Un alt te iubesc
Credeai că dragostea își schimbă forma
Ori conținutul
Sau jurământul,
Ori portul ce iese din tradiția ei milenară,
Din sate si comune unde iubirea se păstrează fără să moară?
Desigur,tu ești iubirea cea curată,
Frumoasa mea!
De vei pleca să știi că zile multe n-am!
Eu sunt pribeagul ce-și caută iubirea rătăcită
Și să nu crezi că mint vreodată cand vine vorba de amor,
Tu fiind aceea,dulce regăsire,
Ce n-o pot opri!
Te vreau a mea știind că nu ești de vânzare,
Neprețuită ești dar te doresc prea tare
Cum să renunț?
Mai bine moartea cea urâtă,
Decât o fugă rușinoasă...
Aștept victoria și lupta glorioasă,
Să-ți pot răpi pe veci amorul sacru,
Ce nu-i de împrumut sau lesne de primit,
Cer zeilor putere și îndurare,
Să te câștig pe veci
Să-ți fac sfânt de iubire legământ!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 4 февраля 2024
Просмотры: 634
Стихи из этой категории
Întoarce-te
Întoarce-te, să-mi împaci sufletul cu o îmbrățișare
Nici nu știi dorul, de un vin, de tine cât îmi e de mare!
De vinul tău, din nemiloasele îndepărtări,
Ce-i simt acut mirosul de orgasm ceresc
Acel miros sublim, divin, nepământesc
Ce de întreaga lume, eu îl tăinuiesc...
Întoarce-te, nu fi durerea grea a sufletului meu
Nevoia mea de tine mi-a devenit acută
Sufletul mi te cere, te strigă permanent...
Nu pot să-l mai impac...nici nu mă mai ascultă!...
Întoarce-te, vis roșu, demidulce nelumesc,
Furtună, ce-ai stârnit ocean de pasiune
Ești dorul viu, ce de un an il pătimesc,
Nu îmi lăsa paharul plin de-amărăciune...
Întoarce-te, nu mă lăsa întinsă pe pământul rece
Crezând că într-o zi doru-mi va trece,
Ești visul meu frumos ce noaptea îl suspin
Nu cu apă vreau să-l sting, ci cu... un vin!
Senzație
te caut în priviri
sub felinarul fiecărui trecător
și prind pe ochi străinele sclipiri
te caut ca pe-un nor
în care mai respiri
și eu respir același dor
ce lasă praf
în ploaia de-amintiri
te pierd pictată-n gânduri
sub ne-nțelesul tău înstrăinat
și ard cu tine haosul fluid în rânduri
te pierd în florile de mac
sub plapuma din scânduri
îți savurez durerea fără leac
ce mă omoară-ncet
iar moartea
o preface-n crânguri
Când tu...
Când briza incertitudinii îmi mângâie fruntea
Când simt că drumul l-am rătăcit
Privesc către cer și chiar zarea
Suav îmi dezvăluie calea.
Când tonurile de gri mă năpădesc
Când parcă somnul nu-l găsesc
Valul dulceag mă învăluie
Și o speranță nouă îmi dăruie.
Când distanța mi se pare infinită
Când timpul e dușmanul meu tăcut
Îmi amintesc cum un vis s-a născut
Dintr-un surâs și o privire discretă.
Când nu îndrăzneam să cer o șansă
Când visul îmi părea interzis
M-ai luat pe sus ca o avalanșă
Și fericirea din nou m-a cuprins.
Dincolo de priviri..
Mă gândesc la clipa-n care
Noi în ochi ne vom privi,
Iar dincolo de culoare
Amintiri vom retrăi.
În ochii mei tu de vei vrea
Pământul să îl vezi
În care, iarăși, ai sădit
Sămânța ochilor tăi verzi.
O îngrijesc mereu,
Dar ea nu încolțește,
Căci lacrimile mele-s reci
Si inima-i tot rece.
Cândva ea poate va înflori,
De vei fi langă mine.
Ochi în ochi să ne privim
Pentru o veșnicie.
În hău cu dorul
De-ar fi și cerul să cadă peste mine,
Cum se frâng tăcerile-n suspin,
Te-aș chema, iubito, să m-aline
Umbra ta rămasă în destin.
De-ar fi și stelele să moară-n zori,
Să-nghețe timpul între ploi,
Ți-aș desena din lacrimi flori,
Să-nflorească drumul înapoi.
De-ar fi și munții să se plece-n vânt,
Și șoaptele să-mi cadă greu,
Aș pune-n rugăciune orice gând
Să te păzească-n vis mereu.
De-ar fi și moartea să m-apuce-n vis,
Din piept mi-aș rupe doru-n hău,
Să nu-mi răpească glasul scris,
Să-l duc cu mine, glasul tău.
🎤 Ud de suflet
Iubeşte ploaia pentru momentele dintre,
Pentru elixirul vieții revărsat prin rădăcinile pădurilor
Şi emanat în menirea subtilă ṣi fragilă ce-i umblă cărârile,
Pentru mugurii nimfelor dezveliți în mângâierea seninului,
În culorile irisului, în crângul pupilei, în miresmele şi țopăiala copilăriei.
Iubeşte ploaia cum curge de pe obrazul iubitei
În arṣița palmei ce vine s-o-ntâmpine.
Iubeşte ploaia în ritmul ce-l cântă...
Iubeṣte-o!
Fiecare picătură!
E minunat de scumpă...
Întoarce-te
Întoarce-te, să-mi împaci sufletul cu o îmbrățișare
Nici nu știi dorul, de un vin, de tine cât îmi e de mare!
De vinul tău, din nemiloasele îndepărtări,
Ce-i simt acut mirosul de orgasm ceresc
Acel miros sublim, divin, nepământesc
Ce de întreaga lume, eu îl tăinuiesc...
Întoarce-te, nu fi durerea grea a sufletului meu
Nevoia mea de tine mi-a devenit acută
Sufletul mi te cere, te strigă permanent...
Nu pot să-l mai impac...nici nu mă mai ascultă!...
Întoarce-te, vis roșu, demidulce nelumesc,
Furtună, ce-ai stârnit ocean de pasiune
Ești dorul viu, ce de un an il pătimesc,
Nu îmi lăsa paharul plin de-amărăciune...
Întoarce-te, nu mă lăsa întinsă pe pământul rece
Crezând că într-o zi doru-mi va trece,
Ești visul meu frumos ce noaptea îl suspin
Nu cu apă vreau să-l sting, ci cu... un vin!
Senzație
te caut în priviri
sub felinarul fiecărui trecător
și prind pe ochi străinele sclipiri
te caut ca pe-un nor
în care mai respiri
și eu respir același dor
ce lasă praf
în ploaia de-amintiri
te pierd pictată-n gânduri
sub ne-nțelesul tău înstrăinat
și ard cu tine haosul fluid în rânduri
te pierd în florile de mac
sub plapuma din scânduri
îți savurez durerea fără leac
ce mă omoară-ncet
iar moartea
o preface-n crânguri
Când tu...
Când briza incertitudinii îmi mângâie fruntea
Când simt că drumul l-am rătăcit
Privesc către cer și chiar zarea
Suav îmi dezvăluie calea.
Când tonurile de gri mă năpădesc
Când parcă somnul nu-l găsesc
Valul dulceag mă învăluie
Și o speranță nouă îmi dăruie.
Când distanța mi se pare infinită
Când timpul e dușmanul meu tăcut
Îmi amintesc cum un vis s-a născut
Dintr-un surâs și o privire discretă.
Când nu îndrăzneam să cer o șansă
Când visul îmi părea interzis
M-ai luat pe sus ca o avalanșă
Și fericirea din nou m-a cuprins.
Dincolo de priviri..
Mă gândesc la clipa-n care
Noi în ochi ne vom privi,
Iar dincolo de culoare
Amintiri vom retrăi.
În ochii mei tu de vei vrea
Pământul să îl vezi
În care, iarăși, ai sădit
Sămânța ochilor tăi verzi.
O îngrijesc mereu,
Dar ea nu încolțește,
Căci lacrimile mele-s reci
Si inima-i tot rece.
Cândva ea poate va înflori,
De vei fi langă mine.
Ochi în ochi să ne privim
Pentru o veșnicie.
În hău cu dorul
De-ar fi și cerul să cadă peste mine,
Cum se frâng tăcerile-n suspin,
Te-aș chema, iubito, să m-aline
Umbra ta rămasă în destin.
De-ar fi și stelele să moară-n zori,
Să-nghețe timpul între ploi,
Ți-aș desena din lacrimi flori,
Să-nflorească drumul înapoi.
De-ar fi și munții să se plece-n vânt,
Și șoaptele să-mi cadă greu,
Aș pune-n rugăciune orice gând
Să te păzească-n vis mereu.
De-ar fi și moartea să m-apuce-n vis,
Din piept mi-aș rupe doru-n hău,
Să nu-mi răpească glasul scris,
Să-l duc cu mine, glasul tău.
🎤 Ud de suflet
Iubeşte ploaia pentru momentele dintre,
Pentru elixirul vieții revărsat prin rădăcinile pădurilor
Şi emanat în menirea subtilă ṣi fragilă ce-i umblă cărârile,
Pentru mugurii nimfelor dezveliți în mângâierea seninului,
În culorile irisului, în crângul pupilei, în miresmele şi țopăiala copilăriei.
Iubeşte ploaia cum curge de pe obrazul iubitei
În arṣița palmei ce vine s-o-ntâmpine.
Iubeşte ploaia în ritmul ce-l cântă...
Iubeṣte-o!
Fiecare picătură!
E minunat de scumpă...
Другие стихотворения автора
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Zbor
Iubita mea frumoasă
Sunt eu demn de iubirea ta aleasă?
Aceea care pleacă de la tine
Și mă-mpresoară lăsându-mă fără cuvinte?
Eu cerșetorul iubirilor pierdute?
E-adevarat am mai mereu cuvintele la mine
Am și dorința de-a ne iubi cuminte,
Am vrut mereu să fugi cu mine
Neștiind că asta nu se poate
Poate mâine!
Iubita mea e vremea fericirii noastre
A Mântuirii prin dragoste,credință și jerfelnicie,
Ce pot eu să-ți ofer fără să se sfârșească?
Averi sau bani știi bine că nu am,
Dar am ceva ce rar găsești la cei ce au averi și bani...
Știi bine ce spune Hristos celui care căra averea la vedere,
Cu slujitori și multele căruțe,
De vrei desăvârșirea vinde toate
Și urmează mie!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Dacă vrei
Iubito, dacă vrei un pas spre mine să pașești,
Voi face eu treizeci si trei,
Să te răpesc pe veci,
Ca în Rapirea din Serai,
Ori să te port prin nori
Ducându-te în Insula iubirilor nemuritoare,
Zburând îmbrățișați ca-n basmele celebre,
Cu covoare zburătoare!
Căci nimeni n-are ochii tăi....
Pecetea ce mi-ai pus cu frumusețea ta,
E dulce dar tare grea și-apăsătoare!
(11 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Serenadă la Dobrovăț
Sosit pe nori să-ți cânt o serenadă la fereastră,
Iubita mea blajină și frumoasă
Ce porți ale iubirii nesfârsite aripi,
Te cer acum când ești la Dobrovăț,acasă
Să-mi fii nevastă!
Ei bine,știu că pare doar o glumă,
Dar spun că treaba asta este serioasă,
Să știe lumea toată,
Chiar dacă nimeni nu ne știe
Sau nu le pasă...
Eu te iubesc precum un condamnat la fericire,
Cel ce-a primit divină condamnare fără scăpare fără ieșire,
Când stă la tine-n brațe,
Sau te sărută....
Și știe că-i condamnat la dragoste pe viață!
(22 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Monolog nepoetic
Așa cum culoarea din pensula pictorului,
Are nevoie de un suport sau de o pânză
Pentru a prinde viață,
La fel vorbele rostite de cineva,
Au nevoie de altcineva..
Dar ce se întâmplă cu gândurile exprimate și neauzite?
De câte ori nu vorbim singuri?
Ne aude oare cineva?
Ne aude propria conștiință...
Dar ne mai aude și altcineva....
Să fie Dumnezeu,demonii?
Nu cumva chiar și un monolog nerostit are pe cineva spectator?
(10 ian 2023 H.S)
Îți scriu
Îți scriu,îți scriu,îti scriu,
İubita mea frumoasă,
Să vezi că te iubesc
Încredere să ai
Să-nveți iar să zâmbești,
Curaj să prinzi
Să mă iubești și tu!
Trec zilele în zbor
Iar viața noastră zboară
Zburăm și noi cu ea
Dar nouă nu ne pasă!
Să ne-amintim doar ce-i frumos
Iar toate care dor
Să plece de la noi,dispară!
Ești îngerul trimis
Să mă ridice și pe mine,
De pe pămant de jos
La îngerii din Cerul cel frumos
La Domnul nostru Sfânt și Dumnezeu
La dulcele Hristos!
Îți scriu iubită scumpă
Îți tot trimit iubire,
Să mă iubești și tu
Să-ți amintești de mine!
(4 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Zbor
Iubita mea frumoasă
Sunt eu demn de iubirea ta aleasă?
Aceea care pleacă de la tine
Și mă-mpresoară lăsându-mă fără cuvinte?
Eu cerșetorul iubirilor pierdute?
E-adevarat am mai mereu cuvintele la mine
Am și dorința de-a ne iubi cuminte,
Am vrut mereu să fugi cu mine
Neștiind că asta nu se poate
Poate mâine!
Iubita mea e vremea fericirii noastre
A Mântuirii prin dragoste,credință și jerfelnicie,
Ce pot eu să-ți ofer fără să se sfârșească?
Averi sau bani știi bine că nu am,
Dar am ceva ce rar găsești la cei ce au averi și bani...
Știi bine ce spune Hristos celui care căra averea la vedere,
Cu slujitori și multele căruțe,
De vrei desăvârșirea vinde toate
Și urmează mie!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Dacă vrei
Iubito, dacă vrei un pas spre mine să pașești,
Voi face eu treizeci si trei,
Să te răpesc pe veci,
Ca în Rapirea din Serai,
Ori să te port prin nori
Ducându-te în Insula iubirilor nemuritoare,
Zburând îmbrățișați ca-n basmele celebre,
Cu covoare zburătoare!
Căci nimeni n-are ochii tăi....
Pecetea ce mi-ai pus cu frumusețea ta,
E dulce dar tare grea și-apăsătoare!
(11 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Serenadă la Dobrovăț
Sosit pe nori să-ți cânt o serenadă la fereastră,
Iubita mea blajină și frumoasă
Ce porți ale iubirii nesfârsite aripi,
Te cer acum când ești la Dobrovăț,acasă
Să-mi fii nevastă!
Ei bine,știu că pare doar o glumă,
Dar spun că treaba asta este serioasă,
Să știe lumea toată,
Chiar dacă nimeni nu ne știe
Sau nu le pasă...
Eu te iubesc precum un condamnat la fericire,
Cel ce-a primit divină condamnare fără scăpare fără ieșire,
Când stă la tine-n brațe,
Sau te sărută....
Și știe că-i condamnat la dragoste pe viață!
(22 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Monolog nepoetic
Așa cum culoarea din pensula pictorului,
Are nevoie de un suport sau de o pânză
Pentru a prinde viață,
La fel vorbele rostite de cineva,
Au nevoie de altcineva..
Dar ce se întâmplă cu gândurile exprimate și neauzite?
De câte ori nu vorbim singuri?
Ne aude oare cineva?
Ne aude propria conștiință...
Dar ne mai aude și altcineva....
Să fie Dumnezeu,demonii?
Nu cumva chiar și un monolog nerostit are pe cineva spectator?
(10 ian 2023 H.S)
Îți scriu
Îți scriu,îți scriu,îti scriu,
İubita mea frumoasă,
Să vezi că te iubesc
Încredere să ai
Să-nveți iar să zâmbești,
Curaj să prinzi
Să mă iubești și tu!
Trec zilele în zbor
Iar viața noastră zboară
Zburăm și noi cu ea
Dar nouă nu ne pasă!
Să ne-amintim doar ce-i frumos
Iar toate care dor
Să plece de la noi,dispară!
Ești îngerul trimis
Să mă ridice și pe mine,
De pe pămant de jos
La îngerii din Cerul cel frumos
La Domnul nostru Sfânt și Dumnezeu
La dulcele Hristos!
Îți scriu iubită scumpă
Îți tot trimit iubire,
Să mă iubești și tu
Să-ți amintești de mine!
(4 feb 2024 Vasilica dragostea mea)