Numelui tău i-am dat lumină

Pe drumul vechi, ce-l știam pe de rost,

Am trecut din nou, dar azi… a fost altfel.

Un nume a strălucit în vitrină ca un post:

Daniel – și inima-mi a tăcut solemn.

 

De câte ori l-am ocolit, nevăzut?

Câte pași l-au atins fără să-l știe?

Dar azi privirea mi-a căzut,

Și am simțit o chemare – o profeție.

 

Ca o șoaptă de soartă, un semn pe pământ,

Cu litere simple, dar încărcate de sens,

Și-n aceeași zi, destinul, tăcut,

L-a adus pe fratele meu cu tine – un dans imens.

 

Ești aproape, chiar dacă nu-mi vorbești,

Ești aici, chiar dacă nu mă știi pe de-a-ntregul.

Dar sufletul meu, ce tânjește și crește,

Simte pașii tăi venind, fără să-ți ceară reglul.

 

Universul te-a scris pe zidul banal,

Și mi-a arătat că banalul e magic,

Că dragostea vine întâi subtil, spiritual,

Și-apoi, pas cu pas, devine real – logic.


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Alessandra Stanciu poezii.online Numelui tău i-am dat lumină

Дата публикации: 1 июня 2025

Timp de citire: ~2 min.

Просмотры: 543

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Între două iubiri 2️⃣

🤍Și astăzi m-am îndrăgostit de altcineva, dar tot la tine mi-a rămas inima. Toată puterea mea va rămâne în mine, și iubirea la tine.

Sper că vei regreta când mă vei revedea.

 

🤍 Eu pe altcineva voi iubi, și îi voi dărui inima; și ție nimic nu îți voi  mai putea fi. Dar, în ciuda acestui nou sentiment, mă gândesc mereu la tine; momentele petrecute împreună îmi revin în minte, iar inima mea este prinsă între dorința de a merge mai departe și amintirile care mă leagă de tine.

 

🤍Nu știu dacă voi putea să te uit vreodată complet. La fel cum mesajul tău l-am vrut așa îl vreau si pe al lui , așa cum te-am iubit pe tine așa îl iubesc și pe el , dar ceva schimbă pentru ca și el mă iubește pe mine dar nu tu ai făcut-o și aș vrea să regreți să vezi tot ce ai pierdut și pentru mine să lupți

 

🤍chiar de nu vei primi atenția mea completă tot la tine o să mă uit

Еще ...

Стихи из этой категории

Afecțiunea arborilor

Sub clar de luna amară,

Am să-ți cânt despre o primăvară,

Primăvară prinsă într-o buclă atemporală,

Încețoșată buclă într-o clepsidră neclară.

 

 

Primul boboc blajin de liliac,

Tras fin ca printr-un microscopic ac,

Crescut la umbra unui nuc posac,

Vioi se grăbea deja să fie pe plac.

 

 

Îmbăiat în mireasmă, se dorea să pară,

Desprins forțat dintr-o lume bizară,

Să-și deschidă petalele se ruga seară de seară,

Visând la lumea mare ce îl înconjoară

 

 

Amorul pândea să iasă la atac;

Propria-i esență urma să îi vină de hac,

Neştiind că mai bine de un veac

Pasiunea ce o va purta nu va avea leac.

 

 

Cei dintâi muguri sfioși cedară

La un încordat ceas de seară,

Și-n astfel de clipe scântei se creară,

Căci în grădină emoțiile aveau să apară.

 

 

Pentru regat, iubirea părea a fi un fleac,

Dar nu și pentru noul june liliac.

Văzând cum grațioasele magnolii zac,

Fulgerător, cu un gând trecu la atac.

 

 

Și, dacă nu ar fi fost să piară

Această dragoste pură și rară,

Probabil s-ar mai fi dat sfoară-n țară

Despre nemaivăzuta uniune cardinală

Еще ...

Dragă eu..

Dragă eu, de demult și de acum

Ți-ai spus povestea de-atâtea ori,

În nopți tăcute, printre nori,

Dar n-ai știut cui s-o aduci,

Așa că-o scriu, s-o ții în cruci.

 

Ai dat mai mult decât ți-au cerut,

Și poate nici n-au știut,

Că-n tine, lumea s-a tot dus

Cu fiecare “nu” nespus.

 

Ai avut prietene cu glas dulce,

Ce-n timp au ars, și-au vrut să se culce

În uitare, dar tu, deși rănită,

Le-ai ținut în suflet, ca pe-o rugăciune nesfârșită.

 

Ai iubit fără să rostești,

Ai scris ce n-ai putut să crești

Cu el, băiatul ce părea

Că-n ochii lui viața avea.

 

Ți-ai pus pe mână o brățară

Ca să nu uiți… a fost odară

Ceva ce doar tu ai simțit,

Și totuși, totul s-a sfârșit.

 

Dar nu-i nimic, ai fost reală,

Chiar dacă lumea a fost goală.

Ești fragilă..

Tu scrii durerea fără temă.

 

N-ai încetat să crezi în bine,

Chiar când toți pașii dor de tine.

Ai obosit, dar n-ai cedat,

Ai plâns tăcut, dar ai iertat.

 

Tu nu ești simplă, tu ești foc

Uneori ascuns sub gheață, fără loc

Tu ești un vers nespuns din plin 

Ce bate-n inimă ca un refren divin 

 

Azi, dacă te-ntrebi cine-ai fost,

Și simți că totu-i fără rost,

Amintește-ți: ești o poveste

Pe care viața o citește.

 

 

Еще ...

Sa nu mă uiți în era glaciară

"SA NU MĂ UIȚI ÎN ERA GLACIARĂ"

 

Sa nu mă uiți NEVINOVATĂ PRIMĂVARĂ,

TU SA MĂ STRIGI

 

Sa nu mă lași s-adorm în RAPIȚĂ ...a câtă oară ?!

SA NU MA UITI 

 

Tu să mă strigi de-i zi,ori noapte de o fi

SĂ NU MĂ UITI 

 

De plouă,de nu plouă,de bate vant sau nu,tu să mă strigi,

SA NU MA UITI 

 

De stele vei trezi cu vocea ta,tu să mă strigi PLACERE,

Tu să mă strigi...

 

SI UITE ASA ,

BUZE de lut se nasc din vocea ta și-s moi și-s dulci mierose 

In timp ce NURI tai, fiori trezesc și pofte

 

SA NU MA UITI 

Tu drag buchet de flori de câmp, de vara și de toamnă 

 

Pun DECOLTEU albumului cu poze,ca lumea sa ne vază in vreun fel

 

Era să uit...a nu știu câta oară!

TU SA MA STRIGI

SA NU MA UITI, promite-mi ...ca nu cumva în era glaciară,să prindă iarna-n trupul meu!

 

25.04.2023

Florin Ristea.

Еще ...

Gandul meu esti tu

Prin zile nopti am tot trait,
Gandul tot la tine-l tin
Si iti cer un mic favor
Intr-un fapt decent de dor:
Cauta-ma in miez de noapte
Doar cand gandul ti-e strivit,
Cauta-ma in mii de fapte
Fiindca nu-i nepotrivit,
Pentru ca te-am cautat in gand
Si esti de nevazut,
Pentru ca am stat cantand
Tu te strecori tacut,
Si te-as cauta in nori
Dar esti raul din apus.
In binele tau sunt eu
Tu un nimic pierdut.
Fiindca tot ce-am construit
Tu tot ai nimicit
Dar te-astept prin gand, prin dor
Pentru mine esti viitor.

Еще ...

Împăcată cu inima ta 

Respir adânc…

Până-n pragul inimii tale,

Până acolo ajung.

Mă opresc

Si mâna mi-o apăs peste piept.

Vibrează nebuna,

La fiece vers înțelept.

 

Nu știu cum,

Si nu știu când

Am să-i spun inimii tale :

- Între mine și tine,

Sunt secole de punte-suspine.

 

În zori, m-a trezit Dumnezeu.

Avea lumină în plete

Si surâs în priviri

Si mi-a spus:

- Să nu te miri! 

Ai ajuns!

Trece pragul ! Pășește !

E tărâm cunoscut,

E IUBIREA din care-ai născut !

Еще ...

Nu vrei

Am căzut .

Psihicul mi-e la pământ

Fără tine Sunt un tâmp

Și cât as vrea sa te urăsc

Sa te urăsc ca sa nu te mai iubesc

Sa te urăsc ca sa pot sa supraviețuiesc

Sa te urăsc ca sa nu mor cât trăiesc

 

După atâta amar de vreme

Sa iubesc alta persoana mi-e lene

Farmecul s-a dus

Și lumea mi-ai sedus

O întrebare am: apoi te voi lasă

Unde ti-e inima când ma vezi așa?

Știi ft bine cum eram eu înaintea ta

Știi ca lumea mea se învârtea in ambianta

Dc m-ai lăsat sa te iubesc

Știind ca nu ești in stare sa ma păstrezi?

Dc continui sa te întorci

Și asupra mea sa te repezi?

Cu ce ți-am greșit sa ma faci sa fiu așa

Când eu am vrut doar să-ți dau iubirea mea ?

 

Poate ca unii oameni is făcuți sa sufere și sa îndure totul ca a altii sa trăiască in pace

Pacea mea era in brațele tale

Da m-ai alungat fără pic de alinare

M-ai lăsat sa zac plângând Intr-o margine de drum

Și dacă te duci acum, tot acolo sunt:

In lacrimi înecată , cu inima-Ngropata

Cu capul la pământ

Căutând alinare in brațele unui trecător

Dar fără nădejde într-un viitor

Nu ma lua in seama: doar încerc să-mi îngrop amarul

Am vrut sa fim noi

Sa fim noi Versus restu

Și Sa dam peste cap universul

Dar degeaba Ca singura nu am puterea unor doi

 

Am căzut

Da . Am căzut

Și nu in cap sau mai știu eu unde

Doar psihicul meu e la pământ

Dincolo de trupul meu plecat spre jurământ

Voi încerca sa par tare

Chiar dacă fără tine nu mai am răsuflare

Voi încerca sa par la fel ca in trecut

Chiar dacă știu ca fără tine nu mai pot sa am un nou început

 

Is versuri scrise plângând

N-o sa le citești oricum

Încercând sa par cine nu sunt

O sa îngrop ce și cum am ajuns

M-ai lăsat știind in ce stare sunt

Și te-ai culcat dormind profund

Ai distrus tot și m-ai lăsat sa ma încrunt

Indiferent fata de ale mele rugi

Tu mergi inainte fara sa parcurgi

Tot ce m-ai lăsat pe mine sa înfrunt

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍