Un apus de soare
Iată, pomii de pe cale ,
Acum au îmbătrânit,
Și tot ceea ce e-n vale,
E tăcut și liniștit.
Toată iarba dinspre vale,
Se aplecă obosită,
Toată floarea, în petale,
Se -nvelește amorțită.
Cerul, tot, este albastru,o marmură sidefie,
Și soarele o desenează,cu multă pudră aurie,
Oamenii au stat pe câmpuri,
Alții au stat pe ogoare,
Acuma o iau pe drumuri,
Le-a fost ziua bună,tare .
- Rada Maria 6D -
Стихи из этой категории
Poem
Nu mai pot iubi pe nimeni
Ce sa știi?
Că te-am iubit puțin mai diferit.
Tu iartă-mă ca nu am putut să-ți fiu
Să-mi fi...
Iartă-mă că acum sunt mai distanta
Rece
Nu știam că dragostea din mine va trece...
Și-n suflet sunt doar mici firimituri de tine,
În schimb, am risipit lacrimi și-o mie.
Înalță o rugăciune
Cînd deschizi ochii și dimineața vine
Înalța o rugăciune din suflet pentru tine
Sa nu îți fie ziua plina de amărăciune
Si noaptea lunga tristă așa cum se cuvine
Și tot ce astăzi ești și tot ce azi trăiești,
Mereu in gînd soptește-i
Doar Lui să-i mulțumești.
Viata este scurta
Omule feriga slaba
Un te-indrepti cu atata graba
Ia macar drumul cel bun
Nu alerga ca un nebun
Viata nu-ti mai da o sansa
Iubeste, uita si iarta
Inima saraca stie
Cat orgoliu ai in tine
Iubeste-ti aproapele
Lasa-ti sentimentele
Iubeste nu te opri
Intr-o clipa poti muri
Gândul! ( pentru tata)
Ziua se duce, seara se lasă
Și frigul rece mă cuprinde,
Mă uit prelung la poartă
Dar nimeni n-o deschide
Nu știu c-aș aștepta pe cineva
Când sunt convins că tu nu vii,
Doar sper că poate se va întâmpla
În visul meu în noapte să revii
Gândul mereu mă duce către tine
Nu pot să-i spun te rog așteaptă,
E plin de amintiri și greu mai urcă
Acolo sus la Cer, treaptă cu treaptă
Într-un târziu din scaun mă ridic
Simțind dureri în ale mele oase,
Îmi spun încet că tânăr nu mai sunt
Și trebuie să port haine mai groase
Înfrigurat și trist pătrund în casă
Dezamăgit că n-o să vină nimeni,
Sunt resemnat și îmi duc anii
În cârcă adunați, uitat de oameni!
Poem
Nu mai pot iubi pe nimeni
Ce sa știi?
Că te-am iubit puțin mai diferit.
Tu iartă-mă ca nu am putut să-ți fiu
Să-mi fi...
Iartă-mă că acum sunt mai distanta
Rece
Nu știam că dragostea din mine va trece...
Și-n suflet sunt doar mici firimituri de tine,
În schimb, am risipit lacrimi și-o mie.
Înalță o rugăciune
Cînd deschizi ochii și dimineața vine
Înalța o rugăciune din suflet pentru tine
Sa nu îți fie ziua plina de amărăciune
Si noaptea lunga tristă așa cum se cuvine
Și tot ce astăzi ești și tot ce azi trăiești,
Mereu in gînd soptește-i
Doar Lui să-i mulțumești.
Viata este scurta
Omule feriga slaba
Un te-indrepti cu atata graba
Ia macar drumul cel bun
Nu alerga ca un nebun
Viata nu-ti mai da o sansa
Iubeste, uita si iarta
Inima saraca stie
Cat orgoliu ai in tine
Iubeste-ti aproapele
Lasa-ti sentimentele
Iubeste nu te opri
Intr-o clipa poti muri
Gândul! ( pentru tata)
Ziua se duce, seara se lasă
Și frigul rece mă cuprinde,
Mă uit prelung la poartă
Dar nimeni n-o deschide
Nu știu c-aș aștepta pe cineva
Când sunt convins că tu nu vii,
Doar sper că poate se va întâmpla
În visul meu în noapte să revii
Gândul mereu mă duce către tine
Nu pot să-i spun te rog așteaptă,
E plin de amintiri și greu mai urcă
Acolo sus la Cer, treaptă cu treaptă
Într-un târziu din scaun mă ridic
Simțind dureri în ale mele oase,
Îmi spun încet că tânăr nu mai sunt
Și trebuie să port haine mai groase
Înfrigurat și trist pătrund în casă
Dezamăgit că n-o să vină nimeni,
Sunt resemnat și îmi duc anii
În cârcă adunați, uitat de oameni!
Другие стихотворения автора
Pintea Denisa
Aici sunt pentru tine, copil trist și pustiu,
Chiar de sunt in eternitate, rămâne ce îți scriu,
Cuvintele nu ne limitează sufletul cald și iubitor
Rămân in umbra ta, ca un pașnic privitor.
Cantă des, dansează prin curtea ta de-acasă,
Bucură-te că azi, ca și ieri, e o zi luminoasă!
Păsările îți cântă doar ție, căci ei nu le ascultă
Culege-ți păpădiile dintre iarba crescută multă
Privește norii ce călătoresc tăcuți spre mine
Nu fi cazut la pamant, căci această zi are să se termine,
Urmează întunericul poetic, constelatiile să le aprindă,
Îți arunc de aici câteva stele, în brațe să te cuprindă,
Nu plânge, nimic nu e de jelit in a vorbii cu luna
Crede in tine si când seceta nu mai salvează fauna.
Singuratatea ta nu există, o simți doar in gând,
Apogeul durerii in zadar il aud neclar urlând.
Mulți m-au constrans, mi-au legat aripile si au vrut sa ma ucidă,
Nu stiau ca venirea luminii să trăiesc mă inspiră,
Credeau ca suntem la fel, lipsiți de a creației aură,
Viața lor ca frunza, a mea simplă ramură.
Simplitatea e cheia, deci nu o schimba în lacăt,
Nu arunca ce ai, pe ceva nou și proaspăt.
Vin-o aici, la cenușa mea care va ramane vie,
Când te simți prins în a minții falsă colivie,
Nimic nu e limitat, doar noi le complicăm degeaba
Nu-ti deschide ochii obosiți ca să-ți începi treaba,
Rămâi si asculta-mă în balade ale răsăritului,
Nu te speria, căci mereu vine începutul sfârșitului.
Trupul meu e mort, dar tot ce contează e prezent,
Gandurile vindecă mintea, nu al muritorilor medicament,
Cand ai nevoie, cauta-mă unde sunt mereu,
Ia-mi voința din cuvinte, din al poeziei veșnic muzeu.
Vara cea dorita
Vine vara cea dorită
De copii mult îndrăgită
Vara cu mireasma ei
Vestitoarea vacanței.
Florile au început să Inflorească
Albinuțele să roiască
Din floare-în floare pentru polenizare.
Tractoriști pe câmpuri ară
Până când se lasă seară
Și încep a semăna
Să aibă ce recolta.
Copii se bucură de soare
Că pot merge la mare
La mare când au ajuns
S-au bucurat nespus.
Și că vara sa încheiat
Copii s-au bucurat
Că vor începe școala iar
Cu un an nou școlar.
De Cocoru David Cristian
Cât de greu
Albastrul de la apus
Ne-a adus un moment în plus
Pe când al tău supra apus
Ne-a dus zâmbetul în sus
Cât de greu a fost să-i cer
Inimii sa plece în cer
Să se întoarcă cu al meu tată
Cu lacrima deja uscată
Prin sicrie am umblat
Prin cimitire am strigat
Al meu tată mort sa vie
Să-i dedic o poezie
Să-i arat cu amănunt
Casa în care m a crescut
Să-i prezint al lui fecior
Ginerele și un nepot.
Pentru tine
Nu știu ce sa întâmplă cu mine... a trecut atâta de mult timp și încă ma gândesc la tine.
A trecut atâta de mult timp și tot mai vreau sa te întâlnesc, sa te iau tare în brate și să încep să-ți povestesc.
Nu pot sa te uit, oricât as încerca ești gravat pe o parte din inima mea.
De asta mereu o parte din mine o sa ofteze greu când ma gândesc la tine.
As vrea să-ți spun tot ce gândesc, ce simt, cum sunt și cât de mult vreau să te privesc.
Dar nu am cum, acum cică sunt mare și trebuie să-mi controlez emoțiile cât pot eu de tare.
Nu am voie sa te sun, sau sa ma plâng, sa aștept sa ma liniștești ca atunci nicicum.
Of! Și cât mi-e dor de ieșirile de alta data când povesteam și ne plimbam, mai vreau încă o data!
Acum totul e schimbat nu mai sunt acel copil descreierat, acum când am probleme și vreau să-ți povestesc, îmi sun psiholoaga și ma liniștesc.
Dar vreau sa știi ca tu mereu o sa fi mai bun decât orice psiholog al meu.
Iubire ciobita
Tu, iubire ciobita, mă ții în lanțurile tale,
Îmi sufoci visurile sau poate le dai aripi..
Mi-e bine, dar dincolo de castel e raza de soare pe care nu o vad...
Tu, iubire ciobita, ești nisipul auriu
Ce n-a cunoscut magia valului,
Ești chitara fără corzi,
Bărcuță fără vâsle,
Fluture fara aripi,
Ești drog ce mă împiedică să văd lumina visului împlinit...
El
Si l-am vazut pe strada ,
Trecand cu acte-n mana,
Ne-am salutat in graba,
El n-a vrut sa ramana.
Cu griji preocupat,
Nici trist,nici fericit,
Oare mi-o fi iertat
Ca l-am dezamagit?
Este la casa lui,
Dar fara nici o fata,
Pentru baiatul nostru,
Mereu prezent ca tata.
De ce l-am inselat?
Acum nici nu mai stiu,
Traiesc cu alt barbat,
Insa si lui ii scriu.
L-am evitat mereu,
De cand ne-am despartit,
Acum il caut eu,
Si nu e de gasit.
Pretind c-as fericita,
Insa am esuat,
Si nu ma simt iubita,
Nu stiu ce-am realizat.
El umbla si tot face,
Eu bat pasul pe loc,
E clar ca nu ma place,
Parca at fi un joc.
Se-ascunde cand ma vede,
O ia pe alta parte,
I-as scrie,dar m-ar crede?
Mi-ar trebuie o carte...
I-as spune ca regret,
Ca dupa 10 ani,
Am ajuns amandoi
De dragoste orfani.
Actualul îmi intoarce
Cu varf si indeasat,
Greseala vietii mele,
Si el m-a inselat.
Dormim doar separati,
Nici nu mai stiu cum e,
El vrea doar aventura,
Eu caut dragoste.
De dor sunt insetata,
De dragoste si cald,
Stiu ce-am avut odata,
Si -n lacrimi ochii scald .
Am inteles ca inca
Nu vrea o alta fata,
Ca e preocupat
De rolul sau de tata.
Copilul nostru vrea
Sa-l puna pe picioare,
Eu n-am ce sa-i offer
Si asta chiar ma doare.
Îmi amintesc si-acum
Ce mult m-a cautat,
Si n-as sti sa va spun
De ce l-am inselat.
Mereu cu planuri mari ,
Eu n-am stiut sa vad,
Si cu aceste ganduri,
In suflet fac prapad.
Am socotit ca e
Mereu preocupat,
Era din dragoste,
Eu nu am observat.
Ma-nchid iar in balcon,
Aprind iar o tigara,
Nu-mi place sa fumez,
Dar poate-l vad afara .
Pintea Denisa
Aici sunt pentru tine, copil trist și pustiu,
Chiar de sunt in eternitate, rămâne ce îți scriu,
Cuvintele nu ne limitează sufletul cald și iubitor
Rămân in umbra ta, ca un pașnic privitor.
Cantă des, dansează prin curtea ta de-acasă,
Bucură-te că azi, ca și ieri, e o zi luminoasă!
Păsările îți cântă doar ție, căci ei nu le ascultă
Culege-ți păpădiile dintre iarba crescută multă
Privește norii ce călătoresc tăcuți spre mine
Nu fi cazut la pamant, căci această zi are să se termine,
Urmează întunericul poetic, constelatiile să le aprindă,
Îți arunc de aici câteva stele, în brațe să te cuprindă,
Nu plânge, nimic nu e de jelit in a vorbii cu luna
Crede in tine si când seceta nu mai salvează fauna.
Singuratatea ta nu există, o simți doar in gând,
Apogeul durerii in zadar il aud neclar urlând.
Mulți m-au constrans, mi-au legat aripile si au vrut sa ma ucidă,
Nu stiau ca venirea luminii să trăiesc mă inspiră,
Credeau ca suntem la fel, lipsiți de a creației aură,
Viața lor ca frunza, a mea simplă ramură.
Simplitatea e cheia, deci nu o schimba în lacăt,
Nu arunca ce ai, pe ceva nou și proaspăt.
Vin-o aici, la cenușa mea care va ramane vie,
Când te simți prins în a minții falsă colivie,
Nimic nu e limitat, doar noi le complicăm degeaba
Nu-ti deschide ochii obosiți ca să-ți începi treaba,
Rămâi si asculta-mă în balade ale răsăritului,
Nu te speria, căci mereu vine începutul sfârșitului.
Trupul meu e mort, dar tot ce contează e prezent,
Gandurile vindecă mintea, nu al muritorilor medicament,
Cand ai nevoie, cauta-mă unde sunt mereu,
Ia-mi voința din cuvinte, din al poeziei veșnic muzeu.
Vara cea dorita
Vine vara cea dorită
De copii mult îndrăgită
Vara cu mireasma ei
Vestitoarea vacanței.
Florile au început să Inflorească
Albinuțele să roiască
Din floare-în floare pentru polenizare.
Tractoriști pe câmpuri ară
Până când se lasă seară
Și încep a semăna
Să aibă ce recolta.
Copii se bucură de soare
Că pot merge la mare
La mare când au ajuns
S-au bucurat nespus.
Și că vara sa încheiat
Copii s-au bucurat
Că vor începe școala iar
Cu un an nou școlar.
De Cocoru David Cristian
Cât de greu
Albastrul de la apus
Ne-a adus un moment în plus
Pe când al tău supra apus
Ne-a dus zâmbetul în sus
Cât de greu a fost să-i cer
Inimii sa plece în cer
Să se întoarcă cu al meu tată
Cu lacrima deja uscată
Prin sicrie am umblat
Prin cimitire am strigat
Al meu tată mort sa vie
Să-i dedic o poezie
Să-i arat cu amănunt
Casa în care m a crescut
Să-i prezint al lui fecior
Ginerele și un nepot.
Pentru tine
Nu știu ce sa întâmplă cu mine... a trecut atâta de mult timp și încă ma gândesc la tine.
A trecut atâta de mult timp și tot mai vreau sa te întâlnesc, sa te iau tare în brate și să încep să-ți povestesc.
Nu pot sa te uit, oricât as încerca ești gravat pe o parte din inima mea.
De asta mereu o parte din mine o sa ofteze greu când ma gândesc la tine.
As vrea să-ți spun tot ce gândesc, ce simt, cum sunt și cât de mult vreau să te privesc.
Dar nu am cum, acum cică sunt mare și trebuie să-mi controlez emoțiile cât pot eu de tare.
Nu am voie sa te sun, sau sa ma plâng, sa aștept sa ma liniștești ca atunci nicicum.
Of! Și cât mi-e dor de ieșirile de alta data când povesteam și ne plimbam, mai vreau încă o data!
Acum totul e schimbat nu mai sunt acel copil descreierat, acum când am probleme și vreau să-ți povestesc, îmi sun psiholoaga și ma liniștesc.
Dar vreau sa știi ca tu mereu o sa fi mai bun decât orice psiholog al meu.
Iubire ciobita
Tu, iubire ciobita, mă ții în lanțurile tale,
Îmi sufoci visurile sau poate le dai aripi..
Mi-e bine, dar dincolo de castel e raza de soare pe care nu o vad...
Tu, iubire ciobita, ești nisipul auriu
Ce n-a cunoscut magia valului,
Ești chitara fără corzi,
Bărcuță fără vâsle,
Fluture fara aripi,
Ești drog ce mă împiedică să văd lumina visului împlinit...
El
Si l-am vazut pe strada ,
Trecand cu acte-n mana,
Ne-am salutat in graba,
El n-a vrut sa ramana.
Cu griji preocupat,
Nici trist,nici fericit,
Oare mi-o fi iertat
Ca l-am dezamagit?
Este la casa lui,
Dar fara nici o fata,
Pentru baiatul nostru,
Mereu prezent ca tata.
De ce l-am inselat?
Acum nici nu mai stiu,
Traiesc cu alt barbat,
Insa si lui ii scriu.
L-am evitat mereu,
De cand ne-am despartit,
Acum il caut eu,
Si nu e de gasit.
Pretind c-as fericita,
Insa am esuat,
Si nu ma simt iubita,
Nu stiu ce-am realizat.
El umbla si tot face,
Eu bat pasul pe loc,
E clar ca nu ma place,
Parca at fi un joc.
Se-ascunde cand ma vede,
O ia pe alta parte,
I-as scrie,dar m-ar crede?
Mi-ar trebuie o carte...
I-as spune ca regret,
Ca dupa 10 ani,
Am ajuns amandoi
De dragoste orfani.
Actualul îmi intoarce
Cu varf si indeasat,
Greseala vietii mele,
Si el m-a inselat.
Dormim doar separati,
Nici nu mai stiu cum e,
El vrea doar aventura,
Eu caut dragoste.
De dor sunt insetata,
De dragoste si cald,
Stiu ce-am avut odata,
Si -n lacrimi ochii scald .
Am inteles ca inca
Nu vrea o alta fata,
Ca e preocupat
De rolul sau de tata.
Copilul nostru vrea
Sa-l puna pe picioare,
Eu n-am ce sa-i offer
Si asta chiar ma doare.
Îmi amintesc si-acum
Ce mult m-a cautat,
Si n-as sti sa va spun
De ce l-am inselat.
Mereu cu planuri mari ,
Eu n-am stiut sa vad,
Si cu aceste ganduri,
In suflet fac prapad.
Am socotit ca e
Mereu preocupat,
Era din dragoste,
Eu nu am observat.
Ma-nchid iar in balcon,
Aprind iar o tigara,
Nu-mi place sa fumez,
Dar poate-l vad afara .