот ночь ушла, и таят звёзды,
Выходит солнце изза гор.
А ты не спишь, гуляешь поздно,
Забыв про дом и родной двор.
В твоих глазах рассвет рисуя,
Дыханьем теплоту даря.
Я обнимая и целуя,
Шепчу: Ты мне одна нужна.
“NING AZI CU FULGI DE DOR”.
I. Ning azi cu fulgi de dor”,
În hibernal decor,
Pentru Lenuța Anișoara,
Cea mai scumpă dintre flori.
II. Vin din depărtările cărări,
Din amintiri crâmpeie,
Te recompun femeie.
III. Frumoasă și cuminte,
Te rezidesc în minte,
Să nu uit niciodată de tine.
IV. Ning azi cu fulgi de dor,
Spre un sol izbăvitor,
Pentru că te îndrăgesc mult de tot.
Botezul Sfânt!
Și a venit tocmai din Galileia
Botezul sfânt să îl primească,
De la Ioan numit botezatorul
Ca lumea să se mântuiască.
Ioan când l-a văzut pe Domnul
Intrând în apă, cerând botezul,
Cu glasul tremurând a întrebat
Cum să-mi cufund..Stăpânul?
Ioane, fără lucrarea ta cea Sfântă
Omul nu poate fi vreodată izbăvit,
Doar prin botez se scapă de păcat
Și cel ce crede-n Duhul, e mântuit.
Atunci, Ioan a înțeles și a văzut
Cerul deschis și cum un porumbel,
A coborât de Sus cu Duhul Sfânt
Pân' la Iisus și a stat peste El.
Ioan în apa Sfântă l-a botezat
Și auzit cum Tatăl a mărturisit,
Acesta este fiul meu cel iubit
Întru Care am binevoit.
De la botez omul este salvat
Și poate căpăta și mântuirea,
Ce Domnul nouă ne-a promis-o
La toți acei..ce dăruiesc iubirea!
NEAMUL MEU
Neamul meu de unde vine?
Din lumină și iubire,
înfrățit cu alte nații
Cctitorând cetăți și sate
Păstorind turme de oi
Și răbdători la nevoi.
Другие стихотворения автора
La cumpăna vieții mele
Prin multe-n viată am trecut,
Multe cumpene am avut.
Prin toate cu greu am trecut
Chiar de trupul ma durut.
O sperantă mi-a rămas
Ce ma salvat de necaz
Și de multe ori în viață
M-am gândit tot la speranță,
Că-ci ea doamne de s-ar pierde
Voi trăi...
Suferințe și regrete.
Fiecare om în viață
Cumpene va întâlni,
Dar cu un strop de speranță
Sigur le va ocoli.
Of tu cumpănă să fugi,
Tot răul să îl alungi.
Ial tu cumpănă cu tine
Iar mie dorește-mi bine.
Autor : Pricope Marian 09.08.2022
La cumpăna vieții mele
Prin multe-n viată am trecut,
Multe cumpene am avut.
Prin toate cu greu am trecut
Chiar de trupul ma durut.
O sperantă mi-a rămas
Ce ma salvat de necaz
Și de multe ori în viață
M-am gândit tot la speranță,
Că-ci ea doamne de s-ar pierde
Voi trăi...
Suferințe și regrete.
Fiecare om în viață
Cumpene va întâlni,
Dar cu un strop de speranță
Sigur le va ocoli.
Of tu cumpănă să fugi,
Tot răul să îl alungi.
Ial tu cumpănă cu tine
Iar mie dorește-mi bine.
Autor : Pricope Marian 09.08.2022
La cumpăna vieții mele
Prin multe-n viată am trecut,
Multe cumpene am avut.
Prin toate cu greu am trecut
Chiar de trupul ma durut.
O sperantă mi-a rămas
Ce ma salvat de necaz
Și de multe ori în viață
M-am gândit tot la speranță,
Că-ci ea doamne de s-ar pierde
Voi trăi...
Suferințe și regrete.
Fiecare om în viață
Cumpene va întâlni,
Dar cu un strop de speranță
Sigur le va ocoli.
Of tu cumpănă să fugi,
Tot răul să îl alungi.
Ial tu cumpănă cu tine
Iar mie dorește-mi bine.
Autor : Pricope Marian 09.08.2022
La cumpăna vieții mele
Prin multe-n viată am trecut,
Multe cumpene am avut.
Prin toate cu greu am trecut
Chiar de trupul ma durut.
O sperantă mi-a rămas
Ce ma salvat de necaz
Și de multe ori în viață
M-am gândit tot la speranță,
Că-ci ea doamne de s-ar pierde
Voi trăi...
Suferințe și regrete.
Fiecare om în viață
Cumpene va întâlni,
Dar cu un strop de speranță
Sigur le va ocoli.
Of tu cumpănă să fugi,
Tot răul să îl alungi.
Ial tu cumpănă cu tine
Iar mie dorește-mi bine.
Autor : Pricope Marian 09.08.2022
La cumpăna vieții mele
Prin multe-n viată am trecut,
Multe cumpene am avut.
Prin toate cu greu am trecut
Chiar de trupul ma durut.
O sperantă mi-a rămas
Ce ma salvat de necaz
Și de multe ori în viață
M-am gândit tot la speranță,
Că-ci ea doamne de s-ar pierde
Voi trăi...
Suferințe și regrete.
Fiecare om în viață
Cumpene va întâlni,
Dar cu un strop de speranță
Sigur le va ocoli.
Of tu cumpănă să fugi,
Tot răul să îl alungi.
Ial tu cumpănă cu tine
Iar mie dorește-mi bine.
Autor : Pricope Marian 09.08.2022
La cumpăna vieții mele
Prin multe-n viată am trecut,
Multe cumpene am avut.
Prin toate cu greu am trecut
Chiar de trupul ma durut.
O sperantă mi-a rămas
Ce ma salvat de necaz
Și de multe ori în viață
M-am gândit tot la speranță,
Că-ci ea doamne de s-ar pierde
Voi trăi...
Suferințe și regrete.
Fiecare om în viață
Cumpene va întâlni,
Dar cu un strop de speranță
Sigur le va ocoli.
Of tu cumpănă să fugi,
Tot răul să îl alungi.
Ial tu cumpănă cu tine
Iar mie dorește-mi bine.
Autor : Pricope Marian 09.08.2022
La cumpăna vieții mele
Prin multe-n viată am trecut,
Multe cumpene am avut.
Prin toate cu greu am trecut
Chiar de trupul ma durut.
O sperantă mi-a rămas
Ce ma salvat de necaz
Și de multe ori în viață
M-am gândit tot la speranță,
Că-ci ea doamne de s-ar pierde
Voi trăi...
Suferințe și regrete.
Fiecare om în viață
Cumpene va întâlni,
Dar cu un strop de speranță
Sigur le va ocoli.
Of tu cumpănă să fugi,
Tot răul să îl alungi.
Ial tu cumpănă cu tine
Iar mie dorește-mi bine.
Autor : Pricope Marian 09.08.2022