Durerea

voi pleca

odata cu umbrele noptii,

cand zorii se vor furisa

cu pasi racorosi si tarzii

in asternutul tau instelat

si-ti vor aseza la picioare

ofranda lor de lumina,

iti voi mangaia pentru ultima oara

parul,

si pentru ultima oara

iti voi saruta sanii cu miere,

cat te-am iubit,

desi n-am crezut niciodata

ca in tine imi voi gasi

limanul

pe care-l caut de atata amar de vreme,

trebuie sa plec,

sa imi continui  calea  ratacita

care duce poate spre nicaieri

sau poate

catre taramul tainic si luminos

unde sufletul meu

s-a nascut pentru intaia oara,

si unde 

a contemplat pentru prima oara

paradisul...

Toamna așteaptă vara să se stingă,

Căldura soarelui mai vrea să mă atingă.

Indiferentă sunt de ce nu e în mine,

Nu-mi mai doresc să fie ce-mi convine.

Nimic, ca acceptarea, nu mă mai odihnește

Sunt recunoscătoare în tot ce mă privește,

Știu mai dinainte că toate-au noimă-n ele

Și nu mai despic firul, nu scot praful din stele.

Irina Anghel, București.

Oh,atat de dor,atat de frig a fost si este fără tine,

Când știu si simt ca te gândești din nou la mine.

Nimic nu mi sta in minte acum, 

Decât momentul când am decis sa mergem pe alt drum.

Mi-era atat de frig si cald cu tine-n brațe,

Dar rănile-mi zăceau pe ale mele antebrațe.

Atat de aprig si intens în pieptul meu te simt,

Cand un gând feroce mă face din nou sa te resimt.

Știam ca vei veni la mine iar,cand al tău piept gol rămâne încă rece,

Când ea nu face decât iubirile sa sece.

Mai am un pas si, poate, vreo doua ore,

Sa simt din nou ale mele răni majore. 

Mai vreau o noapte, un vin și-o sărutare,

Sa simt cum te indrepti spre ale mele buze-amare.

Si ma săruți aivea cum,de altfel,o făceai cândva, 

Și m-ai făcut sa n-o mai facă si-altcineva.

Nu simt durere si nici placere,nici suspin,

Când noi doi stam in tăcere langa acel vin,

Si ne uitam indiferenti la mohoratul ceas 

Si la ceea ce noua nu ne a mai rămas.

Si timpul pleacă câteodată ,

De unde și el  simte ca se pierde-n arta.

Si vrea sa ți lase doar mic răgaz,

Sa te rascoleasca si pe tine ale mele zile de extaz.

Căștile pe cap,noaptea târziu
Ma plimb pe stradă si scriu.
Scriu despre tine
Și despre a noastră soarta,
Aștept țigară sa se termine
Fiind pe dinăuntru moartă.
Parfumul tău deodată îl simt,
Și ca o sa apari eu presimt,
Cu frica și speranța
Ma uit înapoi spre trecut,
Ca ultima toanta
Îmi amintesc cât te am plăcut...
Ma întorc spre viitor
Și sper sa uit de al tau dor.

Draga mea,Claudia!

Poate toate lucrurile care se întâmplă în viața mea se întâmplă cu un motiv.
Știu ca toate care s au întâmplat sunt nu mai vina mea.
Dar iubesc faptul ca te am cunoscut și m ai făcut să zâmbesc atât puțin cat a fost pentru ca mă gândeam ca vom fi împreună.
Ești atât de bună la suflet și atât de frumoasă în cat nu mi ajunge să scriu pentru câte calități ai.
Eu știu ca nu ești o fată pentru mine.
Nci eu îi sunt un băiat pentru tine.
Nu am ce să îți ofer ca să pot să te fac fericită.
De fie care dată când intri în încăpere mă faci să mă simt bine și să uit de tot dezastrul din viața mea.
Dar apoi când pleci mă simt cel mai singur om din lume.
Mă uit la tine și te privesc de parcă tu ești singurul meu scop pentru care mai respir și pentru care ar trebui să mulțumesc lu Dumnezeu.
M am schimbat foarte mult.recunosc asta.
Sunt foarte trist de o prioada foarte lungă de timp.
Nu îmi găsesc de lucru și tata este bolnav.
Nu ai idee cat aș putea să dau doar pentru o îmbrățișare de la tine ca să simt ca nu e totu atât de rău pe lume.
Știu ca ești cu cineva care te face fericită și tu îl faci pe el rândul tău.
Iubesc să te văd când razi sau zâmbești chiar dacă nu eu sunt motivul fericirii tale.
Știu ca de multe ori te am deranjat..
Dar eram puțin trist și voiam să vorbesc cu tine ca să pot uita măcar pentru un minut ce se întâmplă în viața mea.
Mă bucur atât de mult ca te am cunoscut și ca am simțit pentru prima oară în viața mea cum e să fi îndrăgostit.
M-ai făcut să realizez ca cel
Mai important lucru în viață este să ai pe cineva care ar plânge dacă tu ai fi trist.
Care ține la tine poate mai
Mult decât la el.
Faptul ca mi am făcut vise și planuri cu tine a fost un gest extrem de copilăros și imatur.
Ca nu voi fi cu tine asta știu ca nu se va întâmpla.
Dar să te iubesc și să mă gândesc la tine din asta nu mă voi opri.

Poate ca am multe regrete în viața mea.
Dar tu ești cel mai mare regret al meu
Regret atât de mult ca nu pot fi destul de bun pentru tine.
Dar vreau să îți mulțumesc!
Vreau să îți mulțumesc ca m ai lăsat să te privesc în ochii.
Vreau să iti mulțumesc ca ai vorbit cu mine.
Vreau să îți mulțumesc ca m ai lăsat sa te vad chiar și atunci când te am deranjat.
Iubesc viața asta ciudată care este plină de tine.
Viața asta care a făcut ca visul
Meu să fie să împodobesc un brad de Crăciun cu tine..
Sau să te văd în fiecare dimineața când mă trezesc..
Ciudat ca acel băiat care este cu tine îmi trăiește visurile..
Nu știu dacă în altă viață voi mai da de tine dar totuși sper să am dreptul la o dorință.
O lungă perioadă de timp am simțit ca am fost creat doar să te iubesc.
Erai în capul meu pe timp de zi
Erai în visele mele atunci cand adormeam.
Te am văzut când mă apropiam de tine cum voiai să pleci și simțeam cum mi se frânge inima.
Să vezi cum deranjezi singura persoană care te mai face să zâmbești..
Chiar e ceva ce doare..
Multă lume mi-a spus să te las în pace pentru ca oricum nu sunt bun pentru tine.
Așa ca am încercat să mă angajez ca să mă pot schimba măcar puțin în ochii tăi.
Era extrem de greu acolo dar faptul ca atunci când terminam veneam la tine să îți aduc dulciuri asta mă făcea să uit cat de groaznic era acolo.
Am vrut să plec din prima zi..
Dar știam că trebuie să încerc să mă schimb pentru tine ori cat de greu ar parea..
Am un mare regret ca te am cunoscut prea târziu..
Am încercat să mă schimb în ochii tăi dar cred ca în loc să fac mai
Mult bine am făcut mai mult rău.
Poate ca sunt doar un nimeni care s a îndrăgostit..
Poate ca știam ca nu am nici o șansă de când m am uitat în ochii tăi..
Dar am știut ca o sa încep să te iubesc cu fie care zi care trecea.
Mi aș dori să te părăsesc chiar dacă nu am fost niciodată împreună..dar să ști ca florile pe care eu ți le-am dat au fost din toată inima..
Și nu ți le am dat ca să te impresionez,ți le am dat ca să ști ca mai există cineva care vede cat de frumosa și cat de specială ești.
Iartă mă pentru zilele în care te am privit ca pe ultima floare din grădina mea..
Sunt zile în care te văd și zile care nu știu nimic de tine.
Aș vrea să cred ca a fost doar un vin și de fapt nici măcar nu știu cum te cheamă.

Îmi pare rău pentru deranj..
Ești chiar dacă nu crezi singur lucru care m a făcut să zâmbesc cu adevărat în acești 27 de ani..
Încă odată îmi pare rău pentru deranj..
Dar te iubesc și nu vei afla asta niciodată.
Te iubesc Claudia!
Îți mulțumesc pentru zâmbet..

M-am certat cu dumnezeu ca nu mai esti langa mine
Ma amagesc cu gandul ca el stie cel mai bine

O droaie de sentimente ma-ncearca neincetat
Ma amagesc cu gandul ca nici tu nu m-ai uitat

De fapt sunt sigur ca nu-ai cum sa ma uiti
Iubirea ce-am avut-o putand sa mute munti

Cand te-am lasat sa pleci, ai luat o bucata din mine
Ma amagesc cu gandul ca asa e cel mai bine

Acum inchid ochii si vad cum ne iubeam
Timpul se oprea in loc si sufletele ni le contopeam

Cand eram impreuna era totul perfect
Ma amagesc cu gandul ca noi am fost fara defect

Am amestecat iubire, nebunie si durere
Cand eram impreuna pluteam printre stele

Ne-am castigat inimile si mintile simtindu-ne divin
Cand ne tineam in brate era totul sublim

Ai fost femeia vietii mele iar eu al tau barbat
Ma amagesc cu gandul ca nu s-a terminat

Si sunt ferm convins ca inca ma mai iubesti
Iubirea ce mi-ai purtat-o, fiind ca din povesti

Vorba unui mare om, care a spus de negresit:
Ca iubirea adevarata nu are sfarsit!

Am vrut să-ți scriu mai înainte,

Nu e ca și cum aș regreta că nu ți-am scris.

Regret că n-am trecut prin ale tale brațe în toate zilele

Să te simt lângă mine tot mai mult, viu să te mai fi prins…

Oh,bunicule te duci deja spre ceruri

Sau poate că erai de mult în drum către Dumnezeu…

Chiar dacă a trecut puțin timp îmi este dor de tine

Te-aștept să ne întâlnim pe patul tău moale,să ne revedem cu bine chiar dacă asta-i greu.

Am să mă gândesc la tine când soarele apune,

Mai ales când o să răsară și îmi va atinge fața lin.

Am să mă gândesc cum ale tale mâine

Îmi vor mângâia sufletul , mă vor calma și mă vor sfinți.

Peste trei zile sufletul tău va pleca sus de tot.

Aș vrea să-l trag la mine înapoi și să-l păstrez…

În trei zile îți va bate ultimul clopot

Și ți se va rosti la căpătâi ultimul Crez.

Te văd cu mâinile pe piept, palid și cenușiu,

Mi-e greu să cred că te văd murind încet,

Mi-e greu să cred că nu te voi mai vedea printre noi,căci nu mai ești viu,

Sper să nu îmi simți interiorul bocet.

Sper că nu vei duce dorul rândunicii tale

Fiindcă aceasta îți va duce un dor apăsător , cumplit.

Am să-ți duc dorul ,bunicule,și am să-ți scriu

Chiar dacă n-ai să vezi din nou, chiar dacă totul s-a sfârșit.

Sunt fericită,fiindcă știu chinuiala unui om bolnav.

Sper ca Dumnezeu să-ți facă cale-n rai,

Să te cheme la El în ceruri cu glasul Său suav,

Sper să te ierte chiar dacă ai fost păcătos, căci credință-aveai.

Mi-a fost greu să-ți văd călătoria,

Mi-a fost așa milă să te văd cu frică de spitale

Și tot aici să ajungi, în final să-ți pierzi memoria

Și să nu mai poți ieși pe picioarele tale.

Sper că îți vei aminti mereu de mine oriunde te-ai afla cu sufletul

Căci trupul îți va zace adânc în pământ.

În gândul tău cred că se află regretul

Fiindcă tu ai spus tot ce ai avut de spus, dar eu n-am avut cuvântul.

Mi-ai lăsat un testament prin a ta voce,

În timp ce te vedeam nepuntincios ai spus totul, mi-au dat lacrimile

Am să îți văd curând numele scris pe o cruce

Și,încet,încet se vor împrăștia lumile noastre…

Traiesc trairile uitate
Si privesc prin ochi privirea
Calator printre morminte
Las in urma amintirea

Ratacit sub cerul vesnic
Sunt purtat de propria soarta
Caut casa parinteasca,mama
Tot umblind din poarta-n poarta

Timpul sterge amintirea
Daruind-umi somnul infinit
Unde parc-o viata trece
Ne simtind ca am trait

Nu traiesc sa fac istorie
Doar traiesc ca asta imi este dat
Incerc sa schimb ceva in viata mea
Dar ce-am putut c-am am schimbat

Viata nu e viata de e moarta
Casa nu e casa de no ai
Visul nu e vis daca nu dormi
Ingerii nus ingeri fara rai

Cum trece repede timpul,

Sufletul se ascunde ca un fricos

Care nu-și mai arată chipul

Dincolo de peretele luminos.

Lacrimile cad pe sol,

De la durerea apăsătoare 

Jos pe dușumeaua zidită din namol

Unde se formează o închisă culoare.

Că te și ascunzi în cușcă 

Cu o poftă de izolare,

Dar simți cum te mușcă 

Tristețea de-a privi un soare

Ce-ți aducea un haz 

Pe buzele înroșite, 

Fără niciun necaz 

În zilele însorite.

El șef al sistemului 

O stea,ca un glob roșcat 

Ne aducea sentimentului

O măreață melancolie de neuitat,

Și când te apucă ghinionul

Țe tine să nu pleci,

Din gheare;el spiritul 

Nu te eliberează nici în veci.

Și iată cum jertfele nu mai curg

Din curajul ieșit,

Către speranța din amurg 

De-a privi un ultim moment strălucit.

Mam trezit ramas in vise.

Printre ginduri ratacit

Cautam durerea vietii

Sa nu uit ca am trait

M-am trezit departe-n bezna

Descult prin pietrele insingerate

Cautam unde se naste visul

Sa infiez visele abandonate

M-am trezit printre morminte

Dezbracat prin spini calcam

Cautam undemi lasase-m somnul

Si patul din pamint unde dormeam

M-am trezit unde se naste ziua

Intre rasarit de soare, si noapte 

Eram rupt bucati,imprastiate

Plingeam,dar nimeni nu era aproape

M-am trezit de cite ori, ca sa adorm

M-am trezit ca sa nu dorm o viata

Corpul ca un fum se pierde-n noapte

Si iar adorm pin dimineata

Un trandafir s-a ofilit
Cândva, la început de vară
Trist, ignorat și neiubit,
Uitat în arșița de-afară

S-a scuturat tot așteptând
Ca ploaia să nu-l ocolească
Sau măcar roua, când și când,
Petalele să-i umezească.

Mai mulți din jur l-au amăgit
Că ploaia nu vine chemată,
Dar c-o să vină negreșit
Când nu te-aștepți, așa, deodată.

În așteptare au trecut
Ani mulți de lacrimi și suspine,
Dar ploaia tot n-a apărut
Și nici nu da vreun semn că vine.

Din cerul unor ochi senini
Ea continua neabătută,
Să cadă peste mărăcini
Și peste lanuri de cucută.

Și când ajunse-ntr-un târziu,
Petalele-i zăceau pe trepte,
Căci trandafirul sângeriu
Murise, obosit s-aștepte.

Acum degeaba potopea
Pământul tot, înverșunată...
Nimic nu mai putea schimba,
Ce-i mort nu-nvie niciodată.

Degeaba norii-ntunecați
Pe cer a început să-i strângă,
Cu stropii-n lacrimi transformați,
Nu mai putea decât să-l plângă.

De-ar fi ar da și soarele
Și-n beznă grea ar bate drumul,
Să-i mângâie petalele
Și să-i mai simtă iar parfumul.

Căzu câteva ore-n șir
Nevrând să se obișnuiască
Cu gândul că un trandafir
Nicicând n-o să mai înflorească.

Așa a fost lăsat de sus
Și poate-așa va fi să fie,
Mereu un trandafir răpus,
Mereu o ploaie prea târzie.

De după norii în delir
Un curcubeu stă să apară,
Un zâmbet trist de trandafir,
Pierdut la început de vară.

Alină-mi somnul tulburat

Încât să nu mă mai trezesc 

O pernă pui la căpătâi

Un singur: te iubesc!

Alină-mi visurile grele

Ca noaptea asta nesfârșită 

Mai spune-n șoaptă inc-o dată

Îmi ești iubită 

Ador priveleștea,ecoul

Și vocea ta suspină lin

Astăzi e ultima mea dată

Nu mai vin!