Toamna Copilăriei Mele.

Se lasă pe frunze un murmur tăcut,

Ca un suspin din amintiri pierdute,

Și vântul aduce un cântec căzut,

Din ramuri ce-și lasă aripele mute.

Culorile ard în apusuri târzii,

Înroșind orizontul de doruri uitate,

Și pașii se pierd pe alei cenușii,

În umbre de zile demult adunate.

E toamna ce poartă parfumul ușor,

Al clipelor stinse, al vremii trecute,

Lacrimi de ploaie se-aprind pe pridvor,

Ca stele căzute din nopți neștiute.

Dar din melancolie răsare încet,

Un gând de lumină, timid, dar curat,

Că tot ce apune renaște-n secret,

Iar toamna e veșnic un vis reiterat.

Odată la alegeri,

Se umplu de maniere,

Promit numai averi,

Și-apoi uită de ele.

Vorbesc cu mult patos,

Că totul va fi bine,

Dar planul lor pe dos,

Ajută doar pe sine.

Ne spun povești cu zmei,

Cu fapte de bravură,

Dar după placul lor ei,

Ne închid a noastră gură.

Și ciclul se repetă,

Cu altă pălărie,

Aceeași marionetă,

Pe-aceeași scenă vie.

Și repetă cu nostalgie,

Același discurs de carton,

Totul fiind doar o regie,

Aceeași minciună, același ton.

„Stimați concetățeni,

Vă dau cuvântul meu, 

Că de-acum voi munci, 

Chiar de va fi greu.

Voi construi palate, 

Și poduri de argint, 

Din vorbe colorate, 

Pe care vi le prezint.

Vă fac promisiuni, 

Ce sună minunat, 

Dar sunt doar ficțiuni, 

Din capul luminat. 

Și când mandatul trece, 

Cu buzunarul plin, 

Vă las un gust rece, 

Și-un viitor hain."

Mă uit spre cerul împovărat,

Că toți ușor, departe au plecat,

Cocorii și-au luat încet zborul,

Și singur pe lume m-au lăsat.

Frunzele galbene, mor în taină,

Dar cine să le audă durerea plină?

Când toți au de purtat povara,

Cu-n glas în șoaptă, încet suspină.

Toamnă, toamnă, de ce jelești?

Tot ce este viu, tu-l asuprești?

Verdele dispare, moare efemer,

Asta este Brumărel, ce tu dorești?

Natura să moară, să dispară,

Durerea și frigul, să reapară,

Să privești iarna ce va să vie,

Toamnă, asta-ți dorința amară?

Brumărel, anotimp, te iubesc mut,

Căci cu tine pe lume m-am născut,

Brumărel, anotimp, nu pot să te urăsc,

Căci cu mine ai fost de la început.

Mai am un vis, un vis de octombrie,

Să văd această lună atât de frumoasă,

Cum nu mai moare, ci are să învie,

Toamna noastră cea drăgăstoasă.

Mai am un vis, un vis de octombrie,

Să văd sufletele oamenilor cum înfloresc,

După ce-au ofilit de-atâta necaz și durere,

Să văd fețele lor cum au să strălucesc'.

Mai am un vis, un vis de octombrie,

Să văd țara asta atât de minunată,

Cum are să scape de această corupție,

Și are să fie mai liberă ca niciodată.

Mai am un vis, un vis de octombrie,

Care, din păcate, va rămâne doar un vis,

Și care nu se va împlini în această lume,

Un vis mut, un vis frumos de nedescris.

Privesc la cerul plin de nori,

Și ploaia bate-n geamul meu,

Te-aș mai chema de mii de ori,

Dar drumul tău e tot mai greu.

Ai fost o rază de lumină,

În lumea mea de gri și fum,

Acum ești doar o rană plină,

Ce sângerează-n lungul drum.

De ce-ai plecat fără cuvinte?

Lăsând în urmă doar tăceri,

Doar amintirea mă mai minte,

Că te întorci de nicăieri.

Îmi plânge sufletul în noapte,

Și inima se strânge tare,

Aud a tale dulci șoapte,

Dar e doar vântul în depărtare.

Rămân cu dorul, grea povară,

Și cu iubirea ce s-a stins,

O flacără ce-a ars o vară,

Și iarna grea acum a nins.

Pe maluri verzi, în zori de zi,

Dunărea curge lin și dreaptă,

În raze calde de soare vii,

Curge măiastră și înțeleaptă.

În valsul său de ape pure,

Râul cântă blând în adiere,

Prin lunci de flori și izvoare,

În natură, obârșie curgătoare.

Sub cerul vast, în al său zbor,

Vulturul planează mândru,

Peste ape ce curg mereu cu dor,

Dunărea, veșnic mirară-mi gându.

În valurile ei, oglinda-i curată,

A lumii veritabile taine rare. 

În al ei fluviu, viața-i bogată,

Sub cerul liber, fără hotare.

        -Nici  mie nu-um place ce se întâmplă azi în cluburi. Am apucat și eu perioada când se

mergea în discoteci , la  baluri ,unde tineretul se distra , de obicei sâmbăta seara .Astea a ră-

mas doar amintiri.Tehnologia a făcut salturi uriașe , parcă iadul și-a deschis porțile și toate re-

lele  au zburat în lume.Poate că pământul nu era pregătit să suporte atâta  omenire ?...

        Se fac războaie ,se pierd vieți,se moare de foame pe glob,dar numărul locuitorilor explo-

dează .Poate de aceia mai apare câte un COVIT -19.Oare cum va arăta lumea peste o  100 de

ani ?...Dar peste o 1000?...

        -Eu sunt mulțumită cu epoca în care am trăit, spune mama.Evenimentele  importante  petre-

cute în lume nu mi-a afectat viața.Am prins o perioadă de liniște și pace, țara s-a dezvoltat,iar con-

dițile de viață s-au îmbnătățit mult pentru oamenii amărâți .Dezvoltarea indrustiei a făcut ca țăranul

să devină muncitor  la oraș.S-au ridicat cartiere de locuințe ca ciupercile,iar ,școlile cu internat  gra-

tuit au pregătit cadrele necesare  pentru indrustia ce înflorea.Salariații nu mai locuiau în case cu

chirii insalubre; aveau apartamente noi,cu bucătării,băi și apă caldă cum nu mai văzuse niciodată.

Găseai  înțelegere și rezolvarea tuturor  problemelor ce se iviau. Dreptatea era literă de lege.

        -Sună bine,dar nu era greu?...

        -A fost o perioadă grea de refacere a țării,care rămăsese cu răni adânci după război.Se muncea

cu entuziasm și dăruire ,mai ales tineretul pleca pe șantiere făcând muncă voluntară a fi muncitor aclo

era o mândrie .Muncind pe șantiere au învățat o meserie ,o calificare care  i-a folosit apoi în viață.

Se uitase de cuvinte ca:slugă, argat, sclav, rob, cerșetor,  excroc , hoț și altele.Cum atunci s a putut  și

acum ,românii noștri, mai ales tineretul ,sunt sclavi în țări străine.....Au rămas satele goale,copii au rămas

ai nimănui iar toate relele ,sunt luate de bune

        -Ce vrei să spui ,mama?

        -Sunt multe de spus,dar n-ai cui!...Tinerii de azi nu au nici un viitor.Le plâng de milă....se pierd mulți

pe drum...Sunt atâtea tentații nesănătoase,locuri de muncă prost plătite,condiții de muncă neadecvate

Pleacă și ei peste hotare,fac cele mai grele munci și capătă vicii noi,dintre care cea mai distrugătoare este

consumul de droguri ,pentru care nu este tratament.Fetele tinere  trăiesc cea mai întunecată perioadă din

viața lor: pornografia și prostituția aduc venituri  imense celor ce patronează astfel de afaceri.

              continuare

     Peste câteva zile trebuia să țin orele la școală.La poatră. Petrica îl srtigă pe 

soțul meu. Ies și mă uit întrebător la figura ei uluită  și stingheră.

     -Ce treabă ai tu cu soțul meu ? Petrica e mută, se bâlbâie. Nu-ți pare că îl 

cauți cam des? Ai grijă Petrica , pentru că  certăm urât !

     Nu mai țin minte, era primăvară, sau toamnă, dar era o zi frumoasă. Aveam 

ore  după masă,spre șfârșitul  programului mă trezesc în cancelarie cu Luca.

     -Am trecut prin zonă și mi-am zis,că e bine să te iau și pe tine să mergem acasă.

    -Mă bucur Luca, nu mai aștept autobuzul, care la ora asta trece mai rar. Îmi 

strâng lucrurile și mergem.

     Am fost acasă și am făcut mâncare.Tu nu mai treabă la bucătărie în seara asta.

     -Luca, tu eși o comoară la casa omului.Ce mâncare ai făcut?

     -Mâncarea mea preferată: fasole cu ciolan.

     -Foarte bună. mulțumesc. Deci diseară sunt liberă?

     -Da, poate citești ceva, faci o baie, eu aștept niște materiale pe care le-am 

contractat săptămâna trecută când am fost la Brașov.

     -Renunț la baie, la citit și merg cu tine, îmi face mare plăcere să te însoțesc.

La ce gară vin materialele?

     -În gara nr 8, aproape de locuința tatălui meu.

     -Foarte bine, îl văd și pe el ce mai face.

     -Tu mergi în casă, sau stai în mașină? Nu stau mult.

Era aproape seară, socrul meu verifică poarta dacă e încuiată și vede mașina lângă 

trotuar.

     -Bine Adela ce-i cu tin aici?

     -Luca are treabă la gară...

     -De ce nu-ai venit în casă?

     -M-am gândit că te-ai culcat...

     -Aștepți de mult?

     -Da, m-am cam plictisit...mi s-a părut că socrul meu a bodogănit o înjurătură și

a dispărut după colțul gardului ...nu trece mult și apare Luca cam răvășit...

     -Luca n-am stat degeaba, am fost în gară și te-am căutat, băieții nu te cunosc, dar 

au jurat ,că nu știu ce treabă poți să ai aici...

                       va continua                                          

Cea mai mare parte a vieții o petrecem la muncă :fie în spitale ,în școli

în fabrici și uzine ,pentrcă toți muncim ,din asta trăim.Cât timp ne rămâne

să-l petrecem în natură? Doar cei ce trăiesc în ea .Ceilalții în concedii ,în

zile libere .Așa mi s-a întâmplat și mie .Abia când am ieșit la pensie  m-am

împrietenit cu natura și am văzut cât de frumoasă și minunată poate fi .

      Am o căsuță la țară unde fug de câte ori am timp .E mult de lucru ,

dar și bucuriile sunt pe măsură .După ce termin treaba ,vorba vine ,treaba

nu se termină niciodată , dar iau un respiro să văd ce mai am de făcut .Așa

mi s-a întâmplat și în dimineața asta .Puțin obosit după șutul de dimineață

mi-am făcut o cafea mare și am ieșit pe balansoarul de pe terasă îmbrăcat

în flori și verdeață și admir ce văd :natura în toată splendoarea ei .Nici nu știu

încotro să-mi arunc ochii .La capătul grădinii mă așteaptă o barcă pregătită să 

ies pe lacul plin de nuferi ,împrejmuit de stuf și papură,în care soarele se oglindește 

păsările se gospodăresc în felul lor și broscuțele dau concerte răsunătoare .

Rămâi fermecat și uiți de tine .De aici de pe terasă ,dacă mă uit dreapta ,văd 

rânduri de vie, tocmai înflorită ,ce se leagănă în vânt .Tot în vale am însămânțat

tot ce-mi trebuie .Au început să răsară ,dornice de viață .În partea stângă e livada

care arată de nota zece .Pomii tualetați ,cu trunchiurle albe ,văruite ,solul răscolit ,

roiuri de albine colindă florile încărcate cu polen .Unde să te uiți ?Cum să nu te bucuri

când vezi în jur atâta viață?

     Totuși se întâmplă ceva ciudat .Un cârd mic de rândunele s-au oprit pe ramurile

smochinilor de lângă mine și-mi vorbesc pe limba lor .Minunea e că rândunelele nu

au mai venit pe aici ,să tot fie cam cinci ani .Le-am simțit lipsa .Cuiburile lor sunt

întregi .De mi-ar putea spune ce s-a întâmplat ?O pereche s-a așezat pe masa mea

ciripind .Cred că ele mă cunosc ,sunt stăpânele cuibului .Au plecat urmărite de mine ,

după ce au inspectat tot Am rămas amărât ,gâdindu-mă ce nu le-a plăcut .

Dar nu după mult timp s-au întors ,au dat câteva rotocoale deasupra mea și s-au

apucat să reparații la cuib ,poate să-și schimbe mobila ...Întâmplarea m-a bucurat

tare mult .Acum am cu cine vorbi...Poate le voi invita la cafea...

După ce s-a mutat în apartamentul cel nou, mai exact și-a luat toate catrafusele cu ea, Cecilia a început să descopere tot mai multe lucruri nefirești. Spre exemplu, muta corpuri de mobilier și la un moment dat a auzit un scârțâit în perete. Intrigată, Cecilia a dat puțin cu unghia în perete, tencuiala s-a desprins în secunda doi, dezvăluind o frumoasă gaură în perete. Deci constructorii noștri harnici și dedicați acoperă găurile cu bandă adezivă transparentă peste care dau cu var lavabil. Ciudat ar fi puțin spus, mai ar trebui să spunem că este treabă făcută doar de ochii lumii. În caz de cutremure sau ceva, ce ne facem cu asemenea pereți? Cad peste locatari înainte ca ei să reușească să se sustragă din apartament. 

Mai apoi, a vrut să ducă cârpele la baie, în baie ce să mai găsească, un sandwich dublu Cheeseburger, uitat acolo de o lună, dar in stare aproape perfectă. Comestibil nu mai are cum să mai fie, dar arată uimitor de bine. Mai sunt și ambalaje de la cordon bleu, plăcintă cu mere de la Hornbach, șuncă austriacă (cea mai gustoasă șuncă pentru constructori), crenvurști Martinel, se pare că lumea preferă calitatea germană la alimentele consumate, e doar o constatare.  

Dar cam adormiți inginerii ăștia de șantier, că și-au uitat prin casă și creionul mecanic, agende, nu știu câte pixuri. Ceciliei îi convine, îi vor servi foarte bine să pună note de patru și de doi, că doar atât o lasă inima să dea. Cine reușește să ia nota șapte la testele ei, acela chiar știe ceva engleză. Dar nu le pune că ar fi dificilă, consideră că efortul trebuie să vină din ambele direcții, nu doar unul să ofere, altul să primească. În plus, ea consideră că facilitează învățarea foarte bine, dar e puțin nesigură pe această abilitate a ei, vrea să se convingă citind testele copiilor. Pare rece, dar la interior se ascunde o inimă caldă, sensibilă, copilăroasă chiar. Din prea multă dorință de a fi copil, nu se supără, chiar râde când vede masa din sufragerie, aceeași masă, cea veche, din apartamentul bunicilor ei. Cât de scrijelită, desenată cu carioci, creioane colorate, acuarele a rămas ea de pe vremea când fiul ei avea vreo 2-3 ani. Când despachetează vede cărțile lui de colorat din anii anteriori, vede cât de stângaci, și totuși adorabil, colora el fiecare personaj, fiecare casă, fiecare detaliu din imagini, cât de bine a ajuns să coloreze pe parcurs. Nu omite nici cărțile cu mesaje, pe care le-a primit când era mai măricel, cam de vreo 5 ani. Acolo erau propoziții pe care el ar fi trebuit să le completeze, de genul: ,, Dacă aș avea o floare, i-aș da-o...", Dacă i-aș mulțumi mamei, aș face-o pentru că..." scurte texte ale recunoștinței, cadou primit de Crăciun de la o mătușă. 

Frumoase amintiri, dar surprizele din apartament nu se opresc, ci continuă. Parchetul scârțâie, de fiecare dată când Cecilia pășește pe el. În note muzicale similare, scârțâie și ușile când le deschizi. Sertarele cad din noptieră, unica noptieră din dormitorul lor. De camera copilului ce să mai comentăm? Toate lăzile în care își depozitează jucăriile sunt trântite una peste alta, mai este și un frig de nedescris. În toate camerele, temperatura este medie, numai în camera fiului e insuportabil de frig. Geamul era dublu, dar nu a fost fixat bine, mai lipsește și un strat de termopane. 

Cecilia alertată, ce o să facă ea cu băiatul ei care oricum tot face infecții la sinusuri și are treabă destul de des cu nasul, pentru că îi seamănă ei? A dat comandă de un halat de baie cu glugă pe care să îl poarte tot timpul, inclusiv când doarme. 

Becul din tavan oferă și el o lumină ca la discotecă, că pâlpâie mereu, e un pic enervant pentru scris, citit sau tăiat unghiile de la picioare, dar așa ca lumină în cameră, e bună așa cum este, deocamdată. În viitor, îi va achiziționa o lustră cu lumină mai rece, pentru că are uniformă vișinie și nu îi place cum se vede vișiniul în lumină galbenă. Îi place movul, în schimb, iar dacă lumina va fi bleu, uniforma va părea mov, lucru care i s-ar părea fascinant, că ar fi o uniformă mult mai interesantă, mai plăcută vizual, decât cea cu care se obișnuise el de atâția ani.

Rezumând tot ce au reușit constrictorii să facă până la momentul mutării Ceciliei în apartament, surprizele au fost multe, și noroi pe jos în fiecare cameră, resturi de mâncare, obiecte uitate, dar e un apartament locuibil, este cald cât de cât, în unele camere, merge televizorul, frigiderul, internetul, și sperăm să meargă în continuare, nu gata, cum bate vântul prin noiembrie se strică toate și tot locatarii cărora li s-a stricat sunt vinovați că firele sunt vechi, că sunt termosensibile, că sunt o grămadă de detalii tehnice care ne oripilează, nu își au rostul, ne complică viețile și important ar fi să aibă acces la orice câtă vreme plătesc prețul întreg, nu înjumătățit sau pe sfert. De ce să ia copilul note proaste că nu a terminat eseul pentru bacalaureat până la două noaptea, de ce să aibă mâncare stricată în frigider, că curentul nu este constant, se ia și se împute mâncarea în frigider, copilul o mănâncă și după are nevoie de scutiri de la școală sau de la meditații că nu se poate prezenta în starea în care e? De ce să trebuiască să recupereze orele acelea? Le-a lipsit intenționat? Intenționat nu a făcut ce se așteptau alții de la el să facă sau că nu a avut cum? Da, să ne spună mai bine cine caută să-i judece pe alții care nu au. În ziua de azi, a nu avea este egal cu a nu putea. Puțini sunt cei ce chiar pot să înțeleagă, să stea să analizeze situații. Persoana care nu are trebuie să aibă șanse egale la orice ca și cele ce au. Nu ar trebui să devină asta o piedică. Dacă el vrea să dea admiterea la biologie și îi cade internetul, cum mai consultă el tratate de specialitate? Părinții trebuie să aibă grijă de nevoia de cunoaștere și împlinire a copilului. Părinții au grijă, nu e asta problema. Problema pleacă de la cine a știut atât de bine să monteze totul în primă fază. Cecilia, dacă ții la viitorul copilului tău, privează-l de niște scuze (cine se scuză, se acuză), explicații "prea simple poate" nedigerate de nimeni, pe care va ajunge să le dea peste ani și ani. Fă-i un bine și mută-l într-un oraș cu mai multe posibilități, nu-l lăsa să se agațe de situații pe care va ajunge să le regrete la un moment dat.

Las sorpresas en el nuevo apartamento

Después de mudarse al nuevo departamento, más precisamente llevándose todas sus pertenencias, Cecilia comenzó a descubrir cosas cada vez más antinaturales. Por ejemplo, estaba moviendo muebles y en un momento escuchó un crujido en la pared. Intrigada, Cecilia golpeó un poco la pared con su uña, el yeso se desprendió en un segundo, dejando al descubierto un hermoso agujero en la pared. Por eso, nuestros trabajadores y dedicados constructores cubren los agujeros con cinta transparente sobre la cual aplican cal. Sería cuanto menos extraño, también deberíamos decir que es un trabajo realizado únicamente por los ojos del mundo. En caso de terremotos o algo así, ¿qué hacemos con esos muros? Caen sobre los inquilinos antes de que puedan escapar del apartamento.

Luego, quiso llevar los paños al baño, en el baño qué más pudo encontrar, un sándwich doble de Cheeseburger, olvidado allí durante un mes, pero en casi perfecto estado. Ya no es comestible, pero tiene una pinta increíble. También hay envases de cordon bleu, tarta de manzana de Hornbach, jamón austriaco (el jamón más sabroso para los constructores), salchichas Martinel, parece que la gente prefiere la calidad alemana en los alimentos que come, es solo una observación.

Pero estos ingenieros de obra tienen un poco de sueño, porque olvidaron sus portaminas, cuadernos, no sé cuántos bolígrafos en la casa. A Cecilia le viene bien, le servirá mucho poner notas de cuarto y segundo, porque es lo único que le permite el corazón. Quien consiga sacar un siete en sus exámenes realmente sabe algo de inglés. Pero no cree que sea difícil, cree que el esfuerzo debe venir de ambas direcciones, no sólo que una dé y la otra reciba. Además, cree que facilita muy bien el aprendizaje, pero está un poco insegura de esta habilidad suya, quiere convencerse leyendo los exámenes de los niños. Parece frío, pero en su interior se esconde un corazón cálido, sensible e incluso infantil. Por demasiadas ganas de ser niña, no se enfada, incluso se ríe cuando ve la mesa del salón, la misma vieja mesa del apartamento de sus abuelos. Qué garabateada, dibujada con crayones, lápices de colores y acuarelas permaneció desde que su hijo tenía entre 2 y 3 años. Cuando desempaqueta, ve sus libros para colorear de años anteriores, ve con qué torpe pero adorablemente coloreó cada personaje, cada casa, cada detalle de las imágenes, y lo bien que llegó a colorear a lo largo del camino. Tampoco deja de lado las tarjetas con mensajes, que recibió cuando era mayor, hace unos 5 años. Había frases que debería haber completado, como por ejemplo: "Si tuviera una flor, se la daría...", Si tuviera que agradecer a mi madre, lo haría porque..." textos breves de gratitud, un regalo de Navidad de una tía.

Bellos recuerdos, pero las sorpresas en el departamento no paran, continúan. El suelo de parquet cruje cada vez que Cecilia lo pisa. Con notas musicales similares, las puertas también crujen al abrirlas. Los cajones se caen de la mesa de noche, la única mesa de noche en su dormitorio. ¿Qué podemos decir de la habitación del niño? Todas las cajas en las que guardan sus juguetes están apretadas unas sobre otras y además hace un frío indescriptible. En todas las habitaciones la temperatura es media, sólo en la habitación del hijo hace un frío insoportable. La ventana era de doble acristalamiento, pero no estaba bien fijada, además falta una capa de aislamiento térmico.

Cecilia alertó, ¿qué hará con su hijo que de todos modos sigue teniendo sinusitis y tiene que lidiar con su nariz con bastante frecuencia, porque se parece a ella? Ordenó que usara una bata de baño con capucha todo el tiempo, incluso para dormir.

La lámpara de techo también da una luz de discoteca, porque siempre parpadea, es un poco molesta para escribir, leer o cortarse las uñas de los pies, pero como luz de habitación, por ahora, está bien. En el futuro, comprará una lámpara de araña con una luz más fría porque tiene un uniforme color cereza y no le gusta cómo se ve la cereza con luz amarilla. A él le gusta el morado, por otro lado, y si la luz es azul, el uniforme se verá morado, lo cual le parecería fascinante, que sería un uniforme mucho más interesante, visualmente agradable que el que había estado acostumbrado durante tanto tiempo. largos años.

Resumiendo todo lo que los constrictores lograron hacer hasta el momento en que Cecilia fue trasladada al departamento, hubo muchas sorpresas, barro en el piso de cada habitación, restos de comida, objetos olvidados, pero es un departamento habitable, hace bastante calor, en algunas habitaciones funciona la tv, el refrigerador, el internet, y esperemos que sigan funcionando, esto no ha terminado, como en noviembre sopla el viento, todo se estropea, y los inquilinos que lo tienen averiado tienen la culpa porque los cables son viejos, que son termosensibles, que son un montón de detalles técnicos que nos dan vergüenza, no tienen sentido, nos complican la vida, y sería importante tener acceso a todo siempre y cuando paguen el total precio, no la mitad o un cuarto. ¿Por qué el niño debería sacar malas notas porque no terminó su ensayo de bachillerato hasta las dos de la mañana, por qué debería tener comida estropeada en el refrigerador, porque la electricidad no es constante, la comida en el refrigerador se toma y apesta, el ¿El niño lo come y luego lo necesita de exenciones de la escuela o de meditaciones que no puede presentarse en el estado en que se encuentra? ¿Por qué debería tener que recuperar esas horas? ¿Se lo perdieron a propósito? ¿No hizo intencionalmente lo que otros esperaban que hiciera o no tenía manera? Sí, mejor díganos quién busca juzgar a otros que no lo han hecho. Hoy en día no tener es igual a no poder.

Son pocos los que realmente pueden comprender, sentarse y analizar situaciones. Los que no tienen deben tener las mismas oportunidades para todo que los que tienen. Esto no debería convertirse en un obstáculo. Si quiere dar ingreso a biología y su internet falla, ¿cómo podrá consultar tratados especializados? Los padres deben cuidar de la necesidad de conocimiento y realización del niño. Cuídense los padres, ese no es el problema. El problema comienza con quién sabía tan bien cómo configurar todo en primer lugar. Cecilia, si te preocupa el futuro de tu hijo, quítale algunas excusas (que se disculpa, se acusa), explicaciones "demasiado simples tal vez" no digeridas por nadie, que acabará dando años y años después. Hazle un favor y trasládalo a una ciudad con más posibilidades, no dejes que se quede atrapado en situaciones de las que acabará arrepintiéndose en algún momento.

Constituția Tuturor Creștinilor

Drepturile tuturor Creștinilor

Constituție cu 700 de articole

Data elaborării: 15 august 2026

Destinată tuturor creștinilor:

Ortodocși • Catolici • Protestanți

Preambul

Noi, creștinii, recunoscând pe Dumnezeu ca Creator și mărturisind credința în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și în Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru,

afirmăm demnitatea fiecărei persoane create de Dumnezeu și dreptul fiecărui om la viață, libertate, pace, respect și integritate;

recunoaștem învățătura Sfintei Scripturi, Cele Zece Porunci date lui Moise și poruncile și învățăturile Domnului Iisus Hristos ca temelii morale ale vieții creștine;

respingem violența, omorul, ura, răzbunarea, cruzimea, înșelăciunea, exploatarea, abuzul și orice formă de persecutare a omului;

afirmăm iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, iertarea, adevărul, dreptatea, milostenia, pacea și respectul reciproc;

recunoaștem dreptul creștinilor ortodocși, catolici și protestanți de a-și mărturisi credința și de a trăi potrivit conștiinței lor religioase;

afirmăm că nimeni nu trebuie bătut, amenințat, abuzat sau persecutat pentru credința sa;

și dorind să așezăm într-un singur document principii de protecție, libertate, responsabilitate și viață creștină,

stabilim prezenta

CONSTITUȚIE A TUTUROR CREȘTINILOR — „DREPTURILE TUTUROR CREȘTINILOR”

alcătuită din 700 de articole.

Articolul 1 — Demnitatea creștinului

(1) Fiecare creștin are o demnitate proprie, care trebuie respectată în familie, în comunitatea religioasă, în societate și în orice împrejurare a vieții.

(2) Demnitatea creștinului nu poate fi anulată prin sărăcie, boală, greșeli, neputințe, statut social, origine, confesiune sau alte diferențe dintre oameni.

(3) Nicio persoană nu poate fi considerată lipsită de valoare pentru faptul că este creștină sau pentru faptul că aparține unei anumite confesiuni creștine.

(4) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți sunt chemați să se recunoască reciproc ca persoane care trebuie tratate cu respect și bunăvoință, chiar atunci când există diferențe teologice sau de practică religioasă.

(5) Demnitatea creștinului implică dreptul de a nu fi umilit, batjocorit, amenințat, exploatat, torturat sau supus unor tratamente crude și degradante.

(6) Orice autoritate religioasă, familie, comunitate sau persoană care exercită responsabilitate asupra altora trebuie să respecte demnitatea celor aflați în grija sa.

(7) Respectarea demnității nu înseamnă aprobarea oricărui comportament, ci recunoașterea valorii persoanei și tratarea acesteia cu adevăr, dreptate și iubire.

(8) Temelia acestui articol este învățătura biblică potrivit căreia omul trebuie tratat ca aproapele său și că iubirea aproapelui este o poruncă fundamentală a lui Dumnezeu.

Articolul 2 — Dreptul la viață

(1) Viața omului trebuie respectată și ocrotită ca un bun fundamental și nu trebuie tratată cu nepăsare, cruzime sau dispreț.

(2) Fiecare creștin are dreptul să fie protejat împotriva omorului, agresiunii intenționate și oricărei forme de violență care îi pune în pericol viața.

(3) Nicio gelozie, ceartă, supărare, răzbunare, diferență religioasă sau conflict personal nu poate transforma viața unei persoane într-un obiect al urii sau al violenței.

(4) Porunca „Să nu ucizi” constituie un principiu moral fundamental și cheamă la respectarea vieții aproapelui.

(5) Creștinul este chemat nu numai să se ferească de uciderea aproapelui, ci și să apere viața, să ajute persoana aflată în primejdie și să caute pacea atunci când apar conflicte.

(6) În situațiile în care viața sau integritatea unei persoane sunt amenințate, solicitarea ajutorului autorităților competente și protejarea victimei sunt compatibile cu responsabilitatea creștină.

(7) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze respectul pentru viață și să nu folosească religia ca justificare pentru omor, răzbunare sau cruzime.

Articolul 3 — Dreptul la integritate fizică

(1) Nimeni nu trebuie bătut, lovit, torturat, mutilat sau supus unor tratamente crude, inumane ori degradante.

(2) Integritatea fizică a fiecărui creștin trebuie respectată indiferent de vârstă, sex, confesiune, statut social sau situație familială.

(3) Violența fizică nu poate fi justificată prin gelozie, furie, răzbunare, supărare, disciplină abuzivă, conflict familial sau diferențe religioase.

(4) Nicio persoană nu dobândește dreptul de a lovi o altă persoană doar pentru că este soț, soție, părinte, copil, conducător religios, angajator sau persoană cu autoritate.

(5) Copiii, persoanele vulnerabile și persoanele aflate în îngrijirea altora beneficiază de o atenție și protecție deosebită împotriva abuzului.

(6) Comunitatea creștină trebuie să sprijine victima și să încurajeze oprirea violenței, protecția persoanei și folosirea mijloacelor legale atunci când este necesar.

Articolul 4 — Dreptul la integritate psihică

(1) Fiecare persoană are dreptul la respect, liniște sufletească și protejarea demnității sale.

(2) Amenințarea, intimidarea, umilirea repetată, șantajul, manipularea și abuzul psihologic sunt incompatibile cu iubirea aproapelui.

(3) Nicio persoană nu trebuie constrânsă prin frică să rămână într-o relație, într-o comunitate sau într-o situație în care este abuzată.

(4) Mânia trebuie stăpânită și nu trebuie transformată în ură, amenințare sau violență.

(5) Creștinul este chemat să caute împăcarea și vindecarea conflictelor fără a ignora suferința victimei și fără a transforma iertarea într-o obligație de a suporta abuzul.

Articolul 5 — Libertatea credinței

(1) Fiecare creștin are dreptul să creadă în Dumnezeu, să-L mărturisească pe Iisus Hristos și să își trăiască viața potrivit conștiinței sale religioase, cu respectarea demnității celorlalți și a legilor civile aplicabile.

(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență, amenințare, intimidare sau constrângere să renunțe la credința sa, să își ascundă credința ori să adopte o altă confesiune.

(3) Libertatea credinței cuprinde dreptul de a participa la rugăciune, slujbe, cateheză și alte activități religioase, potrivit tradiției și confesiunii fiecăruia.

(4) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința prin cuvânt și prin fapte bune, fără a folosi violența, amenințarea sau forța pentru a-i obliga pe ceilalți să creadă.

(5) Nicio diferență dintre ortodocși, catolici și protestanți nu trebuie folosită ca motiv pentru bătaie, persecuție, umilire, excludere abuzivă sau răzbunare.

(6) Libertatea religioasă nu poate fi invocată ca justificare pentru vătămarea altei persoane, abuzul asupra copiilor, violența domestică, omor, înșelăciune sau alte fapte grave.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să apere libertatea de conștiință și să creeze un mediu în care credința să poată fi trăită fără frică și fără constrângere.

(8) Dreptul la libertatea credinței este însoțit de responsabilitatea de a respecta libertatea și demnitatea celorlalți oameni.

Articolul 6 — Egalitatea creștinilor

(1) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți trebuie tratați cu respect și demnitate, fără ca apartenența confesională să fie folosită pentru a justifica ura sau violența.

(2) Diferențele de doctrină, tradiție, organizare bisericească, cult sau practică religioasă nu justifică persecutarea, lovirea, amenințarea ori umilirea unei persoane.

(3) Fiecare comunitate creștină își poate păstra tradiția și identitatea religioasă, fără a transforma diferențele confesionale într-un motiv de conflict personal.

(4) Creștinii sunt chemați să practice respectul reciproc, dialogul, răbdarea și buna înțelegere, chiar atunci când nu sunt de acord asupra unor învățături teologice.

(5) Nimeni nu trebuie considerat inferior ca persoană numai pentru că aparține unei alte confesiuni creștine.

(6) În situațiile de conflict între persoane sau comunități, împăcarea, dialogul și mijloacele pașnice trebuie preferate răzbunării și violenței.

(7) Egalitatea în demnitate nu presupune ștergerea diferențelor doctrinare, ci respectarea persoanei în ciuda acestor diferențe.

Articolul 7 — Dreptul la pace

(1) Fiecare creștin are dreptul să trăiască în pace, siguranță și respect, fără a fi supus violenței, amenințării sau persecutării.

(2) Creștinii sunt chemați să urmărească împăcarea, să evite răzbunarea și să nu răspundă unei nedreptăți printr-o nouă nedreptate.

(3) Pacea nu înseamnă acceptarea abuzului. Protejarea unei victime și oprirea unei agresiuni sunt compatibile cu responsabilitatea creștină.

(4) În familie, în biserică și în comunitate trebuie încurajate comunicarea, iertarea, răbdarea și rezolvarea pașnică a neînțelegerilor.

(5) Cuvintele lui Hristos „Fericiți făcătorii de pace” constituie un principiu fundamental al vieții creștine.

(6) Nicio persoană nu trebuie să folosească numele lui Dumnezeu, al Bisericii sau al credinței pentru a justifica ura, răzbunarea sau violența împotriva aproapelui.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine persoanele aflate în conflict și să promoveze reconcilierea atunci când aceasta este posibilă și sigură.

Articolul 8 — Interzicerea violenței domestice

(1) Violența împotriva soțului, soției, copiilor, părinților sau oricărui membru al familiei este condamnată și nu poate fi justificată prin relația de rudenie, căsătorie, autoritate sau responsabilitate.

(2) Violența domestică include, în sensul acestei Constituții, comportamentele prin care o persoană provoacă sau urmărește să provoace alteia vătămări fizice, frică, umilire gravă, control abuziv sau exploatare.

(3) Nicio ceartă familială, gelozie, supărare, neînțelegere sau pretinsă nevoie de disciplină nu justifică lovirea, amenințarea sau umilirea unei persoane.

(4) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, respectului, responsabilității, fidelității, protecției și sprijinului reciproc.

(5) Copiii trebuie protejați în mod deosebit împotriva lovirii, abuzului, exploatării, abandonului și oricărei forme de intimidare care le pune în pericol demnitatea sau siguranța.

(6) Persoana care este victimă a violenței nu trebuie făcută vinovată pentru faptul că cere ajutor, se îndepărtează de agresor sau solicită protecția autorităților.

(7) Iertarea creștină nu trebuie folosită pentru a ascunde abuzul, pentru a obliga victima să suporte violența sau pentru a împiedica solicitarea unui ajutor necesar.

(8) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor, responsabilitatea agresorului și folosirea mijloacelor pașnice și legale pentru încetarea violenței.

Articolul 9 — Protecția împotriva geloziei și controlului abuziv

(1) Gelozia nu constituie un drept de a controla, urmări, amenința, izola, umili sau agresa o altă persoană.

(2) Nicio persoană nu trebuie să folosească gelozia ca pretext pentru verificarea abuzivă a vieții celuilalt, pentru interzicerea relațiilor normale cu familia și prietenii sau pentru exercitarea unei presiuni permanente.

(3) Soții și membrii familiei trebuie să se trateze cu respect, sinceritate, fidelitate și responsabilitate, fără ca iubirea să fie transformată într-o formă de posesie sau dominație.

(4) În cazul apariției geloziei, neînțelegerile trebuie abordate prin dialog, răbdare și, atunci când este necesar, prin sprijinul unei persoane de încredere sau al unei autorități competente.

(5) Gelozia nu justifică bătaia, amenințarea cu moartea, distrugerea bunurilor, șantajul, urmărirea sau orice altă formă de abuz.

(6) Creștinul este chemat să cultive încrederea, cumpătarea, fidelitatea și respectul față de libertatea și demnitatea celuilalt.

Articolul 10 — Iubirea aproapelui

(1) Porunca iubirii aproapelui este fundamentală pentru viața creștină și trebuie să se manifeste nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte.

(2) Hristos a poruncit: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Această poruncă cheamă la respectarea demnității, vieții și libertății aproapelui.

(3) Creștinul este chemat să facă binele, să ierte, să ajute persoana aflată în nevoie și să nu rămână indiferent în fața suferinței.

(4) Iubirea aproapelui nu înseamnă aprobarea răului. Creștinul poate condamna fapta rea, poate cere dreptate și poate căuta protecție, păstrând în același timp respectul față de persoana umană.

(5) Iubirea trebuie să se manifeste prin milostenie, răbdare, bunătate, sinceritate, ajutorarea celor vulnerabili și renunțarea la răzbunare.

(6) Nicio persoană nu trebuie exclusă din respectul datorat aproapelui doar pentru că este săracă, singură, bolnavă, diferită sau aparține unei alte confesiuni ori religii.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să organizeze și să susțină fapte de ajutorare, educație, milostenie și sprijin pentru persoanele aflate în nevoie.

Articolul 11 — Interzicerea urii

(1) Ura față de aproapele nu trebuie cultivată, încurajată sau transformată într-un motiv de persecutare ori de violență.

(2) Diferențele de confesiune, origine, opinie sau religie nu justifică lovirea, amenințarea, omorul, umilirea sau excluderea violentă a unei persoane.

(3) Creștinul este chemat să răspundă răului prin bine, să evite răzbunarea și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă și sigură.

(4) Ura dintre persoane, familii sau comunități creștine trebuie combătută prin adevăr, dialog, rugăciune, iertare și respect.

(5) Numele lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură sau autoritatea unei comunități religioase nu trebuie folosite pentru a transforma ura personală într-o justificare religioasă a violenței.

(6) Libertatea de a critica o idee sau o învățătură nu trebuie confundată cu dreptul de a agresa sau umili persoana care o susține.

Articolul 12 — Adevărul

(1) Creștinul este chemat să spună adevărul și să nu folosească minciuna pentru a obține un avantaj nedrept sau pentru a produce rău aproapelui.

(2) Minciuna, mărturia falsă, frauda, înșelăciunea și falsificarea intenționată a faptelor sunt condamnate ca încălcări ale principiului adevărului și dreptății.

(3) „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” este una dintre Cele Zece Porunci și constituie un principiu moral fundamental.

(4) Creștinul trebuie să fie atent la cuvintele sale și să nu răspândească acuzații false, zvonuri sau informații despre care știe că sunt neadevărate.

(5) A spune adevărul trebuie făcut cu discernământ și responsabilitate, fără a transforma adevărul într-un instrument de umilire, răzbunare sau cruzime.

(6) În cadrul comunităților creștine, acuzațiile grave trebuie tratate cu seriozitate, discernământ și respect pentru persoanele implicate, fără condamnări arbitrare sau răspândirea necontrolată a unor afirmații neverificate.

(7) Nimeni nu trebuie constrâns să mintă pentru a ascunde o faptă de violență, abuz sau înșelăciune.

Articolul 13 — Dreptul la libertate și responsabilitate

(1) Libertatea creștină trebuie exercitată cu responsabilitate, conștiință și respect față de Dumnezeu, față de aproapele și față de ordinea civilă în care trăiește persoana.

(2) Libertatea nu constituie dreptul de a face rău altuia, de a încălca demnitatea unei persoane sau de a folosi forța pentru a impune voința proprie.

(3) Creștinul este chemat să folosească libertatea pentru iubire și bine, pentru slujirea aproapelui și pentru dezvoltarea unei vieți morale responsabile.

(4) Nimeni nu trebuie să folosească expresia „sunt liber” pentru a justifica violența, adulterul, furtul, înșelăciunea, exploatarea sau alte fapte prin care este vătămat aproapele.

(5) Libertatea religioasă include dreptul de a practica credința, dar presupune și respectarea libertății celuilalt de a-și exercita propria conștiință.

(6) Într-o societate organizată potrivit legii, creștinul își exercită drepturile și își îndeplinește responsabilitățile civile fără a pretinde că apartenența religioasă îl așază deasupra legii.

(7) Libertatea și responsabilitatea trebuie privite împreună: libertatea fără responsabilitate poate deveni abuz, iar responsabilitatea fără libertate poate deveni constrângere.

Articolul 14 — Protecția copiilor

(1) Copiii trebuie protejați împotriva violenței, abuzului, exploatării, abandonului, neglijării grave și oricărei forme de comportament care le pune în pericol viața, sănătatea, demnitatea sau dezvoltarea.

(2) Niciun copil nu trebuie bătut, torturat, amenințat, umilit sau folosit ca instrument într-un conflict între adulți.

(3) Copilul trebuie educat în respect, adevăr, iubire, responsabilitate, disciplină fără cruzime și respectarea aproapelui.

(4) Părinții, tutorii, educatorii și conducătorii comunităților religioase care au responsabilități față de copii trebuie să urmărească binele și siguranța acestora.

(5) Disciplina copilului nu trebuie transformată în violență fizică, umilire sau intimidare. Educația trebuie să urmărească formarea caracterului prin exemplu, îndrumare, răbdare și limite sănătoase.

(6) Copiii trebuie să aibă posibilitatea de a cere ajutor atunci când sunt abuzați și nu trebuie amenințați pentru că dezvăluie un abuz.

(7) Comunitățile creștine trebuie să promoveze măsuri de protecție a copiilor și să trateze cu seriozitate orice acuzație credibilă privind abuzul.

(8) Iubirea creștină față de copii presupune protecție, responsabilitate, educație, grijă și respect pentru demnitatea fiecărui copil.

Articolul 15 — Cele Zece Porunci

Cele Zece Porunci date lui Moise constituie un fundament moral important al acestei Constituții:

1. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.

2. Să nu-ți faci chip cioplit.

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.

4. Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.

5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.

6. Să nu ucizi.

7. Să nu săvârșești adulter.

8. Să nu furi.

9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

10. Să nu poftești cele ale aproapelui tău.

Articolul 16 — Poruncile lui Iisus Hristos

(1) Creștinul este chemat să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima.

(2) Creștinul este chemat să-și iubească aproapele ca pe sine însuși.

(3) Creștinul este chemat să-și iubească semenii și să-i ierte.

(4) Creștinul este chemat să facă binele și să se ferească de rău.

Articolul 17 — Dreptul la protecție împotriva persecutării religioase

Niciun creștin nu trebuie bătut, amenințat, omorât sau persecutat pentru faptul că este ortodox, catolic sau protestant.

Articolul 18 — Respectul față de alte persoane

(1) Creștinul poate să-și mărturisească credința fără să recurgă la violență.

(2) Persoanele care aparțin altor religii sau nu au o credință religioasă trebuie tratate ca persoane umane cu demnitate.

(3) Respingerea unei credințe nu justifică agresarea persoanei care o urmează.

Articolul 19 — Condamnarea înșelăciunii

Înșelăciunea, frauda, manipularea și exploatarea aproapelui sunt incompatibile cu principiile adevărului și dreptății creștine.

Articolul 20 — Viața creștină

Creștinul este chemat să trăiască în:

credință, iubire, adevăr, pace, iertare, dreptate, milostenie, cumpătare și respect față de aproapele.

Articolul 21 — Dreptul la libertatea de conștiință

(1) Fiecare creștin are dreptul să își formeze și să își urmeze conștiința religioasă fără constrângere, amenințare sau violență.

(2) Nimeni nu trebuie obligat să declare în public aspecte intime ale credinței sale sau să renunțe la convingerile sale prin forță.

(3) Diferențele de conștiință dintre creștini trebuie abordate cu răbdare și respect, fără umilirea persoanei.

(4) Libertatea conștiinței nu înlătură responsabilitatea morală pentru faptele săvârșite împotriva aproapelui.

Articolul 22 — Dreptul la rugăciune și închinare

(1) Fiecare creștin are dreptul să se roage și să participe la închinare potrivit tradiției și confesiunii sale.

(2) Rugăciunea și închinarea trebuie să se desfășoare fără violență și fără constrângerea altor persoane.

(3) Bisericile și comunitățile creștine sunt chemate să ofere credincioșilor posibilitatea de a participa la viața religioasă într-un climat de respect și siguranță.

(4) Nimeni nu trebuie agresat, amenințat sau umilit pentru că se roagă într-o altă tradiție creștină.

Articolul 23 — Dreptul la Sfânta Scriptură

(1) Creștinul are dreptul să citească, să studieze și să cunoască Sfânta Scriptură potrivit credinței și tradiției confesiunii sale.

(2) Studierea Scripturii trebuie încurajată prin educație, discernământ și respect pentru adevăr.

(3) Nicio persoană nu trebuie împiedicată prin violență să caute să înțeleagă învățătura creștină.

(4) Interpretarea diferită a unor texte biblice nu constituie, în sine, un motiv pentru ură sau agresiune.

Articolul 24 — Dreptul la educație creștină

(1) Creștinii au dreptul să primească educație religioasă potrivit confesiunii lor, în condițiile stabilite de comunitatea religioasă și de lege.

(2) Educația creștină trebuie să urmărească formarea caracterului, cunoașterea credinței, iubirea aproapelui și responsabilitatea.

(3) Educația religioasă nu trebuie folosită pentru a justifica ura, violența, umilirea sau persecutarea altor persoane.

(4) Copiii trebuie educați într-un mod potrivit vârstei lor, cu grijă pentru demnitatea, siguranța și dezvoltarea lor.

Articolul 25 — Dreptul la protecția familiei

(1) Familia trebuie să fie un spațiu al iubirii, fidelității, responsabilității, protecției și sprijinului reciproc.

(2) Membrii familiei trebuie să se respecte și să nu folosească forța, frica sau manipularea pentru a-și impune voința.

(3) Conflictele familiale trebuie abordate cu răbdare și responsabilitate, fără violență.

(4) Copiii, vârstnicii și persoanele vulnerabile trebuie protejați în mod deosebit împotriva abuzului și neglijării.

Articolul 26 — Dreptul la protecție împotriva omorului și cruzimii

(1) Omorul intenționat și actele de cruzime împotriva unei persoane sunt incompatibile cu principiul respectării vieții.

(2) Nicio dispută religioasă, politică, familială sau personală nu poate fi transformată într-un motiv pentru uciderea aproapelui.

(3) Creștinii sunt chemați să apere viața și să caute soluții pașnice la conflicte.

(4) Comunitățile creștine nu trebuie să încurajeze răzbunarea personală sau violența împotriva unei persoane.

Articolul 27 — Dreptul la protecție împotriva amenințărilor

(1) Nicio persoană nu trebuie amenințată cu moartea, bătaia, vătămarea sau distrugerea bunurilor pentru a fi controlată sau intimidată.

(2) Amenințările nu devin acceptabile prin invocarea geloziei, mâniei, onoarei familiei sau a unei pretinse autorități religioase.

(3) Persoana amenințată are dreptul să caute ajutor și protecție prin mijloacele disponibile în comunitate și prin autoritățile competente.

(4) Creștinul este chemat să folosească vorbirea pentru adevăr, sfătuire și împăcare, nu pentru intimidarea aproapelui.

Articolul 28 — Dreptul la protecție împotriva înșelăciunii

(1) Fiecare persoană trebuie protejată împotriva fraudei, înșelăciunii și exploatării intenționate.

(2) Creștinul nu trebuie să folosească încrederea religioasă a unei persoane pentru a obține bani, bunuri, avantaje sau control asupra acesteia prin minciună.

(3) Persoanele aflate într-o poziție de autoritate religioasă au o responsabilitate deosebită de a evita abuzul de încredere și folosirea credinței pentru interese personale necinstite.

(4) Milostenia și donațiile trebuie tratate cu responsabilitate, transparență și bună-credință.

Articolul 29 — Dreptul la respectarea proprietății

(1) Bunurile unei persoane trebuie respectate.

(2) Furtul, distrugerea intenționată și însușirea prin înșelăciune a bunurilor altuia sunt condamnate.

(3) Nicio nevoie personală nu justifică transformarea aproapelui într-o victimă a furtului sau a fraudei.

(4) Creștinul este chemat să fie cinstit în administrarea bunurilor proprii și a bunurilor care i-au fost încredințate.

Articolul 30 — Dreptul la un nume și la reputație

(1) Fiecare persoană are dreptul ca numele și reputația sa să fie tratate cu responsabilitate.

(2) Răspândirea cu bună știință a unor acuzații false pentru a distruge reputația unei persoane este condamnată.

(3) Atunci când există o acuzație gravă, aceasta trebuie tratată cu discernământ și fără transformarea zvonului în condamnare.

(4) Creștinul este chemat să evite bârfa, calomnia și judecata pripită și să caute adevărul înainte de a acuza.

Articolul 31 — Dreptul la iertare și împăcare

(1) Creștinul este chemat să ierte și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă.

(2) Iertarea nu trebuie confundată cu negarea răului sau cu renunțarea la măsurile necesare pentru protecția victimei.

(3) O persoană care a fost agresată poate ierta și, în același timp, poate păstra distanța față de agresor și poate solicita protecție.

(4) Împăcarea trebuie să fie liberă și sigură și nu trebuie impusă prin presiune religioasă.

Articolul 32 — Dreptul la ajutorul comunității creștine

(1) Creștinul aflat în suferință trebuie să poată cere sprijin comunității sale.

(2) Comunitatea este chemată să manifeste milă, discernământ și responsabilitate față de persoanele vulnerabile.

(3) Ajutorul oferit victimei nu trebuie condiționat de ascunderea abuzului sau de renunțarea la drepturile sale.

(4) Atunci când situația depășește competența comunității religioase, trebuie încurajată solicitarea sprijinului profesional și a protecției autorităților competente.

Articolul 33 — Dreptul la libertatea de exprimare religioasă

(1) Creștinul are dreptul să vorbească despre credința sa, să explice învățătura creștină și să își exprime convingerile religioase în mod pașnic.

(2) Mărturisirea credinței nu trebuie transformată în amenințare sau agresiune împotriva celor care gândesc diferit.

(3) Dialogul religios trebuie să urmărească adevărul și să respecte demnitatea persoanei cu care se discută.

(4) Critica unei doctrine trebuie făcută fără incitarea la violență împotriva oamenilor care o urmează.

Articolul 34 — Dreptul la apartenență confesională

(1) Fiecare creștin are dreptul să aparțină unei comunități ortodoxe, catolice sau protestante potrivit convingerilor sale.

(2) Nimeni nu trebuie constrâns prin violență să schimbe confesiunea.

(3) Trecerea de la o confesiune la alta trebuie să fie o decizie liberă a persoanei, potrivit conștiinței sale și în condițiile legii.

(4) Diferențele confesionale trebuie soluționate prin dialog și respect, nu prin amenințări sau agresiune.

Articolul 35 — Dreptul la siguranță în comunitatea religioasă

(1) Fiecare creștin trebuie să poată participa la viața comunității religioase fără teamă de bătaie, abuz, amenințare sau umilire.

(2) Conducătorii și membrii comunităților religioase trebuie să trateze cu responsabilitate orice situație care pune în pericol siguranța unei persoane.

(3) Autoritatea religioasă nu poate constitui o justificare pentru abuzul fizic sau psihologic.

(4) Disciplina comunitară trebuie exercitată fără cruzime, violență și umilire și cu respectarea regulilor proprii ale confesiunii și a legii.

Un foc cu o foame necontrolabilă de agonie arde în mine ce pare să mă scrume de vie.

Fiecare flacără are grijă să mă ducă la culmile păcatului , unde eu voi rămâne, sau poate am rămas de mult, fără suflare. Sunt pierdută, nu știu unde, cum sau cine sunt.

Mă privesc în oglindă și parcă se împrăștie în mii de cioburi pe podea împreună cu persoana mea. De la cel mai ascuțit până la cel mai tocit îmi pătrund bucățile în țesuturi până când aproape văd noi orizonturi. Privirea mi-e aproape tăiată în momentul în care o reflexie mi se arată cu toate greșelile cu care sunt în continuare pătată. Pată peste pată, culorile deja s-au combinat și a rămas un negru platinat ce avea să mă orbească pe viață. Aidoma legilor fizicii, reflecția ce mă pătrunde este lipsită de lumina, iar până și focul din mine mă lasă fără pic de strălucire .

Că trăim în cea mai bună lume posibilă obișnuia să spună un mare filosof, Leibniz pe al său nume, dar poate că erau niște simple cuvinte puse aleatoriu, unele lângă altele doar cat a prinde o fărâmă de sens, iar ca cei ce aveau să-i arate interes să-i ofere perfectă dreptate, căutând un sens prin toate substraturile contextului. Oare sunt o ipocrită dacă nu-i dai dreptate? Mi-e greu să găsesc adierea de înțeles în furtuna constituită din vorbele sale când eu nici drumul spre casă parcă nu-l mai stăpânesc. Mă pierd continuu și de fiecare dată când încerc să găsesc câtuși de puțin din mine mă pierd și mai rău.

Cad. Cad și privesc în jur de fiecare dată , dar nu reușesc să văd nimic, cu atât mai puțin lumina de la capătul tunelului pentru că e bezna. Mă simt ca într-o spirală pierdută în umbra văzduhului căreia nici măcar cel mai subțire murmur nu-i scapă când se învârte , făcându-mă să mă simt ca într-un ciclu vicios unde suferința parcă e singura de folos. Se crează o simfonie atroce, unde pășesc cu neputința pe câte o clapă greșită , iar fiecare notă muzicală mă sfâșie și mai tare.

Greșesc și tot nu mă regăsesc, pășesc și tot nu avansez, deoarece oricât aș încerca nu pot să ajung sa fiu alta. Fiece gest eronat îmi definește nu numai firea, ci și corpul, căci parcă port pe oriunde trec o greutate ce nu poate fi slăbită printr-o nicio dietă distinctă de cea încercată până acum. Unui maraton a cărui linii de sfârșit nu știu dacă se află pe undeva m-am alăturat și nimeni nu vrea să mă descalifice. Am încercat să mă opresc, dar inima imi e plină de adrenalină oricât de încet aș merge, iar să stau într-un loc nu-mi este dat drept alegere ca răsuflare de ușurare, astfel simt cum mă sufoc și mai tare.

Aș da orice la troc pentru un cadru favorabil al unui context perfect valabil unde aș putea simți măcar puțin cum este să nu-ți pierzi controlul minții. O bătălie de gânduri în cap mi se desfășoară și oricât de mult aș vrea să înțeleg ceva din ea, eșuez. Mă simt ca un val ce încearcă să prindă avânt, dar oricum se reconstituie la mal, întorcându-se de unde a venit, doar ca eu nu știu unde aparțin.

Oare asta îmi este lumea perfectă ce are să mi fie predestinată? O speranță la perfecțiune când o dau în bară la fiecare acțiune.

Am cunoscut oameni plini de viață, dar cu ce folos când eu sunt de gheață. Am încercat să le dau tot ce am mai bun, dar printr-o simplă clipire am ajuns o umilire. Aveam să fiu trup și suflet implicată în prietenia noastră, sau cel puțin aveam să încerc. Urma să mi se dovedească într-un final că n-aș putea fi capabilă de un asemenea masacru când tot ce las în urmă este un simplu gust acru. Să mă dezgheț în fața unuia nu a fost chip, așadar am devenint o stona de piatră pe care nici măcar focul nu o poate atinge în vreun fel. Cu toate acestea, nu m-am gândit la cel interior care ma distruge pe zi ce trece, făcându-mă să mă întreb cat mai este.

Mi-ar plăcea să fie totul roz, sau măcar cu o tentă de gri, însă orice aș face rămân la capăt de prăpastie. Lumea nu e un loc tocmai perfect mie, dar poate cândva, la capăt de poveste, are să-mi fie.