Veșmânt murdar

De ce l-ai ales pe el, în locul meu?

Eu, sângele tău, sufletul tău mereu.

Eram doar un copil, voiam să te am,

Dar tu ți-ai făcut din iubire un ham.

El, cu glasul greu, cu palmele reci,

Eu, cu ochii plânși, sub nopți fără decizii clare,

El, cu furie, cu vorbe de gheață,

Eu, doar un copil, ce voia o viață.

Mă întreb de-atunci, mereu, neîncetat,

Ce-am făcut greșit, de nu m-ai salvat?

Eram prea mică să lupt, să-ți strig durerea,

Dar tu, mamă, de ce mi-ai tăiat puterea?

Nu-l pot numi „tată”, nu știu să-l privesc,

N-a fost decât umbra unui chin grotesc.

Și tu... nici „mamă” nu știu să-ți mai spun,

Când ai ales tăcerea, lăsându-mă-n scrum.

Dar știi ce-am să fac? O să cresc, o să plec,

Din lanțuri de frică o viață-mi refac.

Nu voi fi ca voi, nu voi repeta,

Povara ce voi mi-ați pus pe inima mea.

Și poate, cândva, o să te întreb

Cu glasul puternic, de om ce se-ncheagă-n prezent:

„De ce l-ai ales pe el, nu pe mine?

De ce m-ai lăsat singură, străină de tine?”

Și când ne doare, închidem ochii sa simți adâncimea durerii sau pentru a ne spune proprii minții să dăm totul uitării?

Când doare atât de tare, ce ne face să nu putem închide niciun măcar un ochi, faptul că oricum meritam să îndureram acesta durere sau nu merită nici măcar să trăim cu ceva atat de dur și adanc-n al nostru suflet, cu ceva ce nici măcar nu putem explica?

Sau cum e atunci când nici măcar nu vrei sa dormi, pentrucă nici măcar numai vrei sa continui viața care ți s-a pus în pale de nicăieri s-o trăiești? Cum e când vrei sa treci în neființă oare? Și de ce, pentru ce sau pentru cine mai cu corectitudine spus?

Pentru cineva care nici nu e om, nici nu iubește, nici nu stă.

Nu simte prin ce treci și nici nu i-ar păsa pentrucă nu degeaba  te vrea doar suferind și pleacă când îți este lumea cea mai dragă

Deoarece acești oamenii nu stau cu zile nedormite, ei doar îți consumă timpul prin iluzia prezenței, îți torturează viața cu cea mai dulce-cruda minciună:" Eu nu o sa te părăsesc niciodată. "

Înțelepciunea, un dar și un blestem,

Mă plasează la marginea unei lumi de umbre,

Acolo unde fiecare pas mă face să înțeleg

Motivele celor ce mă rănesc.

Nu mai sunt o victimă,

Ci o oglindă unde alții își reflectă durerile,

Iar eu, cu sufletul gol și mintea grea,

Privesc în fața lor și găsesc explicații pentru fiecare lovitură.

Ei mă rănesc și totuși… înțeleg.

Fiecare cuvânt dur, fiecare gest rece,

Poartă povara lor,

Frustrările lor, traumele lor nevinovate,

Și, chiar dacă doare,

Încerc să le iert,

Pentru că știu că eu sunt doar oglinda lor crăpată.

Dar, în procesul acesta de înțelegere,

Uit de mine,

Uit să mă iubesc,

Uit că am nevoie de iubire și de compasiune.

Căci în inima mea, în ciuda rațiunii,

Răul rămâne nedrept,

Și nedreptatea mă străpunge

Mult mai adânc decât orice cuvânt.

Creierul meu se opune, analizează, raționează

Și înțelege fiecare motiv ascuns,

Dar inima mea urlă după dreptate,

Căci ea vrea doar iubire.

Sunt doar un copil,

Un copil care încă speră,

Care nu înțelege de ce trebuie să poarte

Povara altora,

De ce, în loc de îmbrățișări,

Primește indiferență și răceală.

Mă consum în încercarea de a ierta

Și, în acest proces, mă pierd pe mine.

Tot ce vreau este să fiu iubită și înțeleasă,

Dar înțelepciunea asta mă face să fiu prea mult.

Știu prea multe, simt prea mult,

Și, într-un fel, sunt prea puțin.

Aș vrea să pot să fiu doar eu,

Fără să înțeleg tot ce nu pot schimba.

Fără să port războaiele altora.

Dar, până la urmă, tot ce rămâne este dorința aceea veche:

Să fiu iubită,

Așa cum sunt,

Fără raționamente, fără explicații,

Fără traume, doar iubire.

Ca o mireasmă-n urma mea, tu trandafirule de catifea 

Cu umbre mărețe de argint și săruturi fermecătoare de cașmir

Iviorează-mi al meu suspins ca să nu mai doară tot ce mângâi așa lin și îi dau căntarea mea

Fa-mi trupul templu de petale vii și colorate, fă-mi sufletul viu

Durerea sa se înece prin prisma atingerii slabe și inocente, cu fiecare implus

Și cu fiecare floare pe care o mângâi, dorul să se contopească cu atmosfera îmbâcsitoare 

Și inima să-i se dea ascultare la cer, ca să piară în acest iad și să reînvie în paradis

Căci această lume mare putrezește în falsitate și-n totalitate viselor spulberate 

Am despicat clipa cu un bisturiu de liniște,

Și am găsit înăuntru un șarpe de aur

Înfășurat pe osul timpului.

Mi-am scos ochii ca să văd mai bine,

Pentru că lumina mă orbea cu adevărul ei inutil.

Mi-am smuls inima și am pus-o pe masă,

Dar nimeni n-a știut dacă e un organ sau un jurământ neterminat.

Așa că am început să mă deconstruiesc —

Un puzzle fără margini, un ecou fără sursă.

Fiecare nerv era o întrebare,

Fiecare coastă un pod spre o versiune abandonată a mea.

Adevărul? Nu e decât o cicatrice inversată.

Iubirea? O metastază frumoasă.

Eu? O bucată de umbră care învață să respire.

Și dacă mă întrebi ce-am găsit la final,

Îți voi răspunde doar atât:

Nu există finaluri. Doar piei vechi care cad

Și formează poezii pe podeaua uitării.

Mă vrei doar pentru carne,

Mușchi întinși peste oase fragile,

Un dans al sângelui în venele lumii,

O coajă pe care o privești,

Dar nu o cauți mai adânc.

Mă vrei doar pentru forma care trădează sufletul,

Un fel de vas pictat,

Gol înăuntru, dar strălucitor la lumină.

Mă întrebi ce mai fac,

Dar nu mă întrebi cine sunt.

Ești grăbit să devii explorator

Al unui continent care nu-ți aparține,

Dar n-ai curajul să sapi sub pământ.

Te oprești la margine,

În jurul unui foc fals,

Aprins doar de dorințe trecătoare.

Dar trupul meu nu e doar carne,

E o arhivă de povești,

Țesuturi scrise cu litere mici,

Cicatrici ca fraze uitate,

O inimă care bate ritmuri neînțelese,

Căutând un dansator care să asculte.

Așa că întreabă-mă mai mult,

Deschide o poartă, nu doar o ușă.

Ce vezi când ochii mei te privesc?

Ce tăceri ți-am spus și n-ai auzit?

Dacă mă vrei doar pentru carne,

Atunci rămâi flămând,

Căci carnea e doar o mască,

Dar eu sunt întregul spectacol.

❤️Iubirea mea azi vroiam sati zic un sincer mulțumesc pentru că faci parte din viața mea și mă iubești ❤️la fel cum o fac și eu ❤️te iubesc extrem de tare 🫀doar tu ești băiatul care mă făcut să iubesc cu adevărat 🥺🫀 și nu ma lăsat nici o dată la greu 🫀🥺te iubesc extrem de mult pentru faptul că mai înțeles în orice chiar daca te certam mă înțelegeai 🥺🫀și de astă mă mândresc cu tine iubire 🫀🥺 mă mândresc cu tine pentru că chiar daca aveam certuri nici o dată nu mai părăsit sau înjurat pentru nebuniile mele 🥺🫀 mă mândresc cu tine deoarece tu ești un bărbat adevărat care are scopul de a fii cu femeia iubita până la capăt 🫀🥺. 

  Iubire ❤️🥰te iubesc de pe data de 18.03.2023🥰❤️și te voi iubii în continuare ❤️🥰la fel de tare cum o fac mereu ♾️🫀

Beby mi dor de tine 🫀🥺totul pare așa greu fara tine mise pare că zilele trec mai greu și orele tot încetinesc 🥺 mi-aș dori sa te am la pieptul meu mereu 🫀 sa te pot iubi și alinta de câte ori vreau și pot 🫀🥺doar tu îmi ești alinare și medicament pentru suflet doar cu tine mă simt fericita 🥺🫀 doar tu ești cea mai importantă persoană 🫀🥺din viața mea ❤️tu ești motivul pentru care eu zâmbesc ❤️doar tu îmi faci viața plină de culori 🫀și doar tu îmi ești antidot pentru inima mea ♾️🫀

Sunt mândră de tine pentru că:

🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că mă înțelegi 🫀

sunt mândră de tine pentru că mă iubești 🫀

sunt mândră de tine pentru că ști cum să te comporți cu o fată 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ești loial ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că nu ai renunțat la noi🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ai trecut trecut prin toate chiar daca erau ele sa bune ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că ești responsabil 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ești sincer ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că ai grija de mine 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ai știut mereu ce e bine pentru noi♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că te gândesti la noi 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că nu renunți ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că accepți toate defectele mele 🫀♾️

♾️🫀❤️sunt cea mai mândra de tine ❤️🫀

💔🥺

Și uite aici mai lăsat ai am dat totul pentru a te avea și tu....doar mai lăsat 💔pentru alt cineva ....chiar daca mai blokat sa ști că ești în sufletul meu 💔poate meritam asta sau poate nu doar Dumnezeu știe 💔cât voi suferi .... De la un te iubesc am ajuns la un blok....acum totul sa răcit între noi...💔nu mai știm de noi...tu fericit iar eu suferind .....💔acum doar perna mea îmi va fii alaturi ..💔 mi-ai Paromis că nu mă vei lăsa și ...💔totuși ai făcut-o ..nu m-am așteptat pentru că eu chiar țineam la tine ...💔 Și chiar erai totul pentru mine ...💔 Acum înțeleg dece nu mai vorbeam cu zilele ....💔macar trebuia să-mi zici... Că nu îți trebuiesc ...💔și uite acum iubind că o prostuță pe cel ce mă alinta cu acel cuvînt mucuță 💔 totuși poate ți-am greșit eu....poate eu am făcut un pas invers sau ...💔chiar distanța... Nu pot înțelege, dece am meritat asta? 💔 dece tocmai eu?💔 Serios doare ....🥺extrem de tare doare 🥺 îți mai aduci aminte nopțile apel cînd îmi spuneai ca sa facem nani 🥺amindoi și mă sunai și dormeam împreună 💔acum au rămas doar amintiri 💔 doar sufletul meu 💔știe cât de tare doare și câte lacrimi varsă💔🥺doar pentru faptul că te-a iubit ...și tu ai dat cu piciorul .....🥺💔......

           ♾️❤️

Iubirea mea e veșnică pentru tine chiar daca ne-am despărțit și ne-am împăcat sa ști că a mea iertare e eterna 🥺chiar daca uneori ne mai certam sa ști că iubirea mea vei rămîne mereu orice ar fii orice s-ar întâmpla te voi iubii....mereu ❤️

Iubire vreau sati zic că sunt cea mai mândră🥰de tine ❤️deoarece ori de câte ori nu as greșit tu mereu mă înveți cum e bine ❤️🥰vreau sa ști că ești omulețul pe care îl vreau toată viața 🫀 doar cu tine vreau sa am cei mai frumoși copii🫀🥰🥰🫀doar tu ești tot ce îmi doresc 🫀🥰tu ești liniștea sufletului meu ❤️ești primul gînd mă gândesc dimineață și adorm seara ❤️🥰doar tu ești motivul fericiri mele 🥰 te iubesc iubire 🥰❤️

🫀❤️Iubire azi e ziua cînd am făcut 2luni și 1săptămână❤️🫀doar tu ești tot ce vreau vreau să-ți mulțumesc pentru toate clipele frumoase pentru 🫀atenția acordată pentru 🫀iubirea pe care mi-o oferi pentru grija pe care mi-o porți 🫀🥰iubireeee vreau sa ști că doar tu ești al meu univers 🥰care daca nu te vad nu am sens doar tu ești , motivul fericiri mele și doar tu ești motivul pentru care🥰zâmbesc❤️🫀

    Și uite aici 🥺sa dus iarăși totul și mise pare că de tot 🥺bă ai naibii că mie dor de tine te iubesc băă🥺nustiu cu ce ți-am greșit dar te iubesc sunt nebună după tine 🥺💔nustiu ce sa fac fara tine nu sunt pregătită să treacă fără tine 💔 🥺te iubesc atît de tare încât mi-aș da viața pentru tine 🥺doare atît de tare cînd nu vorbești cu mine doare atît de tare in cât nu mai pot nu mai pot vreau să renunț la tot și la toți doar pentru faptul că nu sunt atît de buna pentru tine 💔nu sunt cum dorești și chiar incerk sa fiu așa cum vrei dar nu pot nu pot incerk 💔 dar văd că degeaba pentru că ție nu-ți pasă nu-ți pasă și asta mă distruge de tot 💔ști am un sentiment că deja totul sa dus tot ce plănuiam a fost doar o abureală doar o prostie inventată de tine de mă fermecat pe mine ....dar mai fermecat frumos .....💔ciudat e că eu m-am îndrăgostit atît de tare in cât mă gindesc mereu la tine și mise pare că fără tine nu exista viață nustiu cum ai făcut dar mie dor 💔

 Mie dor de tine iubire de nopțile nedormite 💔nopțile ale in care îmi declarai iubirea și promisiunile făcute de amindoi 💔ce acum au rămas niste vorbe goale 💔atît de tare doare cînd mă respingi și știu că doresc atît de multă atenție dar înțeleg că te iubesc și nu pot sta gândul că acum 2luni și doua săptămâni era iubirea ta și la un moment dat da dus totul pe râpă 💔....doare extrem de tare 

As vrea sa fiu oarba ca sa nu te mai pot privi ,si ca sa nu mai confund strainii cu tine

As vrea sa fiu surda ca sa nu iti mai pot auzi vocea

As vrea sa mi se stearga memoria ca sa nu mai imi aduc aminte de tine

Si inima ramane cu regretul si cu iubirea

As vrea sa nu pot fi capabila de iubire

Dar din nefericire sunt

Dar poate ca nu e adevarat nimic din toate astea, poate ca e un vis urat ,in mintea mea o fi totul

Pentru ca altfel nu mi-as explica

paradoxurile cu care ma confrunt

Desi ma confrunt in liniste cu ele, sunt atat de asurzitoare pentru mine

In curand o sa innebunesc de la aceste ganduri ingrozitor de zgomotoase

O sa ma ranesc si o sa mi se scurga sangele pe jos si poate o sa ajunga la picioarele tale, dar tie nu o sa iti pese.

O sa treci mai departe ca si cum se s-ar fi intamplat nimic , ca si cum nimic dezastruos nu s-ar fi intamplat .

Poate chiar o sa te bucuri gandindu-te ca ai scapat de mine intr-un final

Chiar daca criminala as fi eu , tu ai avea o mare contributie , si te-ar lua si te-ar duce intr-o inchisoare si te-ar lasa acolo fara apa si mancare.

Dar eu ,chiar daca as fi moarta m-as ruga de acolo din ceruri sa nu suferi si sa te ia cineva de la aceea inchisoare si sa te duca inapoi la casa ta , ca, mai tarziu sa ai o familie frumoasa care te-ar iubi mai mult decat am facut-o eu , si sa fii in sfarsit cu adevarat fericit.

Dar, nimic din toate astea nu s-au intamplat si poate eu o sa ma vindec , poate chiar fara ajutorul tau.

Desi cred ca tu esti fericit fara mine.

Poate chiar esti mai fericit decat ai fost in toata viata ta, deoarece eu te-am ajutat poate putin sa treci peste greutatile tale

Desi nu pot fi sigura de asta, eu sper ca te-am ajutat macar putin chiar daca stiu ca mai mult te-am ranit

tu, copilu din mine, vei plange

o sa te tortureze cum stiai langa el a rade

si cum in bratele lui te facea a cade,

maine insa in bratele durerii vei sade

unde vei simtii cum inima ti impietreste.

sa nu te invinovatesti

sa nu cumva la suflet sa te racesti

cand vei afla ca singurica o sa trebuiasca sa te incalzesti,

ori ca altfel ai sa stralucesti

dar acu in durerea straniu de mare.

ti as fi scris, sa te pregatesti

dar stiu cum esti

ai incepe in ganduri sa te ratacesti,

si cand durerea va lovi din plin ai sa amortesti

caci esti al meu copil ce zace in iubire.

La miezul nopții, când timpul se oprește,

O cheie de argint în palmă-i sclipește,

Ea merge spre ușa cu lacăt de fier,

Păstrând în privire secrete din cer.

O singură întoarcere în liniștea grea,

Deschide o lume ce-i doar a sa,

Pășește dincolo de umbre și mit,

În ceasul în care totul e infinit.

Ea lasă în urmă doar cheia pe masă,

O urmă de taină în noaptea retrasă,

Și fuge-n misterul din care-a venit,

Un vis nuanțat ce s-a risipit.

Cu ce scop mi-ai lăsat așa urme pe suflet?

Pe cât l-ai bucurat, pe-atât a devenit de fragil.. 

Când firul poveștii l-ai făcut subțire 

În loc de zâmbete, au curs lacrimi pe chip!

Azi nici timpul nu mai are timp suficient 

Căci intr-un final, totul se termină

Rămân doar amintiri cu iz de morfină 

Până când gândul de tine, se va vrea absent.

Dorul de tine, de vin!... nemuritor, lăsat pe foi,

S-a rătăcit pe drumuri la răscruce,

Pavate cu vise de-un rozé demidulce

...mai sparge în bucăți tăcerea abruptă din noi.

Nu mă mai întreb "ce-ar fi fost dacă!?"

Oricum răspunsul nu mai contează 

Ești trecut ce uneori te-aprinzi în tăcere 

O umbră ce arzi și cu nimic nu te pot stinge.

Mă scufund în liniștea ce-a prins rugină 

În singurătatea mea fără de preț 

Simt cum totul în jur mi-e o lume străină

Atât de mult zgomot... atât de mult dispreț!

Și nu te gândi că o fac cu capul plecat 

Chiar de tăcerea ta mi-a rămas o povară

... sa te întorci?... imi tin sufletul anesteziat!

Ultima dată cu privirea, doar ai pus... sare pe rană...

Am stins soarele cu palmele mele,

M-am săturat de lumină, de adevăr,

Am vrut întuneric, dar, în spatele pleoapelor,

Erai tu, ardent, ca o fantomă solară.

Tu ești tot ce nu se poate atinge.

Te plimbi prin marginile existenței mele,

Un zeu al absenței,

Un sculptor al golului din piept.

Cuvintele pe care nu ți le-am spus

S-au transformat în pietre,

Le car în stomac, grele și mute,

Un mormânt pe care-l port în mine.

Mă sufoc în fiecare răsărit,

Îngropată de promisiunea luminii.

Îmi e dor de tine ca de o eclipsă –

De întunericul perfect în mijlocul zilei.

Când respir, trag aer care a fost al tău,

Fiecare moleculă e un ecou

Al ființei tale,

Al plecării tale.

Și mă gândesc, într-un colț absurd al minții mele,

Că poate nici n-ai fost.

Poate te-am inventat din frica

De a nu avea pe cine să pierd.

Dar și dacă e așa, te iubesc și mai mult.

Pentru că doar un geniu poate să-și scrie

Propriul sfârșit,

Și să creadă că l-a trăit.