0.04

Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici

poezii.online Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici

E o carte despre noi, despre viată (dupa cum spune autoarea volumului: ,,Realitatea m-a atras mereu ca un magnet, m-a torturat și m-a hipnotizat, mi-am dorit s-o fixez pe hârtie”. 

Autoarea ne face complice la ceea ce s-a întamplat cu oamenii și destinele lor în timpurile: stanilist, hrușciovist, brejnevist sau gorbaciovist. Am participat direct sau indirect la crearea unui tip de om aparte - homo sovieticus. Cartea ne amintește spre a nu uita: „Suntem plini de ură și de prejudecăți. Toti provenim din locul care a cunoscut Gulagul și un război cumplit.”

Pentru a vă provoca să încercați să lecturați aceasta carte, vă propun un fragment: ,,În general, noi suntem războinici. Fie ne războiam, fie ne pregăteam de război. Niciodată n-am trăit altfel. De aici și o psihologie războinică. Chiar și în viata pe timp de pace totul era ca în razboi. Bătea doba, flutura drapelul... inima iți sarea din piept.„Omul nu-și vedea statul de rob, ba chiar îl iubea”. Cât adevar pentru acele vremuri, pe când azi la fel ne place sa fim robi la ruși.

,,Vecini de memorie”

Chiar titlul acesteia te duce cu gândul la magazinele Second Hand, împrăștiate prin fosta Moldova Sovietică, în care se comercializau haine vechi (încă bune de purtat), aduse din spațiul capitalismului în putrefacție.


Autorul vorbeste despre tăcerea, care ne-a cuprins din marea frică ce-o purtam autorităților sovietice: „Oamenii citeau ziarele, revistele și tăceau. Se abătuse peste ei o nenorocire insuportabilă! Cum să trăiești așa? Mulți vedeau în adevăr un dușman. La fel și-n libertate... Era în 1991... Fericite vremuri! Credeam că mâine, literalmente mâine, va începe libertatea. Va veni din senin, din dorințele noastre”.
Dar n-a fost să fie chiar așa, citiți cartea și veți afla alte adevăruri-îngrozitoare.

,, ... toți erau îmbătați de libertate, dar nu erau pregătiti pentru ea. Unde era libertatea asta?”

Svetlana Aleksievici ne avertizează că „civilizația sovietică” a lasat amprente adânci în sufletele celor care o mai țin minte acele timpuri. Cu toate acestea, când vine momentul adevărului său istoriei, dai înapoi ca racul și „încadrezi catastrofa într-un mediu familiar și încerci să povestesti ceva”. Să ghicești ceva. Nu încetez să mă minunez de cât de interesantă e viața omului. De numărul infinit al adevărurilor umane. „Istoria e interesată numai de fapte, emoțiile sunt lasate pe din afară… Ele nu sunt, de obicei, incluse în istorie. Eu însa privesc lumea cu ochii umanistului, nu ai istoricului. Sunt uluită de ființa umana…”

Autoarea cheamă la meditații profunde asupra vieții, curajului și fricii: „Nu întelegeau ce se petrece, dar le era frică. Frica, așa, ca la război.

ALEXANDRA TĂNASE

Va urma 


Preluat de la: Timpul.md
Опубликовано 2 июля 2019

Случайные публикации :)

Prima

Schimb zeci de mii de vorbe

Dar vorbesc numai cu mine,

Singura mea speranta

Este binele de maine

Si sincer , am prea multe ganduri negre

Ma compar in veselie doar cu pompele funebre.

Dar cu toate astea ,

Incerc sa-mi pastrez echilibrul

Sa rezist tentatiei

De-a nu mai lupta cu timpul

Acest permanent nefavorabil

Monstru care-nghite sentimente,

Dorinte si vise neimplinite.

Un izvor de lacrimi

Ce nu seaca niciodata

Ce dezgroapa o amintire

De lume de mult uitata.

O traire care nu mai lasa

Loc nici de cuvinte

Foc etern aprins in graba

Intretinut de minte.

Un sir lung de palpitatii doar de la o privire

As vrea sa simti doar o secunda

Ce simt eu pentru tine.

 

Еще ...

Gânduri pentru mama

Pe când brațele-mi sunt reci

Și mă găsesc în disperare,

Doar la tine mă gândesc,

Căci mi-ești dulce alinare

 

Tu-mi ești înger când greșesc

Și când plouă, tu-mi ești soare.

Tu-mi ești stele-n bezna nopții

Și când sec, tu îmi ești mare.

 

Aș da la schimb o lume-ntreagă

Să te pot vedea zâmbind,

Să te văd, cu ochii calzi,

Spre mine-n pași grăbiți venind...

 

Mai tare te-aș fi strâns de mână,

Mai mult ți-aș fi cântat cu drag

De-aș fi știut cât de mult suferi

Când mă vezi plecând din prag...

 

Îmi pare rău c-am dispărut

Și că nu ți-am spus de ce

Cu noaptea-n cap, fără măcar

O lacrimă să-ți mai pot șterge...

 

Îmi pare rău că sunt departe,

Iară casa e prea goală

Și că-n cea mai neagră noapte

N-are cin’ să-ți spună „mamă”...

Еще ...

Autoportret Lumesc

Poate dintr-o perspectivă sunt degenerat
Fiindcă generez un sentiment disfuncțional
De iubire păstrată in crematoriu incinerat
Unde drumul Inimă-suflet e nefuctional.

 

Spune-mi tu, cum sa zambesc necugetat,
Cănd vad tablouri deluzorii pictate manual
Cu Harapce de nebuni cu maini degerate
De frigul urii, incercand sa para actual?

Еще ...

Cafeneaua

Pe langa usa unei cafenele parasite
Trec cu nepasare in zbor clipe grabite
Geamul ce-i aburit de frig sta si priveste
Observand cum fara mila vremea paleste

La cafeneaua cu geamul cel aburit
A fost prima data cand m-am indragostit
Ne-am privit in ochi zambind monoton
Simtind o caldura ce ardea orbitor
Si chiar de gustul amar ma trezea din visare
Puteam observa ca te doream cu ardoare

Parul ce-ti cadea din legatura pe fata
Si aburul ce pe ochelari mereu iti ingheata
Creara cu vremea un portret incolor
Pe care sunt nevoit acum a-l privi plin de dor

Mi-am facut curaj si-am inceput sa-ti vorbesc
Prima noastra intalnire... si-acum imi amintesc
Am ras impreuna zambind tot mai rar
Ce spui de-un film? Nu pot lasa momentul sa fie-n zadar

Iubirea noastra era una ordinara
Tinutul de mana, sarutari dulci pe seara
De ce sa mintim?... nu era cu nimic diferita
Si totusi te vedeam fericita

Zburasera anii peste cafeneaua cu geamuri aburite
Un moment pe care n-am cum sa nu-l tin minte
Parea ca timpul nu mai tinea cu tine de-acum inainte
Oh, dulce cafenea cu miros amar si fierbinte

O ultima intalnire si niste ultime vorbe de adio rostite de tine:
"Hai sa mergem pe cai diferite... te iubesc, dar asa e mai bine"
Te-am privit cum sorbeai din cafea, dar fara a-i mia simti savoarea
Sticla ochelarilor tai se aburea, ochii tai pierzandu-si culoarea

Cafeneaua cu geamuri aburite
A fost martora unei povesti mult prea pripite
Aratandu-mi fara ezitare chipul persoanei iubite.
Pe langa usa unei cafenele parasite
Trec cu nepasare in zbor aceleasi clipe grabite

Am gravat dupa o simpla si banala intalnire
Numele tau pe bataia inimii mele orbit de iubire
Dragoste la prima vedere...
Acum iti spun cu regret "La revedere"

Еще ...

Tu, ochi al ei...

La podul crucilor se vinde

Un amor de semi-zei,

Iar mâna-mi tremurată prinde

Praf de stele-n locul ei!

 

Pe un arc de poleială verde

Privește jos tu ochi al ei,

Căci prin stele te tot vinde

Un amor de semi-zei!

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)

Еще ...

Doar noi doi

Toate cu timpul

Într-un suflet pe piele

Umbrim acel amalgam de sentimente

Sub o pătura de ampremente.

 

Timpul a plecat

Noi ne-am lăsat

Cu o dragoste pustie

Suferind de maladie.

 

Poate cu timpul 

Tu te vei întoarce , pe al meu piedestal

Într-un suflet pe piele 

Cu-n sărut aprins sub al nostru cer de stele.

Еще ...