Pledoaria sufletului
Încă o dată instanța s-a reunit
In boxa acuzaților... Sufletul ce prea mult a simțit....
În stânga procurorul Aroganță de Tupeu secondat,
Acuzând că-i prea sensibil, prea profund, prea greu de suportat!
Procurorul începe... de ce te-ascunzi, de ce nu te lași citit?
Oamenii n-au timp de tine...ei vor doar scurtături!
Sufletul tace...Tupeul intervine...
De ce ești moale? De ce te lași ranit?...de ce înduri???
In zilele de azi se trăiește cu armură... nu cu aripi!
Sufletul zâmbește... Judecătorul se gândește...
Cere pledoaria finală... Instanța se ridică
Sufletul începe.... discursul și-l rostește...
Mă judecați pentru că simt... Pledez nevinovat!
Dar eu nu pot fi posedat... doar întâlnit...
Nu mă puteți cuceri... doar recunoaște...
Eu nu sunt slab, sunt doar adânc în simțuri infinit!
Nu sunt o sală de-asteptare... sunt un templu
Și nu-mi doresc decât un minim de respect
Iar celor care vor cu tăcerea să mă consume
Le spun clar! Plecați!... nicicând n-am să regret!
Judecătorul oftează ușor lovind masa lejer
Liber!... azvârlind ciocanul, rostește ferm...
Sufletul nu poate fi condamnat!!!
E victima tăcerii crunte cu care l-ați ignorat!
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 25 апреля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 252