Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici
E o carte despre noi, despre viată (dupa cum spune autoarea volumului: ,,Realitatea m-a atras mereu ca un magnet, m-a torturat și m-a hipnotizat, mi-am dorit s-o fixez pe hârtie”.
Autoarea ne face complice la ceea ce s-a întamplat cu oamenii și destinele lor în timpurile: stanilist, hrușciovist, brejnevist sau gorbaciovist. Am participat direct sau indirect la crearea unui tip de om aparte - homo sovieticus. Cartea ne amintește spre a nu uita: „Suntem plini de ură și de prejudecăți. Toti provenim din locul care a cunoscut Gulagul și un război cumplit.”
Pentru a vă provoca să încercați să lecturați aceasta carte, vă propun un fragment: ,,În general, noi suntem războinici. Fie ne războiam, fie ne pregăteam de război. Niciodată n-am trăit altfel. De aici și o psihologie războinică. Chiar și în viata pe timp de pace totul era ca în razboi. Bătea doba, flutura drapelul... inima iți sarea din piept.„Omul nu-și vedea statul de rob, ba chiar îl iubea”. Cât adevar pentru acele vremuri, pe când azi la fel ne place sa fim robi la ruși.
,,Vecini de memorie”
Chiar titlul acesteia te duce cu gândul la magazinele Second Hand, împrăștiate prin fosta Moldova Sovietică, în care se comercializau haine vechi (încă bune de purtat), aduse din spațiul capitalismului în putrefacție. Autorul vorbeste despre tăcerea, care ne-a cuprins din marea frică ce-o purtam autorităților sovietice: „Oamenii citeau ziarele, revistele și tăceau. Se abătuse peste ei o nenorocire insuportabilă! Cum să trăiești așa? Mulți vedeau în adevăr un dușman. La fel și-n libertate... Era în 1991... Fericite vremuri! Credeam că mâine, literalmente mâine, va începe libertatea. Va veni din senin, din dorințele noastre”.
Dar n-a fost să fie chiar așa, citiți cartea și veți afla alte adevăruri-îngrozitoare.
,, ... toți erau îmbătați de libertate, dar nu erau pregătiti pentru ea. Unde era libertatea asta?”
Svetlana Aleksievici ne avertizează că „civilizația sovietică” a lasat amprente adânci în sufletele celor care o mai țin minte acele timpuri. Cu toate acestea, când vine momentul adevărului său istoriei, dai înapoi ca racul și „încadrezi catastrofa într-un mediu familiar și încerci să povestesti ceva”. Să ghicești ceva. Nu încetez să mă minunez de cât de interesantă e viața omului. De numărul infinit al adevărurilor umane. „Istoria e interesată numai de fapte, emoțiile sunt lasate pe din afară… Ele nu sunt, de obicei, incluse în istorie. Eu însa privesc lumea cu ochii umanistului, nu ai istoricului. Sunt uluită de ființa umana…”Autoarea cheamă la meditații profunde asupra vieții, curajului și fricii: „Nu întelegeau ce se petrece, dar le era frică. Frica, așa, ca la război.
ALEXANDRA TĂNASE
Va urma
Preluat de la: Timpul.mdОпубликовано 2 июля 2019
