Greu de iubit
Esti precum un cal ce a aleargat singur toata viata
Iar el incearca sa te imblanzeasca.
Te compara cu o autostrada infinita
Cu o casa in flacari.
Spune ca tu il orbesti
Insa nu te ar putea parasi niciodata.
E coplesitor sa ti fie alaturi
Dar viata lui e neplacuta fara tine.
Nu te-ar putea uita.
Te vrea.
Insa il ametesti,esti apasatoare.
FIecare femeie,dinaintea ta sau dupa tine
Este patata de numele tau
Ii umpli gandurile
Buzele il dor amintindu si gustul tau
Corpul lui e doar o umbra ce o cauta pe a ta
Dar esti prea intunecata pentru el
Iubesti prea intens,
Il vrei intr un mod atroce
Indraznet si sacrificial
El iti spune ca niciun om nu poate fi la inaltimea celui care traieste in mintea ta
Dar ai incercat sa te schimbi,nu-i asa?
Ai tacut mai des
Ai incercat sa fii mai blanda
Mai tandra si mai draguta
Mai putin instabila,mai putin treaza
Dar chiar si in timp ce dormi,tu il simti
Cum se indeparteaza de tine in vis
El pleaca cu ea spre un nou asfintit
Insa tu nu ai terminat inca de scris
Nu poti schimba nimic
Nu poti crea case din fiinte umane
Daca nu vrei sa ramai tot restul vietii ratacita.
A plecat deja
Lasa l
Esti inspaimantatoare
Si ciudata
si frumoasa
Esti un paradox
Ceva ce nu oricine stie sa iubeasca.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Istrate Giulia
Дата публикации: 8 декабря 2023
Просмотры: 548
Стихи из этой категории
Război și durere!
Ceva frumos aș spune pentru voi
Acum pe seară, l-apus de soare,
Dar cum să scrii când e război
Chiar la hotare și lumea moare.
Deschid tv-ul, moartea o văd
Pe sticlă arătată prin filmare,
Nu, nu este film și doar prăpăd
Și peste tot e plânset și teroare.
Vreau să-l închid să schimb canalul
Nu mai suport să văd să simt așa durere,
Pe voi eu vă implor să fluierați finalul
Și nu uitați că Dumnezeu v-a dat putere.
Puterea El v-a dat-o să faceți bine
Nu să ucideți ființe nevinovate,
Așa că încetați s-aveți inimi haine
Fiți înțelepți și faceți zi din noapte.
Vă adunați și discutați încontinuu
Dar nu să ne feriți de foc și arme,
Și să decideți care dintre voi e primu',
Și toți s-aveți portretul pus în rame.
Pe noi, voi credeți că ne păcăliți
Și moartea o lăsați să ne adune,
Dar nu uitați că veți fi pedepsiți
Pentru ce ați făcut în astă lume.
Așa că evitați pedeapsa Divină
Și puneți capăt acestui război,
Nu spuneți că alții poartă vină
Ne mor copiii, făra-veni 'napoi!
Spre abis…
Nerodnicia mea e cruntă,
Sunt un nevrednic maestru,
Idei în convulsii m-abundă,
Gândul îmi e sub sechestru.
Nervul mi-l înmoi în cafele,
Mestec un titlu de carte,
Ochii sunt duși printre stele,
Țigara-mi miroase a moarte.
Pe o filă cuvinte triste aștern,
Sunt cioburi de minte nebună,
În bezna lăsată, m-apropii matern,
De raza gălbuie avortată de lună.
Strivit între doruri și umbre,
Mă întreb dacă totu-i pierdut,
Căci clipele trec fără urme,
Și mă simt ca un prunc ne născut.
Din scrum se ridică tăcerea,
Un șarpe ce mușcă tavanul,
În minte îmi cade vederea,
Văd duhul cum botează Iordanul.
Pe hârtie îmi picură vina,
O lacrimă din ochiul închis,
Fugind, îmi ucid rădăcina,
Și mă-ndrept resemnat spre abis.
Să trecem..pragul!
Mai am un pas și las în urmă
Un an pe care-l vreau trecut,
Îl simt cum mă apasă-n spate
Și vreau să uit ce m-a durut
Voi încerca să-mi fac bilanțul
S-adun, să scad, să pun egal,
Iar unde dă cu semnul minus
Să corectez mai des, nu anual
Este sfârșit și început de an
Și gândul zboară spre viitor,
E timp la împăcare și iertare
Și la speranță în anul următor
Acum vom trece cu toții pragul
În anul "24, ce-l vrem cu bani,
Să ne urăm unii la alții sănătate
Și să rostim un sincer ,,La mulți ani"!
Departe de mine însămi
M-am trezit într-o dimineață pe la patru jumate,
Cu ochii plini de lacrimi și inima-n păcate,
O boală-n mine arde,
Neputința mă bate,
Și necunoscutu-mi șoptește că sunt nepregătită.
Unde e eu cea din trecut?
De ce s-a risipit în norii cenușii ai toamnei?
M-a alungat mai departe.
M-a dat afară.
Nu a vrut să mai fi putut.
Plâng.Plâng , dar cu ce folos ?
Din ce pricină trece timpul meu?
Trec și nu-mi vindec sufletul,
Îmi las doar cicatrici,
Adânci ca un ocean secetos.
Sper că mă-nțelegi,sper că nu mă consideri pierdută,
Sunt doar o adolescentă
Care încearcă să trăiască
Într-un distinct mod decât cel normal.
Am zile în care consum alcool,
Dar nu-s alcoolică.
Am zile în care nici nu mănânc,
Dar da, sunt anemică.
Încerc să renunț la vicii.
Să fii anemic e un lucru groaznic.
Personal,simt cum corpul mi-e preluat
De o identitate necunoscută.
M-am plictisit de acel sfat:
"Ia și mănâncă!"
Ei cred că e așa ușor să o faci,
Dar când ajungi să fii în situația de față
Realizezi că e chiar greu.
Dezamăgirea apare când nu reușești
Și îți e din ce în ce mai rău...
Fluturi
Nu-mi plac fluturii ,
Cum îmi plăceau odinioară ,
Când primeam plăcere , culoare ,
Nu dureri sfâșietoare.
Nu-mi plac fluturii ,
Acum îi simt în mine ,
Ori de câte ori trec pe lângă tine ,
Și sincer , nu ai merita ,
Nu mi-ai merita fluturii ,
Nici să îi vezi , nu să-i mai simți ,
Pentru ca tu nu poți simți ,
Aripile unui fluture frânt .
Tu nu vrei să simți ,
Aripile unui fluture plăpând ,
Îndurerat , plouat,
Mort de iubire.
Sărmana foaie...
Mă pun la masă iar să scriu,
Sărmana foaie plânge,
Că-mi știe sufletul pustiu,
Și lacrima de sânge.
Condeiul vechi cu drag apuc,
Că-mi știe multe patimi,
În călimară-l introduc,
Și-n loc de tuș sunt lacrimi.
Lumina-n geam e astăzi pală,
Și masa-mi pare că suspină,
Mă uit pierdut la foaia goală,
Și nu știu cine e de vină...
Cuvântu-n gură mi se-ntoarce,
Tristețea murmură în șoapte,
În minte sunt împuns cu ace,
Și-n ochii mei se face noapte.
Război și durere!
Ceva frumos aș spune pentru voi
Acum pe seară, l-apus de soare,
Dar cum să scrii când e război
Chiar la hotare și lumea moare.
Deschid tv-ul, moartea o văd
Pe sticlă arătată prin filmare,
Nu, nu este film și doar prăpăd
Și peste tot e plânset și teroare.
Vreau să-l închid să schimb canalul
Nu mai suport să văd să simt așa durere,
Pe voi eu vă implor să fluierați finalul
Și nu uitați că Dumnezeu v-a dat putere.
Puterea El v-a dat-o să faceți bine
Nu să ucideți ființe nevinovate,
Așa că încetați s-aveți inimi haine
Fiți înțelepți și faceți zi din noapte.
Vă adunați și discutați încontinuu
Dar nu să ne feriți de foc și arme,
Și să decideți care dintre voi e primu',
Și toți s-aveți portretul pus în rame.
Pe noi, voi credeți că ne păcăliți
Și moartea o lăsați să ne adune,
Dar nu uitați că veți fi pedepsiți
Pentru ce ați făcut în astă lume.
Așa că evitați pedeapsa Divină
Și puneți capăt acestui război,
Nu spuneți că alții poartă vină
Ne mor copiii, făra-veni 'napoi!
Spre abis…
Nerodnicia mea e cruntă,
Sunt un nevrednic maestru,
Idei în convulsii m-abundă,
Gândul îmi e sub sechestru.
Nervul mi-l înmoi în cafele,
Mestec un titlu de carte,
Ochii sunt duși printre stele,
Țigara-mi miroase a moarte.
Pe o filă cuvinte triste aștern,
Sunt cioburi de minte nebună,
În bezna lăsată, m-apropii matern,
De raza gălbuie avortată de lună.
Strivit între doruri și umbre,
Mă întreb dacă totu-i pierdut,
Căci clipele trec fără urme,
Și mă simt ca un prunc ne născut.
Din scrum se ridică tăcerea,
Un șarpe ce mușcă tavanul,
În minte îmi cade vederea,
Văd duhul cum botează Iordanul.
Pe hârtie îmi picură vina,
O lacrimă din ochiul închis,
Fugind, îmi ucid rădăcina,
Și mă-ndrept resemnat spre abis.
Să trecem..pragul!
Mai am un pas și las în urmă
Un an pe care-l vreau trecut,
Îl simt cum mă apasă-n spate
Și vreau să uit ce m-a durut
Voi încerca să-mi fac bilanțul
S-adun, să scad, să pun egal,
Iar unde dă cu semnul minus
Să corectez mai des, nu anual
Este sfârșit și început de an
Și gândul zboară spre viitor,
E timp la împăcare și iertare
Și la speranță în anul următor
Acum vom trece cu toții pragul
În anul "24, ce-l vrem cu bani,
Să ne urăm unii la alții sănătate
Și să rostim un sincer ,,La mulți ani"!
Departe de mine însămi
M-am trezit într-o dimineață pe la patru jumate,
Cu ochii plini de lacrimi și inima-n păcate,
O boală-n mine arde,
Neputința mă bate,
Și necunoscutu-mi șoptește că sunt nepregătită.
Unde e eu cea din trecut?
De ce s-a risipit în norii cenușii ai toamnei?
M-a alungat mai departe.
M-a dat afară.
Nu a vrut să mai fi putut.
Plâng.Plâng , dar cu ce folos ?
Din ce pricină trece timpul meu?
Trec și nu-mi vindec sufletul,
Îmi las doar cicatrici,
Adânci ca un ocean secetos.
Sper că mă-nțelegi,sper că nu mă consideri pierdută,
Sunt doar o adolescentă
Care încearcă să trăiască
Într-un distinct mod decât cel normal.
Am zile în care consum alcool,
Dar nu-s alcoolică.
Am zile în care nici nu mănânc,
Dar da, sunt anemică.
Încerc să renunț la vicii.
Să fii anemic e un lucru groaznic.
Personal,simt cum corpul mi-e preluat
De o identitate necunoscută.
M-am plictisit de acel sfat:
"Ia și mănâncă!"
Ei cred că e așa ușor să o faci,
Dar când ajungi să fii în situația de față
Realizezi că e chiar greu.
Dezamăgirea apare când nu reușești
Și îți e din ce în ce mai rău...
Fluturi
Nu-mi plac fluturii ,
Cum îmi plăceau odinioară ,
Când primeam plăcere , culoare ,
Nu dureri sfâșietoare.
Nu-mi plac fluturii ,
Acum îi simt în mine ,
Ori de câte ori trec pe lângă tine ,
Și sincer , nu ai merita ,
Nu mi-ai merita fluturii ,
Nici să îi vezi , nu să-i mai simți ,
Pentru ca tu nu poți simți ,
Aripile unui fluture frânt .
Tu nu vrei să simți ,
Aripile unui fluture plăpând ,
Îndurerat , plouat,
Mort de iubire.
Sărmana foaie...
Mă pun la masă iar să scriu,
Sărmana foaie plânge,
Că-mi știe sufletul pustiu,
Și lacrima de sânge.
Condeiul vechi cu drag apuc,
Că-mi știe multe patimi,
În călimară-l introduc,
Și-n loc de tuș sunt lacrimi.
Lumina-n geam e astăzi pală,
Și masa-mi pare că suspină,
Mă uit pierdut la foaia goală,
Și nu știu cine e de vină...
Cuvântu-n gură mi se-ntoarce,
Tristețea murmură în șoapte,
În minte sunt împuns cu ace,
Și-n ochii mei se face noapte.
Другие стихотворения автора
Sfârșit
Tot ce e frumos se termina urat
O clipa de fericire trece numaidecat.
Vorbim putin
Imi pare rau daca te retin.
Nu mai iubim ca altadata,
Oare e vina mea sau exista o alta fata?
Oare e vina ta ca nu ai stiut sa imi explici?
A cui e vina ca au ramas cicatrici?
Nu ne mai regasim amandoi
Pentru ca o parte din tine s-a pierdut in ploi
A fost frumos candva,
Dar stiu ca mult nu va mai dura.
Ți -am fost alaturi la fiecare rasarit,
Insa tu ai lipsit la fiecare asfintit.
Te am asteptat,dar nu ai venit.
Acum privesc cum soarele incepe sa apuna
Tu nu esti aici tinandu-ma de mana,
Iar noi nu mai suntem impreuna.
Tu ai devenit imun,
Iar eu cu regret iti spun
Ce am avut noi,
Nu voi mai scrie pe alte foi.
Chiar daca mainile mi ard de nerabdare sa te scriu,
Nu mai exista inspiratie,totul e pustiu,
Iar cerul devine tot mai cenusiu.
Pe obraz,cad picaturi de ploaie
Iar asta,e ultima mea foaie...
Tot ce e frumos trebuie sa aiba un sfarsit,
Si cu regret iti spun ca pentru noi a fost unul nefericit.
Amintiri
De ce amintirile te dor?
Si de ce dorul tot doare?
Oare ai iubit cu adevarat,
Iar acum te simti singura sub ploaie?
De ce cand oferi iubire,
Tot sufletul tau e cel ranit?
Si de ce ai un gol atat de mare
Cand corpul tau e atat de mic?
Oare de ce nu iti vinzi durerea
Sa nu fie in zadar?
De ce te chinui si tot ierti
Greseala celui care nu te pretuieste?
Desi e greu,trebuie sa pari puternica
In fata celui ce nu te mai iubeste.
Sfârșit
Tot ce e frumos se termina urat
O clipa de fericire trece numaidecat.
Vorbim putin
Imi pare rau daca te retin.
Nu mai iubim ca altadata,
Oare e vina mea sau exista o alta fata?
Oare e vina ta ca nu ai stiut sa imi explici?
A cui e vina ca au ramas cicatrici?
Nu ne mai regasim amandoi
Pentru ca o parte din tine s-a pierdut in ploi
A fost frumos candva,
Dar stiu ca mult nu va mai dura.
Ți -am fost alaturi la fiecare rasarit,
Insa tu ai lipsit la fiecare asfintit.
Te am asteptat,dar nu ai venit.
Acum privesc cum soarele incepe sa apuna
Tu nu esti aici tinandu-ma de mana,
Iar noi nu mai suntem impreuna.
Tu ai devenit imun,
Iar eu cu regret iti spun
Ce am avut noi,
Nu voi mai scrie pe alte foi.
Chiar daca mainile mi ard de nerabdare sa te scriu,
Nu mai exista inspiratie,totul e pustiu,
Iar cerul devine tot mai cenusiu.
Pe obraz,cad picaturi de ploaie
Iar asta,e ultima mea foaie...
Tot ce e frumos trebuie sa aiba un sfarsit,
Si cu regret iti spun ca pentru noi a fost unul nefericit.
Amintiri
De ce amintirile te dor?
Si de ce dorul tot doare?
Oare ai iubit cu adevarat,
Iar acum te simti singura sub ploaie?
De ce cand oferi iubire,
Tot sufletul tau e cel ranit?
Si de ce ai un gol atat de mare
Cand corpul tau e atat de mic?
Oare de ce nu iti vinzi durerea
Sa nu fie in zadar?
De ce te chinui si tot ierti
Greseala celui care nu te pretuieste?
Desi e greu,trebuie sa pari puternica
In fata celui ce nu te mai iubeste.
Sfârșit
Tot ce e frumos se termina urat
O clipa de fericire trece numaidecat.
Vorbim putin
Imi pare rau daca te retin.
Nu mai iubim ca altadata,
Oare e vina mea sau exista o alta fata?
Oare e vina ta ca nu ai stiut sa imi explici?
A cui e vina ca au ramas cicatrici?
Nu ne mai regasim amandoi
Pentru ca o parte din tine s-a pierdut in ploi
A fost frumos candva,
Dar stiu ca mult nu va mai dura.
Ți -am fost alaturi la fiecare rasarit,
Insa tu ai lipsit la fiecare asfintit.
Te am asteptat,dar nu ai venit.
Acum privesc cum soarele incepe sa apuna
Tu nu esti aici tinandu-ma de mana,
Iar noi nu mai suntem impreuna.
Tu ai devenit imun,
Iar eu cu regret iti spun
Ce am avut noi,
Nu voi mai scrie pe alte foi.
Chiar daca mainile mi ard de nerabdare sa te scriu,
Nu mai exista inspiratie,totul e pustiu,
Iar cerul devine tot mai cenusiu.
Pe obraz,cad picaturi de ploaie
Iar asta,e ultima mea foaie...
Tot ce e frumos trebuie sa aiba un sfarsit,
Si cu regret iti spun ca pentru noi a fost unul nefericit.
Amintiri
De ce amintirile te dor?
Si de ce dorul tot doare?
Oare ai iubit cu adevarat,
Iar acum te simti singura sub ploaie?
De ce cand oferi iubire,
Tot sufletul tau e cel ranit?
Si de ce ai un gol atat de mare
Cand corpul tau e atat de mic?
Oare de ce nu iti vinzi durerea
Sa nu fie in zadar?
De ce te chinui si tot ierti
Greseala celui care nu te pretuieste?
Desi e greu,trebuie sa pari puternica
In fata celui ce nu te mai iubeste.
Sfârșit
Tot ce e frumos se termina urat
O clipa de fericire trece numaidecat.
Vorbim putin
Imi pare rau daca te retin.
Nu mai iubim ca altadata,
Oare e vina mea sau exista o alta fata?
Oare e vina ta ca nu ai stiut sa imi explici?
A cui e vina ca au ramas cicatrici?
Nu ne mai regasim amandoi
Pentru ca o parte din tine s-a pierdut in ploi
A fost frumos candva,
Dar stiu ca mult nu va mai dura.
Ți -am fost alaturi la fiecare rasarit,
Insa tu ai lipsit la fiecare asfintit.
Te am asteptat,dar nu ai venit.
Acum privesc cum soarele incepe sa apuna
Tu nu esti aici tinandu-ma de mana,
Iar noi nu mai suntem impreuna.
Tu ai devenit imun,
Iar eu cu regret iti spun
Ce am avut noi,
Nu voi mai scrie pe alte foi.
Chiar daca mainile mi ard de nerabdare sa te scriu,
Nu mai exista inspiratie,totul e pustiu,
Iar cerul devine tot mai cenusiu.
Pe obraz,cad picaturi de ploaie
Iar asta,e ultima mea foaie...
Tot ce e frumos trebuie sa aiba un sfarsit,
Si cu regret iti spun ca pentru noi a fost unul nefericit.
Amintiri
De ce amintirile te dor?
Si de ce dorul tot doare?
Oare ai iubit cu adevarat,
Iar acum te simti singura sub ploaie?
De ce cand oferi iubire,
Tot sufletul tau e cel ranit?
Si de ce ai un gol atat de mare
Cand corpul tau e atat de mic?
Oare de ce nu iti vinzi durerea
Sa nu fie in zadar?
De ce te chinui si tot ierti
Greseala celui care nu te pretuieste?
Desi e greu,trebuie sa pari puternica
In fata celui ce nu te mai iubeste.