Moment poetic de amor
Iubito,îți spun a mia oară
Tu ești poemul de amor...
Căci vorbele oricât de grele vor să pară,
Sunt goale și lipsite de putere,
Ce vor atâtea în neputința lor!
De te iubesc sau nu tu îmi vei spune,
Nu când te cuceresc ca pe-o cetate,
Cu armele ce le dețin ca scriitor,
Ci când te țin în brațe ca pe-un copil,
Ori te sărut,sărutul însuși fiind iubirea ce se vrea rostită,
Dar neputând ca să vorbească,
Te sărută....
Iar eu, al tău poet îndrăgostit pe veșnicie doar de tine,
Îți scrie dulcile cuvinte de amor,
Să-ți fiu mereu aproape cu iubire,
Acum,sau mâine în infinitul timp nemuritor!
(29 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 29 апреля 2024
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 552
Стихи из этой категории
Frumoasa Albă
Sub o boltă răsucită, între flori și frunze dese,
Se arată-n strai de aur o copilă de mirese,
Ochi de noapte, față albă, glas domol și tremurat,
Ce s-arată-n umbra serii ca un înger întrupat.
„Cine-i cel ce-n ceasul nopții mă așteaptă-n vechiul turn,
Printre vise destrămate și sub stelele ce apun?
Cine-și pierde al său suflet într-un cântec de-al meu dor,
Cine cheamă vântul nopții să-i vorbească despr-amor?”
Pe terasă-n strălucire, rezemat de marmur- albă,
Un tânăr cu ochii negri stă visând sub luna-naltă,
Fruntea-i rece e de gânduri, mâna-i tremură pe liră,
Căci durerea lui adoarme într-o rază ce respiră.
„Tu, al nopților lumină, stea pierdută-n depărtări,
Vino-n visul meu de gheață, lumină blândă pe cărări!
Mi-e privirea o oglindă în adâncul cărei mor
Raze stinse de speranță și petale de amor.
Nu te-ndepărta, rămâne-mi… e atât de lungă noaptea,
Că și timpul doarme-n umbre, legănând pe cer cetatea.”
Dar copila râde dulce și coboară lin pe scară,
Vântul îi sărută haina, valul lunii o-nconjoară.
Și pășește către dânsul, îi întinde o cunună,
„Iată, stelele pe ape ne așteaptă să ne spună
Că iubirea nu-i un vis, ci un cântec nesfârșit,
Că-ntr-un suflet ars de doruri, înflorește infinit.
De mă crezi, te du cu mine pe cărări ce nu s-au scris,
Unde lacrimile lumii nu se sting în paradis.
Dacă vrei să știi ce-i viața, să cunoști ce-nseamnă visul,
Ia-mi doar mâna… și ascultă, cum îți tremură abisul.”
Cât de blând e dorul serii, cât de cald e-al nopții glas,
Însă zorii vin grăbiți, stând la margine de ceas.
Se ridică vântul zilei, norii-ncearcă să alunge
Luna albă și tăcută ce cu raze ea străpunge.
Iar copila, lin ca visul, într-o rază se destramă,
Flori de tei cad peste ape, vântu-ncepe să dispară,
Iar băiatul, dus pe gânduri, ridicându-se încet,
Vede-n luntre doar o floare ce se pierde în regret.
Toată noaptea a fost vrajă, doar un cântec, doar un vis…
Unde e frumoasa albă? Unde-i luntrea din abis?”
,, Uită nostalgia" în germană
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Vergessen Sie Nostalgie!
Die Träne des Schnees zwischen den Schneeglöckchen
Es hat immer einen Zweck,
Es ist ein Echo des vergangenen Winters,
Was einen verlorenen Traum nicht mehr weckt.
Vergessen Sie Nostalgie,
Keine Tränen mehr!
Singe immer
Dein Frühling!
Vergessen Sie Nostalgie
Vergangenheitsform,
Singe Freude
Dass wir uns kennengelernt haben.
Eine alte Liebe hinterlässt Erinnerungen,
Aber auch Wege zu neuen Lieben öffnen.
Manchmal scheint die Sonne zu lächeln.
Vergessen Sie Nostalgie,
Sprich nicht über sie
Und aus blauen Augen
Wisch deine Träne ab!
Vergessen Sie Nostalgie,
Es ist ein Thema aus der Vergangenheit,
Singe Freude
Dass wir uns kennengelernt haben.
Vergessen Sie Nostalgie,
Keine Tränen mehr!
Singe immer
Dein Frühling!
Vergessen Sie Nostalgie,
Sprich nicht über sie
Und aus blauen Augen
Wisch deine Träne ab!
Und aus blauen Augen
Wisch deine Träne ab!
Vergessen Sie Nostalgie,
Keine Tränen mehr!
Singe immer
Dein Frühling!
Vergessen Sie Nostalgie
Vergangenheitsform,
Singe Freude
Dass wir uns kennengelernt haben.
Vergessen Sie Nostalgie!
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul
Dă-mi ploi târzii și cer senin,
Dă-mi nopți de vis sau zile-n chin,
Dă-mi focul care arde mut,
Dar nu-mi da drumul nici un minut.
Dă-mi vântul care rupe crengi,
Dă-mi dorul greu ce nu-l alegi,
Dă-mi tot ce vrei să pierzi acum,
Dar nu-mi da drumul pe vreun drum.
Dă-mi tăceri sau vorbe-n van,
Dă-mi ce-i pierdut, ce nu-i uman,
Dă-mi stele stinse, fără zare,
Dar ține-mă, nu-mi da uitare.
Dă-mi tot ce sufletul mai vrea,
Oricât de greu ar apăsa,
Dar lasă-mi jurământul sumbru:
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul.
Tu rămâi
Când stelele se sting
De lumina zilei,
Tu rămâi aleasa lor
Și sclipește în continuare.
Când negura nopții mă așteaptă
Să mă cuprindă toată,
Tu rămâi acolo
Să mă trezești de dimineață.
Când soarele se lasă încet
Când apune și se "stinge",
Tu rămâi lumina lui
În nopți de răstriște.
Când norii iar se strâng
Peste lumina zilei pline,
Tu rămâi să-i dai deoparte
Căci ești raza ce-i desparte.
Când sufletul meu se "închide"
De dorul zilelor senine,
Tu rămâi aici și nu-l lăsa...
De dorul tău "să miște".
Aud cum plouă
Aud cum plouă
și udă pământul
și urlă vântul
și dimineața e rouă
Se împrăștie norii
Și urlă un tunet
De-atâta vuiet
Se arată și zorii
Ascultă iubite
Ascultă cum plouă
Să mă spăl cu rouă
Am sentimente trezite
Aud cum plouă
Și udă pământul
Mă împrăștie vântul
Mă transformă în rouă
Nepotul preferat!
Tot timpul viața mi-a fost speranța
De a trăi frumos pe-acest pământ,
Lângă prieteni și-a mea consoartă
Iubita dăruită mie de Domnul Sfânt.
A fost demult când eu am întâlnit
Pe cineva ce viața mi-a schimbat,
Și de atunci până ce astăzi...scriu
Pereche binecuvântată am format.
Nu pot să spun cum s-a-ntâmplat
Ca noi să ne găsim unul pe altul,
Dar sigur știu că dragoste a fost
Și din iubire, ni s-a născut băiatul.
Eram doi tineri stagiari și visători
Fără a ști ce ne rezervă viitorul,
Trăiam prezentul și fericiți visam
Că peste ani sprijin ne-o fi...odorul.
...........................................
Și vremi s-au pus pe-a noastre chipuri
În timp ce-a nost' fecior s-a însurat,
Și dus a fost după a lui iubită...aleasă
Să ne aducă-n casă..nepotul preferat!
Frumoasa Albă
Sub o boltă răsucită, între flori și frunze dese,
Se arată-n strai de aur o copilă de mirese,
Ochi de noapte, față albă, glas domol și tremurat,
Ce s-arată-n umbra serii ca un înger întrupat.
„Cine-i cel ce-n ceasul nopții mă așteaptă-n vechiul turn,
Printre vise destrămate și sub stelele ce apun?
Cine-și pierde al său suflet într-un cântec de-al meu dor,
Cine cheamă vântul nopții să-i vorbească despr-amor?”
Pe terasă-n strălucire, rezemat de marmur- albă,
Un tânăr cu ochii negri stă visând sub luna-naltă,
Fruntea-i rece e de gânduri, mâna-i tremură pe liră,
Căci durerea lui adoarme într-o rază ce respiră.
„Tu, al nopților lumină, stea pierdută-n depărtări,
Vino-n visul meu de gheață, lumină blândă pe cărări!
Mi-e privirea o oglindă în adâncul cărei mor
Raze stinse de speranță și petale de amor.
Nu te-ndepărta, rămâne-mi… e atât de lungă noaptea,
Că și timpul doarme-n umbre, legănând pe cer cetatea.”
Dar copila râde dulce și coboară lin pe scară,
Vântul îi sărută haina, valul lunii o-nconjoară.
Și pășește către dânsul, îi întinde o cunună,
„Iată, stelele pe ape ne așteaptă să ne spună
Că iubirea nu-i un vis, ci un cântec nesfârșit,
Că-ntr-un suflet ars de doruri, înflorește infinit.
De mă crezi, te du cu mine pe cărări ce nu s-au scris,
Unde lacrimile lumii nu se sting în paradis.
Dacă vrei să știi ce-i viața, să cunoști ce-nseamnă visul,
Ia-mi doar mâna… și ascultă, cum îți tremură abisul.”
Cât de blând e dorul serii, cât de cald e-al nopții glas,
Însă zorii vin grăbiți, stând la margine de ceas.
Se ridică vântul zilei, norii-ncearcă să alunge
Luna albă și tăcută ce cu raze ea străpunge.
Iar copila, lin ca visul, într-o rază se destramă,
Flori de tei cad peste ape, vântu-ncepe să dispară,
Iar băiatul, dus pe gânduri, ridicându-se încet,
Vede-n luntre doar o floare ce se pierde în regret.
Toată noaptea a fost vrajă, doar un cântec, doar un vis…
Unde e frumoasa albă? Unde-i luntrea din abis?”
,, Uită nostalgia" în germană
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Vergessen Sie Nostalgie!
Die Träne des Schnees zwischen den Schneeglöckchen
Es hat immer einen Zweck,
Es ist ein Echo des vergangenen Winters,
Was einen verlorenen Traum nicht mehr weckt.
Vergessen Sie Nostalgie,
Keine Tränen mehr!
Singe immer
Dein Frühling!
Vergessen Sie Nostalgie
Vergangenheitsform,
Singe Freude
Dass wir uns kennengelernt haben.
Eine alte Liebe hinterlässt Erinnerungen,
Aber auch Wege zu neuen Lieben öffnen.
Manchmal scheint die Sonne zu lächeln.
Vergessen Sie Nostalgie,
Sprich nicht über sie
Und aus blauen Augen
Wisch deine Träne ab!
Vergessen Sie Nostalgie,
Es ist ein Thema aus der Vergangenheit,
Singe Freude
Dass wir uns kennengelernt haben.
Vergessen Sie Nostalgie,
Keine Tränen mehr!
Singe immer
Dein Frühling!
Vergessen Sie Nostalgie,
Sprich nicht über sie
Und aus blauen Augen
Wisch deine Träne ab!
Und aus blauen Augen
Wisch deine Träne ab!
Vergessen Sie Nostalgie,
Keine Tränen mehr!
Singe immer
Dein Frühling!
Vergessen Sie Nostalgie
Vergangenheitsform,
Singe Freude
Dass wir uns kennengelernt haben.
Vergessen Sie Nostalgie!
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul
Dă-mi ploi târzii și cer senin,
Dă-mi nopți de vis sau zile-n chin,
Dă-mi focul care arde mut,
Dar nu-mi da drumul nici un minut.
Dă-mi vântul care rupe crengi,
Dă-mi dorul greu ce nu-l alegi,
Dă-mi tot ce vrei să pierzi acum,
Dar nu-mi da drumul pe vreun drum.
Dă-mi tăceri sau vorbe-n van,
Dă-mi ce-i pierdut, ce nu-i uman,
Dă-mi stele stinse, fără zare,
Dar ține-mă, nu-mi da uitare.
Dă-mi tot ce sufletul mai vrea,
Oricât de greu ar apăsa,
Dar lasă-mi jurământul sumbru:
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul.
Tu rămâi
Când stelele se sting
De lumina zilei,
Tu rămâi aleasa lor
Și sclipește în continuare.
Când negura nopții mă așteaptă
Să mă cuprindă toată,
Tu rămâi acolo
Să mă trezești de dimineață.
Când soarele se lasă încet
Când apune și se "stinge",
Tu rămâi lumina lui
În nopți de răstriște.
Când norii iar se strâng
Peste lumina zilei pline,
Tu rămâi să-i dai deoparte
Căci ești raza ce-i desparte.
Când sufletul meu se "închide"
De dorul zilelor senine,
Tu rămâi aici și nu-l lăsa...
De dorul tău "să miște".
Aud cum plouă
Aud cum plouă
și udă pământul
și urlă vântul
și dimineața e rouă
Se împrăștie norii
Și urlă un tunet
De-atâta vuiet
Se arată și zorii
Ascultă iubite
Ascultă cum plouă
Să mă spăl cu rouă
Am sentimente trezite
Aud cum plouă
Și udă pământul
Mă împrăștie vântul
Mă transformă în rouă
Nepotul preferat!
Tot timpul viața mi-a fost speranța
De a trăi frumos pe-acest pământ,
Lângă prieteni și-a mea consoartă
Iubita dăruită mie de Domnul Sfânt.
A fost demult când eu am întâlnit
Pe cineva ce viața mi-a schimbat,
Și de atunci până ce astăzi...scriu
Pereche binecuvântată am format.
Nu pot să spun cum s-a-ntâmplat
Ca noi să ne găsim unul pe altul,
Dar sigur știu că dragoste a fost
Și din iubire, ni s-a născut băiatul.
Eram doi tineri stagiari și visători
Fără a ști ce ne rezervă viitorul,
Trăiam prezentul și fericiți visam
Că peste ani sprijin ne-o fi...odorul.
...........................................
Și vremi s-au pus pe-a noastre chipuri
În timp ce-a nost' fecior s-a însurat,
Și dus a fost după a lui iubită...aleasă
Să ne aducă-n casă..nepotul preferat!
Другие стихотворения автора
Darul
Iubirea mea să-ți fie darul,
Ce trebuia mult mai demult să îl primești,
Știu că așa arată fericirea
Și știu c-ai început să mă iubești.
Cu tine ziua își are rostul,
Iar fără tine toate-s scrum,
Așa pățești când dragostea se naște,
Nimic din astă lume nu-ți mai aparține,
Pe toate ochii tăi le văd sau le privesc,
Ca tainice minuni din cer sosite,
Eu doar iubindu-te,
Pot zice c-am inceput să sper...
Căci viața asta este trecatoare,
Iluzie precum un fum,
Ce să-ți dorești ,doar cu ardoare,
Decât iubirea care nu mai moare,
Știindu-ne și tu și eu cu Dumnezeu,
Mergând doar cu Hristos pe singura cărare,
Iubirea mea să-ți fie darul,
Ce trebuia mult mai demult să îl primești !
(14 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dialog cu noaptea
Tu noapte cea întunecată
De ce-mi ții iar iubita trează?
Crezi că ești scufundată în misterul Lunii ce te luminează,
Dar tu ești rece precum reci sunt ei strigoii,
Ori ale nopții sumbre fără chip fantome,
Sau mai degrabă nimeni nu te știe,
Ce tainică înfățișare porți?
Te cert acum nebună noapte,
Să-mi lași iubita să ajungă acasă,
Purtată de al dimineții dulce braț...
Te cert din nou pe tine noapte,
Du-te departe,pleacă...
Mie îmi pari nerușinată,
De vrei îngheață ori te topește,
Sincer de tine nici că-mi pasă!
Știi bine,nimeni nu te place,
Lasă-mi iubita ca să doarmă,
Dispari odată!
(17 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Simplitate,dragoste, Dumnezeu
Iubito,nu vrei să ne transformăm in mare?
Tu să fii valurile și eu țărmul
Să ne îmbrățișăm mereu...
Fie pe vreme bună
Ori pe furtună,
Pe ger sau pe căldură,
Să ne iubim fără-ncetare
În simplitate cu Dumnezeu?
Iubito nu crezi că vremea noastră este astăzi?
Surâsul tău să fie fericirea mea?
Iar pașii tăi molcomi
Să-mi mângâie obrajii,
Iar eu s-aștept sărutul tău
Cel magic și plin de amor,
Dar care întârzie să vină
Eu știind că timpul său
Este aproape,dar astăzi
Stă încă captiv prins de un nor...?
Iubito,alungă-mi așteptarea
Și tristețea,
Adu-mi speranța dar și culoarea,
Vorbeste-mi de simplitate
Dragoste și Dumnezeu!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Credeai
Credeai că las să moară
Ale iubirii sacre clipe,
Când gândul fuge ca un fulger
Să te cuprindă dulce,
Cu ale mele versuri de amor?
Iubito îl rog mereu pe Dumnezeu
Să mi te lase veșnic cu iubire!
Să nu te mute ca pe o zeiță,
În Cer la vreun zeu hain,străin și rece...
Nu știe El cât te iubesc?
Că te doresc a mea soție?
Și ce să-i dăruiesc eu muritorul,
Celui ce are infinitul,
Cum să-l corup pe Dumnezeu?
Mai bine am să-ți scriu nemuritoare versuri de iubire,
Poate așa am să ajung la pieptul tău...!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amor târziu
E prea târziu frumoasă doamnă
Să-ți mai declar amorul meu..
Îți voi lăsa tăcerea mea amanetată,
La tine-n sân în păru-ți răvașit sau în privirea blândă,
Căci ai surâsul ca o săgeată,
Mă-ntreb câte iubiri supus-ai ori câți bărbați ai părăsit?
Chiar dacă te aștept de-o viață-ntreagă
Să-ți spun cât ești de minunată,
Știind că eu, un oarecare
Prea multe nu știu să îți spun,
Te văd cum îmi apari in zare,
Căci am rămas copil ce crede-n basme și minuni!
Te-aș fi iubit ca un nebun
Nu,nu-s vorbe goale...
Nu mă dezic de-al meu amor târziu ascuns,
Iubirea totdeauna doare,
Și lăcrimez de dorul dumitale
Neștiind nici cum te cheamă...
Dar îți voi da un nume știut de mine doar,
Amor Târziu, nimic mai mult!
(6 septembrie 2023 H.S -Irepetabila iubire)
Teamă
Mi-e teamă de teamă iubito, atât...
Știu că fricile-s moarte,
Le-am gonit mai demult,
Nici pe-ale tale nu le-am iertat,
Le-am alungat pe toate curând,
Știu asta când ți-am simțit
Al tău sacru și mistic sărut,
De fericire am plâns,încă mai plâng,
Mă ascund însă, nu îți arăt
Nici fericirea și nici vreun surâs,
Vreau să cădem în al iubirii abis,
Iar când râzi știu că renaști,
Pleci puțin de pe tristul pământ,
Eu te țin de mână cu iubire dar strâns..
Să te pierd, pentru mine nu-i scris,
Îți voi sta cu lumină în gând,
Mi-e teamă de teamă iubito, atât!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Darul
Iubirea mea să-ți fie darul,
Ce trebuia mult mai demult să îl primești,
Știu că așa arată fericirea
Și știu c-ai început să mă iubești.
Cu tine ziua își are rostul,
Iar fără tine toate-s scrum,
Așa pățești când dragostea se naște,
Nimic din astă lume nu-ți mai aparține,
Pe toate ochii tăi le văd sau le privesc,
Ca tainice minuni din cer sosite,
Eu doar iubindu-te,
Pot zice c-am inceput să sper...
Căci viața asta este trecatoare,
Iluzie precum un fum,
Ce să-ți dorești ,doar cu ardoare,
Decât iubirea care nu mai moare,
Știindu-ne și tu și eu cu Dumnezeu,
Mergând doar cu Hristos pe singura cărare,
Iubirea mea să-ți fie darul,
Ce trebuia mult mai demult să îl primești !
(14 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dialog cu noaptea
Tu noapte cea întunecată
De ce-mi ții iar iubita trează?
Crezi că ești scufundată în misterul Lunii ce te luminează,
Dar tu ești rece precum reci sunt ei strigoii,
Ori ale nopții sumbre fără chip fantome,
Sau mai degrabă nimeni nu te știe,
Ce tainică înfățișare porți?
Te cert acum nebună noapte,
Să-mi lași iubita să ajungă acasă,
Purtată de al dimineții dulce braț...
Te cert din nou pe tine noapte,
Du-te departe,pleacă...
Mie îmi pari nerușinată,
De vrei îngheață ori te topește,
Sincer de tine nici că-mi pasă!
Știi bine,nimeni nu te place,
Lasă-mi iubita ca să doarmă,
Dispari odată!
(17 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Simplitate,dragoste, Dumnezeu
Iubito,nu vrei să ne transformăm in mare?
Tu să fii valurile și eu țărmul
Să ne îmbrățișăm mereu...
Fie pe vreme bună
Ori pe furtună,
Pe ger sau pe căldură,
Să ne iubim fără-ncetare
În simplitate cu Dumnezeu?
Iubito nu crezi că vremea noastră este astăzi?
Surâsul tău să fie fericirea mea?
Iar pașii tăi molcomi
Să-mi mângâie obrajii,
Iar eu s-aștept sărutul tău
Cel magic și plin de amor,
Dar care întârzie să vină
Eu știind că timpul său
Este aproape,dar astăzi
Stă încă captiv prins de un nor...?
Iubito,alungă-mi așteptarea
Și tristețea,
Adu-mi speranța dar și culoarea,
Vorbeste-mi de simplitate
Dragoste și Dumnezeu!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Credeai
Credeai că las să moară
Ale iubirii sacre clipe,
Când gândul fuge ca un fulger
Să te cuprindă dulce,
Cu ale mele versuri de amor?
Iubito îl rog mereu pe Dumnezeu
Să mi te lase veșnic cu iubire!
Să nu te mute ca pe o zeiță,
În Cer la vreun zeu hain,străin și rece...
Nu știe El cât te iubesc?
Că te doresc a mea soție?
Și ce să-i dăruiesc eu muritorul,
Celui ce are infinitul,
Cum să-l corup pe Dumnezeu?
Mai bine am să-ți scriu nemuritoare versuri de iubire,
Poate așa am să ajung la pieptul tău...!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amor târziu
E prea târziu frumoasă doamnă
Să-ți mai declar amorul meu..
Îți voi lăsa tăcerea mea amanetată,
La tine-n sân în păru-ți răvașit sau în privirea blândă,
Căci ai surâsul ca o săgeată,
Mă-ntreb câte iubiri supus-ai ori câți bărbați ai părăsit?
Chiar dacă te aștept de-o viață-ntreagă
Să-ți spun cât ești de minunată,
Știind că eu, un oarecare
Prea multe nu știu să îți spun,
Te văd cum îmi apari in zare,
Căci am rămas copil ce crede-n basme și minuni!
Te-aș fi iubit ca un nebun
Nu,nu-s vorbe goale...
Nu mă dezic de-al meu amor târziu ascuns,
Iubirea totdeauna doare,
Și lăcrimez de dorul dumitale
Neștiind nici cum te cheamă...
Dar îți voi da un nume știut de mine doar,
Amor Târziu, nimic mai mult!
(6 septembrie 2023 H.S -Irepetabila iubire)
Teamă
Mi-e teamă de teamă iubito, atât...
Știu că fricile-s moarte,
Le-am gonit mai demult,
Nici pe-ale tale nu le-am iertat,
Le-am alungat pe toate curând,
Știu asta când ți-am simțit
Al tău sacru și mistic sărut,
De fericire am plâns,încă mai plâng,
Mă ascund însă, nu îți arăt
Nici fericirea și nici vreun surâs,
Vreau să cădem în al iubirii abis,
Iar când râzi știu că renaști,
Pleci puțin de pe tristul pământ,
Eu te țin de mână cu iubire dar strâns..
Să te pierd, pentru mine nu-i scris,
Îți voi sta cu lumină în gând,
Mi-e teamă de teamă iubito, atât!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)