De-ar fi să pleci, din lumea mea
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OLESEA (VLAS)
Дата публикации: 6 мая 2016
Просмотры: 2586
Стихи из этой категории
Un pahar de poezie in asteptare
Natura se dezlănțuie peste pământ
Ce fragile-au fost razele de ieri!...
Plouă într-una fără discernământ
Din liberi sub cer senin... prizonieri.
O ploaie rece ce te provoacă
La fel ca viața când te-ncearcă
Ce cade-n ropot și mă-ntreabă
De sunt puternică... sau slabă...?
Sub norii gri flămânzi de-un soare
Deschid umbrelă de hârtie cerului greu
Un pahar de poezie în așteptare
Pe cer să scrie culori de curcubeu...
SINGURATATE
Pe cerul singurătății mele
N0rii,ca niște pescăruși
Iele ale nopții
Trec fără să-și miște aripele,
Pe sub cerul care-și adună stelele,
Ca o cloșcă, când vine uliul.
Ulcioare de lut ,semne pe piatră
Mușcate de timp ,mușcate de daltă
Vorbesc despre trecerea noastră
Pe acest pământ.
Ca într-o poveste minunată
Caut un drum,prin noaptea înstelată
Și râd și plâng,
Nu vreau să mă mint,
Cu a fost odată
Uitând să mai spun -ca niciodată-
Doar că vreau să mai cânt.
Despre tine
Încet...ușor ușor
Mă apropii iar de tine
Ca frunza-n vînt, iubirea mea
Zboară iar la tine.
Și mă strecor sub haina ta
Simținduți pielea caldă
Căldura și iubirea ta
În mine o să ardă.
Să ard pe al iubirii rug
Sunt condamnat cu executare
La moarte grea, prin a iubi,
Iubita mea călău să-mi fii,
Să pui pedeapsa-n aplicare.
La execuţie să mă duci,
Din ochii tăi de amazoană,
Săgeţi s-arunci spre mine, doamnă
Şi inima să mi-o străpungi.
Şi buzele, în piaţa mare,
Pe eşafod când am să urc,
Să mi le-aşezi pe un butuc,
Să le retezi c-o sărutare.
Să-mi legi de glezne chingi cu fire,
Pe-al morţii scaun când m-aşezi
Şi să mă electrocutezi,
Minute-n şir cu-a ta iubire.
Şi nici aşa de nu mă duc,
Din pieptul tău tu să pui foc
Sub mine, să m-aprind pe loc,
Să ard pe al iubirii rug.
NOAPTEA CE A TRECUT...
Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor
În vis... într-un aglomerat decor
Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare
Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...
Și nu mă săturam parcă să te privesc
Când deodată ți-ai ridicat privirea
Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc
Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.
Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat
Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar
Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...
Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...
Supărare
În noaptea asta ninge cu blesteme,
zăpada grea o simt pe ochi și gene,
nici n-am mai râs de multă vreme,
și simt că dorm sub mari troiene.
Mi-e trupul spart în cioburi de tăcere,
iar glasul tău se-aude în uitare,
ca un ecou ce-mprăștie durere,
în trupul meu de leu de mare.
Și iarăși zorii vin și mă întreabă,
de ce iubirea noastră e străină,
iar eu le spun cât ești de dragă,
și poate asta-i cea mai mare vină.
Dar cred, că într-o zi, fără să știi,
vei auzi o voce ce nu îți e străină,
care-ți va spune, pe ascuns, să vii,
pe drumul înapoi dinspre lumină.
Căci dragostea nu moare, doar adoarme,
ca jarul stins sub lemnul putred, rece,
și atunci când inima stârnește alarme,
ea, brusc s-aprinde și supărarea-i trece.
Un pahar de poezie in asteptare
Natura se dezlănțuie peste pământ
Ce fragile-au fost razele de ieri!...
Plouă într-una fără discernământ
Din liberi sub cer senin... prizonieri.
O ploaie rece ce te provoacă
La fel ca viața când te-ncearcă
Ce cade-n ropot și mă-ntreabă
De sunt puternică... sau slabă...?
Sub norii gri flămânzi de-un soare
Deschid umbrelă de hârtie cerului greu
Un pahar de poezie în așteptare
Pe cer să scrie culori de curcubeu...
SINGURATATE
Pe cerul singurătății mele
N0rii,ca niște pescăruși
Iele ale nopții
Trec fără să-și miște aripele,
Pe sub cerul care-și adună stelele,
Ca o cloșcă, când vine uliul.
Ulcioare de lut ,semne pe piatră
Mușcate de timp ,mușcate de daltă
Vorbesc despre trecerea noastră
Pe acest pământ.
Ca într-o poveste minunată
Caut un drum,prin noaptea înstelată
Și râd și plâng,
Nu vreau să mă mint,
Cu a fost odată
Uitând să mai spun -ca niciodată-
Doar că vreau să mai cânt.
Despre tine
Încet...ușor ușor
Mă apropii iar de tine
Ca frunza-n vînt, iubirea mea
Zboară iar la tine.
Și mă strecor sub haina ta
Simținduți pielea caldă
Căldura și iubirea ta
În mine o să ardă.
Să ard pe al iubirii rug
Sunt condamnat cu executare
La moarte grea, prin a iubi,
Iubita mea călău să-mi fii,
Să pui pedeapsa-n aplicare.
La execuţie să mă duci,
Din ochii tăi de amazoană,
Săgeţi s-arunci spre mine, doamnă
Şi inima să mi-o străpungi.
Şi buzele, în piaţa mare,
Pe eşafod când am să urc,
Să mi le-aşezi pe un butuc,
Să le retezi c-o sărutare.
Să-mi legi de glezne chingi cu fire,
Pe-al morţii scaun când m-aşezi
Şi să mă electrocutezi,
Minute-n şir cu-a ta iubire.
Şi nici aşa de nu mă duc,
Din pieptul tău tu să pui foc
Sub mine, să m-aprind pe loc,
Să ard pe al iubirii rug.
NOAPTEA CE A TRECUT...
Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor
În vis... într-un aglomerat decor
Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare
Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...
Și nu mă săturam parcă să te privesc
Când deodată ți-ai ridicat privirea
Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc
Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.
Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat
Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar
Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...
Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...
Supărare
În noaptea asta ninge cu blesteme,
zăpada grea o simt pe ochi și gene,
nici n-am mai râs de multă vreme,
și simt că dorm sub mari troiene.
Mi-e trupul spart în cioburi de tăcere,
iar glasul tău se-aude în uitare,
ca un ecou ce-mprăștie durere,
în trupul meu de leu de mare.
Și iarăși zorii vin și mă întreabă,
de ce iubirea noastră e străină,
iar eu le spun cât ești de dragă,
și poate asta-i cea mai mare vină.
Dar cred, că într-o zi, fără să știi,
vei auzi o voce ce nu îți e străină,
care-ți va spune, pe ascuns, să vii,
pe drumul înapoi dinspre lumină.
Căci dragostea nu moare, doar adoarme,
ca jarul stins sub lemnul putred, rece,
și atunci când inima stârnește alarme,
ea, brusc s-aprinde și supărarea-i trece.
Другие стихотворения автора
Murmură aceleaşi şoapte...
Murmură aceleaşi şoapte din mulțime
În momentele aceluiași minut
În ce vis, pe ce țărm ai rămas?
Sub ce nor ai ajuns?
Se îneacă și curge în mine cărările toate
Pe acea lume care ai hoinărit.
Murmură aceleaşi şoapte printre rânduri
Visul îți mai păstrează imaginea.
Fără glas îmi șterg pleoapele ude
De umbra ta în urmărire
Orbesc mereu același pas.
PE VALURI...
AM PLÂNS, AM RÂS ÎNTR-UN UNGER DE IERNI PIERDUTE
PE VALURILE UNUI RÂU DE NUFERI
CĂCI TOTUL FOSTA CA UN JOC
SI TU RÂDEAI ÎN SÂNUL VREMII
DE PARCĂ AR FI PARIU DE DOI...
Tu nu eşti decât o stea ...
Tu nu eşti decât o stea
Care s-aprinde şi moare.
Tu nu eşti decât un soare
Ce apune şi răsare.
Tu nu eşti decât o zi
Care începe şi sfârşeşte.
Tu nu eşti decât o noapte
Care plânge-n întuneric.
Tu nu eşti decât o oră
Cu minute care tac.
Tu nu eşti decât o clipă
Care a fost şi numai e ...
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
Doar urma-i plânge într-un dans
Sunt mii de ochi cuprinși de lumi pierdute
Încet, iar uneori grăbit se stinge viața unui om
Si totul pare că se scurge într-o mare de noroi.
Căci ea e lumea ce mă plânge
De nopți întregi în zorii zilei.
Căci sufletul s-a trecut în nori, morman.
Si totul pare că rămîne în amintiri,
Doar urma-i plânge într-un dans.
Murmură aceleaşi şoapte...
Murmură aceleaşi şoapte din mulțime
În momentele aceluiași minut
În ce vis, pe ce țărm ai rămas?
Sub ce nor ai ajuns?
Se îneacă și curge în mine cărările toate
Pe acea lume care ai hoinărit.
Murmură aceleaşi şoapte printre rânduri
Visul îți mai păstrează imaginea.
Fără glas îmi șterg pleoapele ude
De umbra ta în urmărire
Orbesc mereu același pas.
PE VALURI...
AM PLÂNS, AM RÂS ÎNTR-UN UNGER DE IERNI PIERDUTE
PE VALURILE UNUI RÂU DE NUFERI
CĂCI TOTUL FOSTA CA UN JOC
SI TU RÂDEAI ÎN SÂNUL VREMII
DE PARCĂ AR FI PARIU DE DOI...
Tu nu eşti decât o stea ...
Tu nu eşti decât o stea
Care s-aprinde şi moare.
Tu nu eşti decât un soare
Ce apune şi răsare.
Tu nu eşti decât o zi
Care începe şi sfârşeşte.
Tu nu eşti decât o noapte
Care plânge-n întuneric.
Tu nu eşti decât o oră
Cu minute care tac.
Tu nu eşti decât o clipă
Care a fost şi numai e ...
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
Doar urma-i plânge într-un dans
Sunt mii de ochi cuprinși de lumi pierdute
Încet, iar uneori grăbit se stinge viața unui om
Si totul pare că se scurge într-o mare de noroi.
Căci ea e lumea ce mă plânge
De nopți întregi în zorii zilei.
Căci sufletul s-a trecut în nori, morman.
Si totul pare că rămîne în amintiri,
Doar urma-i plânge într-un dans.